Autor: THIERRY MEYSSAN

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 130

Intervenția militară în Ucraina nu este deloc interpretată la fel în Occident și în Rusia. Acesta este un caz de manual. Diferența de reprezentare nu provine din interese materiale antagonice, ci din concepții diferite despre ceea ce face Omul și ce este Viața. Pentru unii, dușmanul ar încerca să restabilească măreția Imperiului Țarist sau a Uniunii Sovietice, în timp ce „dușmanul” își imaginează că întruchipează Binele.

 […] Trecerea de la un război de mișcare la un război de poziție a permis fiecărui protagonist să reflecteze asupra motivelor care l-au împins în luptă. De acum înainte, nu mai sunt două viziuni ale relațiilor internaționale care se confruntă, ci două concepții despre Om.

În trupele de la Kiev, trebuie făcută deosebirea între „naționaliștii integrali”, mereu înflăcărați la luptă, și soldațiii de profesie și cetățenii mobilizați pentru ocazie. Primii sunt oameni pregătiți ideologic, care consideră uciderea rușilor o datorie istorică sacră. Aceasta derivă din scrierile lui Dmytro Dontsov și din exemplul lui Stepan Bandera. Primul a fost administrator al Institutului Reinhard Heydrich din Praga și, ca atare, a fost unul dintre promotorii „soluției finale a chestiunii evreiești și țigănești”. Al doilea a fost liderul colaboratorilor ucraineni ai nazismului împotriva sovieticilor. Celălalt grup de militari de la Kiev, care reprezenta două treimi la începutul intervenției ruse, nu mai are suport moral. Ei constată că armele occidentale sunt livrate „naționaliștilor integrali”, dar nu și lor. Sunt considerați carne de tun și suferă pierderi foarte mari. Rețelele de socializare abundă în mesaje video ale unităților care protestează împotriva ofițerilor lor. A avut loc un prim val de nemulțumire în toamnă. Acum a apărut al doilea. 

Dacă inițial credeau că își apără patria împotriva unui invadator, acum știu că țara lor este în mâinile unei clici care a epurat bibliotecile, a preluat controlul asupra întregii mass-media din țară, a interzis 13 partide politice și Biserica Ortodoxă și, în cele din urmă, a stabilit un regim autoritar. Săptămâna trecută, fostul consilier în comunicare al președintelui Zelensky, colonelul Oleksiy Arestovitch, le-a spus că Ucraina duce o luptă greșită și că în mod greșit a considerat că șase milioane dintre cetățenii săi ar fi „agenți ruși”. Ei știu că majoritatea jurnaliștilor au fost arestați și majoritatea avocaților au fugit în străinătate. Prin urmare, se simt amenințați atât de armata rusă, cât și de propriul guvern. Multiplele scandaluri de corupție izbucnite săptămâna trecută le-a confirmat faptul că nu sunt considerați decât nișter pioni între Statele Unite și Rusia.

Pe partea rusă, este invers: trupele profesioniste, care fuseseră dizlocate la începutul operațiunii special, s-au supus fără să înțeleagă de ce Kremlinul le trimitea în Ucraina, regiunea care a dat naștere patriei lor. Populația rusă se temea de revenirea la masacrele din trecut. Treptat, lucrurile s-au calmat […]. Populația, care a fost foarte șocată de măsurile occidentale împotriva artiștilor săi și împotriva gloriilor sale trecute, și-a dat seama că Ucraina este doar un pretext pentru altceva. De asemenea, a fost surprinsă să vadă alinierea populațiilor Uniunii Europene la politica Washington-ului. Este, în ochii lor, un război împotriva civilizației lor, un război împotriva moștenirii lui Tolstoi și Pușkin, nu împotriva politicilor președintelui Putin. Acest popor mândru, mereu dornic să-și evalueze capacitatea de a-și apăra poporul și onoarea, observă cu tristețe aroganța occidentalilor, nu de a sluji Binele, ci de a întruchipa Binele.

Argumentele politice pe care președintele Putin le-a prezentat în decembrie 2021, când și-a publicat proiectul Tratatului bilateral SUA/Rusia privind asigurările de securitate sunt depășite. Nu mai este un război pentru apărarea intereselor. Dacă protagoniștii ruși realizează că nu luptă pentru a obține ceva, ci pentru a supraviețui, occidentalii nu interpretează conflictul în acest fel. Pentru ei, rușii sunt orbiți de propaganda regimului lor și că luptă, fără să-și dea seama, pentru a restabili măreția Imperiului Țarist sau a Uniunii Sovietice.

Acest tip de conflict este extrem de rar. Putem să-l comparăm cu cel care a opus Roma Cartaginei și care s-a încheiat cu distrugerea oricărui vestigiu al civilizației cartagineze […]. 

În Occident, evenimentele din Ucraina sunt trăite ca un război între Statele Unite și Rusia, prin ucrainenii interpuși. „Naționaliștii integrali” sunt siguri, nu că rezistă împotriva celui pe care îl consideră invadator, ci că-l vor învinge, astăzi sau în „lupta finală”. Este destinul lor, cred ei. Dar, dacă lăsăm deoparte iluziile mistice ale lui Dmytro Dontsov, cum ne putem imagina că 40 de milioane de ucraineni ar putea învinge 140 de milioane de ruși, știind că aceștia din urmă au un armament cu douăzeci de ani mai modern decât cel al occidentalilor?

Membrii Grupului Ramstein, adică, în practică, Statele Unite și Uniunea Europeană, au cheltuit deja peste 250 de miliarde de dolari pentru acest război, adică, într-un an, la fel de mult ca în cei zece ani de război împotriva Siriei. Dacă e să comparăm cele două conflicte, rețineți, că în dreptul internațional, Rusia are dreptate în ambele cazuri, în timp ce Statele Unite au adunat o coaliție mai mare împotriva Siriei, dar acum i-au implicat considerabil mai mult pe aliații săi din Ucraina. Spre deosebire de Hannibal, președintele Putin nu are intenția de a cuceri capitala adversarilor săi, Washington. El este conștient de superioritatea sa militară și nu-și va ostiliza populațiile din Occident ducând războiul acasă la ele. Poate doar  împotriva „elitelor” lor din Ministerul de Externe și Pentagon.

Titlul original: „Două percepții despre războiul din Ucraina” (fragmente)

Sursă: voltairenet.org