Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 166
Într-o excelentă analiză denumită „Probleme privind racolarea minorilor în perioada 1948-1989” avocat Dr. Cristina Dobre, cercetător CNSAS, reliefează atât contextul internațional geopolitic, aderarea României comuniste în organismele internaționale, cât mai ales caracteristicile comunismului te tip stalinist instaurat în România după anul 1945.
În acest punct de inflexiune, cercetătorul Cristina Dobre se ocupă special de cazul „subiectului Cristian” racolat de Securitate de pe băncile Liceului de arte „Nicolae Tonitza” din București. „Deși minor, Puric Dan a avut capacitatea de a manifesta reținere în semnalarea din proprie inițiativă de informații”, astfel se menționează în raportul întocmit de agentul de securitate la data de 09.12.1977. Astfel, întrucât minorul Puric Dan nu a transmis informațiile așteptate de securitate, „colaborarea acestuia rezultând doar din rapoartele agenților”, neexistând nici o notă informativă, mai mult, a fost propusă renunțarea la el, „nemaifiind util”.
„Trebuie să avem în vedere conjunctura politică pentru a analiza o astfel de activitate a structurilor de Securitate și Miliție, sau cum erau denumite „brațul înarmat al Partidului”. Deși, România a fost admisă în Organizaţie printr-o rezoluţie a Adunării Generale a ONU din 14 decembrie 1955, iar în anul 1952 a apărut primul Cod al familiei, unde minorilor le era asigurată o protecție socială, teama sistemului de „idei democrate” – numite de partid „idei dușmănoase” – a impus un sistem de represiune […].
După această aparentă deschidere, între anii 1975-1989, pentru rezolvarea sarcinilor, miliția și membrii securității și-au extins rețeaua informativă, „obligând” minorii cu vârste între 14 și 17 ani să semneze un înscris denumit „Angajament de colaborare”.
Din evidența C.N.S.A.S. sunt peste 17.000 de astfel de angajamente” – scrie Cristina Dobre în raportul său…
Cazul „Cristian” sau elevul Puric Dan
Elev al Liceului de arte „Nicolae Tonitza” din București, a „fost luat în studiu” de securitate în anul 1976. Ceea ce a atras atenția securității asupra sa, astfel cum reiese din Raportul cu propunerea de recrutare întocmit la 15.03.1976, întocmit de ofițerul desemnat a fost că „atât în cadrul școlii, cât și în societate este cunoscut ca fiind un tânăr serios, corect, modest, cu o conduită morală corespunzătoare”.
Tot în raportul cu propunerea de recrutare, se menționează că aceasta va avea loc într-o sală de clasă a Școlii de muzică și arte plastice nr. 3 „care asigură condiții de conspirativitate”. Or, aceste condiții nu puteau fi asigurate decât cu acordul expres al institutorului/directorul școlii.
Se mai are în vedere un aspect extrem de interesant și important, în analiza organului de securitate, aspect care a dus la manipularea ușoară a minorului Puric Dan, anume „tatăl acestuia a făcut parte din PNL în perioada 1937-1938”. Aceste aspecte erau relevante la momentul „racolării”, fiind o forțare indirectă a minorilor, astfel creându-le impresia că părinții/autorii/reprezentanții lor legali vor fi sancționați. Mai mult, părinții acestuia au fost studiați, atât în ceea ce privește locurile de muncă, cât și ân ceea ce privește caracterele lor. Anume: „mama este tăcută și calculată, iar tatăl este lăudăros”, ceea ce dădea posibilitatea agenților de securitate în a cunoaște mult mai ușor metodele prin care minorul putea fi manipulat. Cu atât mai mult, cu cât se poate observa că a fost analizată și relația minorului cu părinții săi, tot pentru a putea cunoaște care pot fi manoperele dolosive ce pot fi folosite asupra sa în exercitarea colaborării.
Cu toate acestea, minorul a avut capacitatea de a reacționa adecvat vârstei și a educației primite, în sensul că nu s-a convertit cu ușurință la propunerea securității. Ba chiar, indirect, a respins colaborarea.
Din raportul de analiză din 16.03.1976, mai reiese ceva extrem de important, anume „discuțiile purtate… au urmărit planul stabilit”, ceea ce duce clar la concluzia că minorii erau ținte directe.
La foarte scurt timp, respectiv la data de 6 iunie 1976, întrucât „racolatul” nu colaborează după cum își dorea securitatea, se întocmește un raport prin care este reanalizat minorul, efectuându-i-se o caracterizare nefiresc de dură.
Deși minor, Puric Dan a avut capacitatea de a „manifesta reținere în semnalarea din proprie inițiativă de informații”, după cum se menționează în raportul întocmit de agentul de securitate la data de 09.12.1977.
Astfel, întrucât, minorul Puric Dan nu a transmis informațiile așteptate de securitate, „colaborarea acestuia rezultând doar din rapoartele agenților”, neexistând nici o notă informative. Mai mult, a fost propusă renunțarea la el, „nemaifiind util”.
„Tot din aceleași rapoarte, se poate observa, că minorul se plângea de faptul că colegii săi nu sunt atrași de școală, ceea ce pentru el era destul de jignitor. Din raportul din 09.12.1978 se solicită agentului de securitate să se muncească mai mult cu el”, deoarece nu furniza informațiile dorite. Cu toate acestea, raportul cu propunerea încetării colaborării, întocmit de Lt. Morariu Dan, IMB, Serv. 160, a fost întocmit abia la data de 11.10.1978 și a fost aprobat abia la data de 12.10.1978, reprezentanții securității încercând sub diferite forme să obțină informațiile dorite, dar fără rezultat.
Astfel, din analiza rapoartelor întocmite de reprezentanții securității, se pot deduce două aspecte clare:
• Intervenția instituțiilor de învățământ în racolarea minorilor;
• Alegea acestora, din rândul minorilor vulnerabili, care puteau fi ținte ușoare;
• Racolarea lor, în baza unui plan extrem de bine pus la punct;
• Folosirea minorilor în scopuri machiavelice, sub pretextul că „așa își apără țara, dar dacă deconspiră colaborarea vor fi sancționați, iar dacă nu colaborează, vor fi sancționați membrii familiei sale”;
• Se mai poate deduce, că minorii erau analizați și prin prisma „recomandărilor”, ceea ce duce la concluzia că chiar apropiați ai familiei Puric au fost acele persoane care au „recomandat” minorul pentru o eventuală colaborare. Din coroborarea documentelor aflate la dosarul privind pe elevul minor Puric Dan, nu se poate observa vreo notă informativă scrisă de acesta, nu se poate observa vreo colaborare clară, directă cu securitatea. Practic, sub presiunea unui șantaj emoțional, elevul-minor Puric Dan nu a făcut altceva decât să se alinieze regulilor de la acea vreme politică”, mai arată documentele CNSAS.
În data de 6 iunie 1976, întrucât „racolatul” nu colaborează dupa cum își dorea Securitatea, se întocmește un raport prin care este reanalizat minorul, efectuându-i-se acea caracterizare nefiresc de dură. În concluzie Dan Puric „nu a colaborat cu Securitatea și întrucît minorul Puric Dan nu a transmis informațiile așteptate de Securitate”, s-a renunțat la el.
Sursă: m.ziuanews.ro
Titlul original: „CNSAS: Minorul Puric Dan nu a transmis informațiile așteptate de securitate, neexistând nici o notă informativă, mai mult, a fost propusă renunțarea la el, «nemaifiind util»” (extrase)
3,434 total views, 2 views today