Autor: Gen. Aviator RADU THEODORU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 163

Români de bună credință,

Români de pretutindeni! 

Sunt general maior aviator, veteran de război Radu Theodoru și, din însărcinarea Statului Major al comandamentului „Vlad Țepeș”, transmit următorul 

Comunicat:

Comandamentul „Vlad Țepeș “ regretă că Ziua Victoriei împotriva Germaniei hitleriste și a Ungariei horthyiste, la a cărei victorii Armata Română a participat ca a 4-a forță a Aliaților, a fost minimalizată atât în țară, cât și în spațiul foștilor aliați din războiul antihitlerist.

      Armata română actuală trebuia să glorifice, prin acțiuni multiple, organizate în întreg edificiul social, participarea Oștirii Naționale alături de Armata Sovietică la eliberarea Ardealului de sub bestiala ocupație hortystă apoi, depășind  frontiera, la eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei și parțial a Austriei.

    Voi, cei sortiți să uitați rolul Armatei Naționale în războiul antihitlerist, trebuie să știți:

Că poporul român a trimis pe front, întrebuințând în lupte crâncene, 538.536 de military, din care s-au jertfit 170.000 de luptători.

Că noi, în cele 260 de zile cât a durat Campania din vest, am străbătut prin lupte cumplite peste 1.500 km de la țărmul Mării Negre până în podișul Bohemiei. 

Că am eliberat 4.000 de localități și puncte populate. 

Că am forțat 12 cursuri mari de apă. 

Că am escaladat, la grenadă și baionetă, 20 de masivi muntoși importanți. 

Că am făcut prizonieri 117.798 de militari inamici. 

Că inamicul a lăsat pe câmpul de luptă 18.731 de morți și 

Că poporul roman, strângând cureaua până în pragul foametei, a susținut efortul de război, cheltuind un miliard de dolari.

Că armata lui a fost citată pentru bravură, măiestrie tactică și îndeplinirea misiunilor încredințate, de către eșaloanele superioare sovietice (notă personală: și de către Mareșalul Stalin inclusiv).

  Nu știu dacă pudibonzii oficiali români au primit sau n-au primit aprobare de la stăpânul lor să sărbătorească Ziua Victoriei. Printre puținii veterani supraviețuitori, am fost invitat la recepția omagială organizată de Ambasada Federației Ruse, recepție la care nu s-au rostit alocuțiuni.

Armata, dacă mai este a României, avea obligația să-și respecte și să-și omagieze înaintașii glorioși, măcar printr-o paradă, 21 lovituri de tun și o retragere cu torțe. Mă consolez la gândul că, la Conferința de Pace de la Paris, la ședința din 14 septembrie 1946, ministrul de externe al Uniunii Sovietice a subliniat contribuția noastră la cauza comună. Citez din finalul intervenției: “…pentru înfrângerea lui Hitler, România a făcut sacrificii considerabile în această luptă și noi toți recunoaștem serviciile aduse de poporul român ( n.n. nu „de populația românilor, domnule Medvedev”) acestei cauze”.

Glorie și pioasă  recunoștință Oștirii Române!

Statul Major al comandamentului „Vlad Țepeș“