Ziua națională a României a fost, între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.

Ziua de 1 Decembrie este asimilată cu ziua în care Transilvania s-a unit cu România respectiv 1 decembrie 1918, după ce, la 27 martie (9 aprilie) 1918, Sfatul Țării din Republica Democratică Moldovenească a votat, cu o majoritate de 86 de voturi (3 împotrivă şi 36 de abţineri)  în favoarea unirii cu România. Aceasta este, într-adevăr, semnificaţia zilei de 1 Decembrie, dar sunt necesare câteva precizări.

La 1 Decembrie sărbătorim nu Unirea propriu-zisă, ci consacrarea ei, prin Rezoluţia redactată la Alba Iulia de Vasile Goldiş și citită de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, rezoluţie care, la punctul 1, prevedea unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească cu România.

Tot la 1 decembrie 1918, regele Ferdinand a intrat în Bucureşti venind de la Iaşi. Abia în 1920, după pacea de la Trianon, se produce efectiv Unirea Ardealului cu regatul României, iar încoronarea lui Ferdinand ca rege al României Mari, la Alba Iulia, a avut loc abia în 1922.

1 DECEMBRIE 1918 LA BUCUREŞTI

Soldaţi şi ofiţeri români, aşteptându-l pe Rege în Curtea Palatului

Regele Ferdinand, întâmpinat la gara Mogoşoaia

Regele şi Regina, pe Şoseaua Kisseleff, în drum spre centrul oraşului

La intrarea în P-ţa Palatului, în dreptul hotelului Athene Palace fusese ridicat un arc de triumf. În dreapta Regelui Ferdinand stă generalul Henri Mathias Berthelot .