Articol apărut în numărul 73 al revistei „CERTITUDINEA”
În urmă cu trei luni, reputatul profesor Florian Colceag a trimis spre publicare, la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, un mesaj având următorul conținut:
„A început şcoala în situația neobișnuită în care trăim. Există riscuri majore în condițiile de desfășurare din ultimele 8 luni ale educaţiei. Legea existentă nu acoperă necesitățile de organizare, de aceea am elaborat un nou proiect de lege, în colaborare cu domnul senator Valeca Șerban-Constantin (care a și propus proiectul în Parlament) și cu colegii din educaţie. Proiectul de lege se află acum în Camera Deputaților, care este cameră decizională, după ce a trecut de Senat. Proiectul poate fi găsit pe adresa http://www.cdep.ro, la pagina de Proiecte. Este necesară o dezbatere a celor interesați: părinţi, profesori, elevi, pentru a nu lăsa toată responsabilitatea factorului politic. Dacă legea se va adopta, va fi de asemenea necesară punerea ei în aplicare, care va necesita implicit eforturi comune pentru implementare, cu ajutorul specialiștilor. Vă rog să vă implicați în destinul copiilor și al națiunii române, ca să avem un viitor pentru copiii noștri. Această dezbatere va avea loc în diferite spații pregătite din timp, susținerea de către populație urmând a fi făcută prin petiții online ce vor fi publicate in curând”.
Revista CERTITUDINEA va publica acest proiect, în mai multe numere succesive, în speranța că va „înteți”dezbaterea publică pe un subiect extrem de sensibil, mai ales acum, când școlile s-au deschis sub spectrul unei pandemii maimult sau mai puțin mortale. Prezentăm, pentru început, Principiile generale care au stat la baza acestui proiect, principii pe care profesorul Florian Colceag a avut amabilitatea să ni le furnizeze. (M.M.)
___________________________________________________
Principii generale vizând noua lege a educației
Prin prisma evoluției societății s-a dovedit că actuala lege a educaţiei trebuie adaptată noilor cerințe.
Suplimentar, pandemia prin care a trecut întreaga lume în anul 2020 a demonstrat vulnerabilitățile existente, la nivelul fiecărui stat, fiecărui segment. Fie că discutăm despre cultură, industrie, economie, fie că ne referim la sănătate sau educație, fără nicio excepție, au fost relevate vulnerabilitățile, dar și decalajele.
Totodată s-a observat și o diferența într-o continuă creștere între sistemul educațional si piaţa muncii.
În acest context, scopul prezentei legi este acela de a realiza apropierea tendințelor și a bunelor practici ale statelor cu performanță și România.
Se impun măsuri urgente pentru ca sistemul administrativ și sistemul educațional să-si coreleze eforturile pentru a răspunde noilor provocări.
De asemenea, prezenta lege își propune să realizeze o corelație între programele de învățământ și evoluțiile de pe piața muncii. Cu alte cuvinte, școala (în diversele sale etape!) să răspundă provocărilor și necesităților din economie.
De asemenea, o provocare la adresa educației este abordarea ei în termeni de obiectiv strategic național și, implicit, strategiile și finanțarea să țină cont de acest aspect. Mai mult, raportat la pandemia prin care întreaga lume trece, noua lege își propune să abordeze conceptul de învățământ online ca fiind definit în contextul de pandemie și în context de credite suplimentare.
Învățământul online poate reprezenta o soluție în cele două situații. Dacă în privința stării de „pandemie” lucrurile sunt clare, în ceea ce privește „creditele suplimentare”, apreciem că învățământul online poate facilita accesului elevilor la diverse materii la care, în mod obiectiv și natural (distanță, imposibilitate de deplasare etc.) nu ar putea lua parte. Mai mult, această abordare permite dezvoltarea și dobândirea de noi cunoștințe, valențe, abilități pe care Statul – prin Ministerul Educației – este obligat să le recunoască.
Ultimele decenii au arătat o extrem de mare viteză de modificare a spectrului profesional. Mai mult de 60% din profesiile vechi au dispărut și au apărut profesii absolut noi. Acest aspect conduce de asemenea la o schimbare totală de perspectivă in viziunea viitoarei educații. Va fi necesară educarea potențialelor si abilităților evolutive și adaptative, precum și concentrarea atenției pe instrumente de gândire perene ce vor putea fi folosite in orice fel de condiții. Va trebui actualizată curricula cu cunoștințe orientate către viitor, dar din care elevii să învețe cum se pot evita greșelile trecutului ce au condus la crize și catastrofe. Cunoștințele vor trebui orientate către refacerea sustenabilității, păcii, echilibrului de mediu, echilibrului cultural, economic și evitarea dezvoltării dezechilibrelor. Se vor folosi exemple si modelari, dezbateri și simulări în centre destinate dezvoltării inteligențelor înalte, specializate în luarea de decizii și în rezolvarea crizelor.
Programele educative vor avea un trunchi comun destinat formarii instrumentelor de gândire; cunoașterii direcțiilor si domeniilor prioritare; dezvoltării înțelegerii, înțelepciunii în acțiune, rădăcinilor culturale identitare ce au marcat cultura în ultimele mii de ani; dezvoltării unei relații echilibrate între trup, minte, suflet și spirit; grijii pentru echilibrul și sustenabilitatea mediului natural și/sau social; dezvoltării mijloacelor eficiente de comunicare; utilizării tehnologiilor moderne cu orientarea către viitor.
Conținuturile educaționale trebuie alese astfel încât să corespundă atât nevoilor de viziune, cât și de realizare practică. Pe de altă parte trebuie să corespundă etapelor de vârstă psihologică și motivațională a elevilor, pentru a avea eficiența necesară dezvoltării personalității și abilităților acestora. Conținuturile trebuie să dezvolte iubirea de țară și cultură, de natură, să stimuleze creativitatea și inventivitatea tehnică, responsabilitatea socială și protecția mediului natural. Conținuturile trebuie proiectate astfel încât să compenseze viteza și superficialitate de gândire produse de utilizarea tehnologiilor de comunicare, prin gândirea aprofundată și complexă asupra problemelor teoretice și practice ce trebuie rezolvate și exersate. Conținuturile educaționale trebuie să contribuie la antrenarea profesorilor în stiluri de predare corespunzătoare stilurilor de învăţare ale elevilor, luând în atenție vârsta biologică și psihologică a acestora, prin educaţie diferențiată.
Cadrele didactice vor fi implicate direct în selectarea celor mai potrivite cunoștințe necesare educării elevilor, a celor mai simple și mai relevante exemple potrivite nivelului și caracteristicilor acestora, conform unor obiective a căror atingere va fi facilitată de existența forumurilor specializate. Acest aspect va contribui la formarea continuă a cadrelor didactice. Continuitatea în profesie va depinde de progresul elevilor. Creşterea salarială va depinde de performanțele elevilor la testele internaționale sau naţionale. Timpul de învăţare va fi limitat, ceea ce va contribui la selectarea riguroasă a cunoștințelor și temelor de lucru acasă. Grila salarială va depinde de calitatea și cantitatea actului educațional, evaluat prin progresul elevilor.
Proiectele educative vor fi destinate adaptării elevilor la diferite situații practice, în care vor trebui să interfereze și să acționeze pentru rezolvarea unor situații sau pentru îndeplinirea unor activităţi. Pentru acestea se vor forma parteneriate public-private între școli și terți, pe durată limitată, se vor asigura toate măsurile de securitate, de transport și organizare, necesare ducerii la bun sfârșit a proiectelor și se vor consemna rezultatele obținute, ținând cont de scopurile inițiale.
Programele educaționale vor fi destinate categoriilor de elevi ce au nevoie de atenție suplimentară. Aceste categorii cuprind copiii de origine română ai căror părinţi au revenit in ţară; copiii familiilor de imigranți ce s-au stabilit in țara noastră; copiii cu abilităţi înalte; copiii cu dizabilităţi; copiii cu dublă excepţionalitate, handicap și abilităţi înalte simultan; copiii din comunități defavorizate cultural sau geografic; alte categorii.
Proiectele și programele educaționale necesare unei educații de calitate vor fi create de instituții specializate menționate în Lege, exemplu Bordul Național de Educaţie, Centrul Național de Instruire Diferenţiată, Agenția Naţională Română pentru Educaţie, Comisia de Adaptare a Programelor de studiu Universitar, Asociația Inspectorilor Școlari Independenți. Bordul National de Educaţie va fi propus de Academia Română.
Educaţia online, necesară din diverse motive, ce includ pandemiile si riscurile date de diferite crize, are nevoie de mai mult timp dedicat decât educația în clasă, unde funcționează interacțiunea rapidă față în față cu elevii sau studenții. Acest fapt va conduce la sistematizarea și actualizarea conținuturilor pe nivele de complexitate și profunzime, pe fiecare direcție de dezvoltare educațională. Efortul necesar va fi susţinut de instituțiile menționate anterior, ce vor fi implicate și în pregătirea cadrelor din educația continuă universitară sau preuniversitară. În acest sens vor fi necesare parteneriatele public-private cu furnizori validați cu multă experiență în educație.
Apare necesitatea dezvoltării bazelor de date educaționale, care vor permite selectarea, diferențierea și îmbogățirea materialelor de studiu. De asemenea apare necesitatea programelor de îmbogățire și de aprofundare a cunoașterii, ceea ce va permite trecerea în clase superioare, mai devreme de vârsta cronologică, cu ajutorul creditelor transferabile către facultate. Aceasta va conduce la perfecționarea sistemelor de evaluare a rezultatelor învăţării, prin atingerea unor ținte precise, existând libertatea profesorilor de a găsi metoda cea mai bună.
Va fi necesară introducerea evaluării calităţii actului didactic prin măsuri concrete. Această evaluare va trebui să continue cu ofertarea de programe educaționale de formare a cadrelor didactice pe direcțiile unde au abordări necorespunzătoare. Punerea în practică a tehnicilor didactice însușite în cursuri va fi evaluată prin progresul elevilor în direcțiile lor de interes și pasiune. Acest progres se obține atunci când stilul de predare al profesorilor coincide cu stilul de învăţare al elevilor.
O reformă educativă trebuie sprijinită de o lege a educaţiei ce încurajează atât stabilitatea rădăcinilor cultural-istorice ale elevilor, cât și o deschidere a formării acestora către viitor. Partea formativa trebuie să fie deschisă către cultivarea aptitudinilor, in paralel cu managementul și rezolvarea problemelor curente, către creativitate, inventivitate, lucrul cu logici complexe și inovare.
4,833 total views, 2 views today
[…] Articol apărut în numărul 73 al revistei «Certitudinea» […]
Se va pretinde ca nu are sens sa se ia in considerare costul acestui program, deoarece este vorba de „viitorul Romaniei”.
Absolut ca este foarte important sa ne cunoastem istoria noastra, a romanilor(!) in primul rand si nicidecum a altora, a strainilor. Bine-nteles ca omul trebuie sa tinda sa devina self-suficient, ori sa se straduiasca in acea directie, adica sa devina cea mai buna varianta a sa. Ce exact inseamna „omul de maine”, in conceptul ideologului? Are omul de maine pe Dumnezeu, si mai degraba, ca roman, este el crestin? Ori asta nu mai conteaza si l-a inlocuit pe Dumnezeu cu.. GAlA? As dori ca ideologul sa specifice cum este omul de maine, ca mai tarziu sa nu ne trezim inconjurati de eco-maniaci si de altruisti. Altruismul este cancerul societatii. Totul se sacrifica pentru urmatorul care se sacrifica pt urmatorul s.a.m.d.. Adica toti se sacrifica de dragul ideologiei, iar ultimul stinge.. lumina. Ori noi, crestinii, ne bazam pe lumina, pricepeti? Cati indivizi cuprinde aceasta forma de „invatamant”? De unde vin banii pentru acest proiect? De la buget, adica mai multe datorii pe spinarea prostului care plateste pentru toate si numai pentru el nu mai raman bani? De unde se stie ca acest program nu va creea si mai multe furturi de fonduri in stat, fara vreo implinire?
De ce este necesara transformarea omului in „omul de maine”? De dragul ideologiei ideologului, ca el sa-si vada viziunea sa implinita? Stie ideologul ca face bine sau ca nu face mai mult decat sa creeze „omul de maine” pentru deploymentul acestiua in noul designed GRID, de catre creatorul ideologiei? Ori nici macar ideologul nu este originea conceptului?
Toti indivizii sunt parte dintr-o mare angrenare de pinione si alte elemente ale GRID-ului, adica marea masina de muls energia omului, de catre stat. Sclavia, mai exact. Nimic mai mult decat un sistem de palnii de acaparare al avutului omului , de catre stat, prin marsavia taxelor si al penalizarilor de tot felul.
Solutia unei societati sanatoase nu va fi decat aceea in care statul va fi redus la extremul minimum, in care individul va fi lasat sa evolueze organic, nu artificial, nu transformat in viziunea ideologului, si nici indoctrinat in a se sacrifica de dragul buruienilor, sub deviza „eco – everything, sustainably”..
Exista o linie care demarca stanga si dreapta, minus infinit si plus infinit. Mijlocul ar fi „zero”. Dar nu-i chiar asa in realitate, caci omul trebuie sa apuce intr-o directie, stanga ori dreapta. Nu exista compromis, in realitate, daca ar fi sa consideram ca.. apa sanatoasa, de munte, ar fi contaminata cu o picatura de otrava intr-un pahar, care nici macar nu se observa in acel pahar.. O data ce omul a trecut in eco la-la land, l-a pierdut pe Dumnezeu, si si-a facut alti zei.. adica GAIA, ori BAAL..
Deci, cine e omul de maine? De ce se insista in formarea omului de maine? De ce nu e omul de maine lasat sa devina ce vor rarunchii lui? Observ ca ideologul are in vedere formarea „tinerilor” in primii ani de „studii”, si doar dupa aceea acestia sa acumuleze cunostinte de alta natura(?). Ce anume cuprind primii ani de formare ai tinerilor? Concret, in ce?
Observ ca structura statului „de maine”, in viziunea ideologului, este atata de mare, incat nici nu mai poate fi vorba de taxe mici, reduse, ci opusul, pentru a putea hrani marele stat flamand de fonduri necesare in a-l tine in viata. Ori de toate aceste masuri are romanul nevoie astazi, de eco-maniaci, de taietori de frunze si ganditori, care nu sunt in stare sa produca un surub, ci doar buni de dat lectii despre „eco- GAIA”, cand Romania se poate duce pe copca, in orice moment, tot din cauza „ganditorilor pentru ceilalti”.. care au creat aceasta situatie, in primul rand? Oare chiar e nevoie sa devina tinerii ce statul vrea sa-i „formeze”? Istoria a incercat in zadar sa acopere toate nemerniciile „statului”.
Singura idologie pentru binele omului, este aceea de a forma un stat minimalist, care sa-l lase pe om sa traiasca in pace si sa-i apere drepturile si libertatile sale. Orice altceva este „noise” facut de cei scapati de la azil.. Iar pana acum s-a demonstrat ca s-a putut trai si fara „technologie”. Langa Dumnezeu, nu GAIA.
Avem cum, dar mai posibil este fara interventia statului in orice!