Autor: MAGDA URSACHE

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 113

Într-un foileton intitulat Când ignoranța e comică și nu prea, trimiteam la Jaspers și la spusa lui că omul se împlinește prin comunicare cu oamenii, comunicare animată de iubire. Dar se mai aude Jaspers în plin discurs al urii? Am spus om, deși vocabula asta e mereu înlocuită cu material uman. Ah, viziunea materialistă, re-descoperită de neomarxiști! Spune religia creștină să nu ucizi? Lovești în ea. Catedralele sunt golite, bisericile arse, se propune queer religion, sub steagul curcubeu în loc de cruce, ca etica nouă (în fapt, non-etica) să învingă.

Vintilă Horia (îmi aduce aminte Isabela Vasiliu-Scraba , în „Acolada”, n r.5, de mai 2022), într-o scrisoare către Mircea Eliade din an o mie șase sute și, spunea că omul involuează spre maimuță, cele „două planuri de umanitate”, suitor și coborâtor, formează un fel de cruce a Sf. Andrei. Cei care suie nu vor războaie, nu vor să ucidă, cei care coboară, da, le doresc, cer arme și arme.

Și tot Vintilă Horia (la fel Valéry, la fel Ortega y Gasset) întrezărea în controlul tehnicii asupra omului perspectiva unui nou val al barbariei. Or, arta dezumanizată de omul-mașină înseamnă moartea civilizațiilor. Baudrillard striga și el: „Vine Mașinul!” Hiperobiectul înlocuiește (sau vrea s-o facă) omul. Ținta este omul plat, post-religios, post-etic, post-etnic. Într-un cuvânt: dezrădăcinat.

Se vrea istorie fără memorie. „Istoria e un muzeu în care intri doar dacă vrei”, anunța un presar care se voia coloniza(n)t. Și câți influenceri nu sunt gata să prindă din mers trendul dezrădăcinării, al tăierii rădăcinilor. Trebuie, vrem nu vrem, să ne mankurtizăm, e-n trend. Cred că extrema urgență este reintroducerea orelor de istorie în școală.

Ce atâtea nații? Cominternul (Internaționala Comunistă) a vrut distrugerea ideii de națiune, unind proletarii „din toate țările” într-una: „Măreața Uniune”. Ce atâtea limbi pe planeta asta? Se preconizează să vorbim în esperanto. E mai lesne de controlat noulimba (ca-n „narativul” – „narativa” lui Orwell), care să dețină un vocabular restrâns, idei simpliste, exprimare simplistă, cu alt cuvânt, non-limbă.

În ograda literaturii, între arme, muzele cam tac. Și nu-i pace sub măslinii criticii. De 30 de ani încoace, nu contenesc desființările culturale, literare… Ca ale domnului  Ghiță de la Craiova, care se ia de monumentala Istorie a lui Călinescu.

De acord că trebuie să fii lucid în afirmații, dar nu rău, nu cinic. Ni se tot repetă: Lăsați iluzia că avem cultură, noi n-avem cultură organică. Lăsați iluzia deșartă că avem literatură română. Lăsați iluzia că  avem o limbă expresivă. Păi n-avem, dacă facem tabula rasa din istorie și din istoria literaturii române. A fost declarată industria un morman de fiare vechi (cât s-o fi plătit pentru confuzia români-romani produsă de cel mai iubit dintre premieri și cât se plătește întreținerea acestei confuzii nu știm), de ce n-ar fi declarată astfel – morman de hârtie veche –  și literatura?

 Recentuț, un teleintelectual de TVR1, se arăta „inspirat” de limba maghiară. Limba română nu-l inspira la fel. „Din fericire, scrie prietenul literaturii române, Adam Puslojić, literatura română a fost, este și va rămâne o literatură formidabilă cu sau fără vreun Premiu Nobel”. Care va veni, garantează poetul Adam. Deocamdată, se contestă dreptul unei culturi mici (mică, dar nu minoră, repet), din periferia europeană, de a-și crea modele singură. Vorba lui Cornel Regman: „în stilul nimănui și-al tuturor”. Titlul original: „Cultura fără cultură„ (fragment)

 909 total views,  4 views today