Autor: MAGDA URSACHE

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 141

Urcând pe scara ministerului Culturii Corina Șuteu, în guvernul Julien (Cioloș), apoi la ICR New York, provocând, în ianuarie 2008, scandalul poneiului roz, cu crucea svastică pe crupă, simbol pozitiv în hinduism, budism, jainism, confiscat de nazism.Căluțul  roz e „opera” unui grafician, care a găsit cu cale s-o picteze pe Sfânta Parascheva beată și pe Ștefan cel Mare tatuat cu Fuck pe braț, ca lover medieval. În joia mare, 14 aprilie, 1457, ne spune istoricul acad. Ioan –Aurel Pop, Ștefan a fost aclamat ca Domn al Moldovei. Avea 18 ani. O ști asta SorinTara? La atâta libertate, la ce bun să te  (auto)educi?

 Reacția națională e minimă la astfel de batjocuri „post-post-postmoderniste”. De frica unui  bau-bau „isterical-correctness”? Sau pentru că T. Baconschi a rostit ritos că „presa nu mai e națională, ci internațională”?

În mai 2006, Paul Goma adresase președintelui o scrisoare, pentru a-i reaminti de propunerea din septembrie 2005: să se înființeze Institutul pentru Studierea Terorii Bolșevice în România. Putea, atunci, să fie președinte istoricul Al. Zub, trecut prin închisoare.Goma, spune Petru Ursache, în Istorie, genocid, etnocid, e un Ulysse căruia i s-a barat drumul spre casă. Nu și lui Tismăneanu. Zeii din București sunt mai puternici decât zeii din Olymp. Raportul Final trebuia să-l aibă ca raportor pe însuși Goma, nicidecum pe Vl. Tismăneanu, al cărui tată preda marxism-leninism-stalinism la Universitatea București.Slava, slava! Probabil Radu Florian îl cita pe Engels, care prognostica dispariția de pe pământ a românilor, „contrarevoluționari fanatici” în fiindul lor. Soluția românilor de a nu pieri, după Engels, era să-și piardă caracterul național, ceea ce visează neomarxiștii.

Ce bine ne-ar face să nu ne urâm, domnule Florian! Institutul „Elie Wiesel” e foarte atent să se retragă distincția de cetățean de onoare lui Petru Codrea, din Sighetul Marmației. Amintiți-vă de scandalul provocat de domnul Florian la decorarea lui Octav Bjoza, președintele AFDPR, care, cică, ar fi „relativizat Holocaustul”, scandal care i-a provocat accident cerebral.

Cea mai penibilă dintre erorile premierului Cîțu a fost demiterea lui Bjoza, în august 2021, din funcția de secretar de stat. „Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor  împotriva regimului comunist”, instaurat în 1945, stătea în gât florienilor. O școală oarecare a fost presată politic să retragă numele lui Mircea Vulcănescu, c-așa a vrut primarele sectorului, în 5 aprilie, 2023. Nu un liceu tehnologic, economic din București trebuia să poarte numele martirului, ci o universitate. Martirilor Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Barbu Slătineanu, Vasile Militaru (și-i numesc doar pe ei, pentru că sunt cei mai batjocoriți) nu li se face dreptate. Non-etica învinge.

Cea mai urâtă intervenție „woke”, în opinia mea, este  a unui coautor al Raportului Tismăneanu și al Raportului „Elie Wiesel”, Adrian Cioflâncă, istoricul haustolog  care descoperise într-o comună de lângă Iași o groapă comună a evreilor uciși în pogrom. Ca apoi să se afle adevărul: „groapa comună” nu era decât un fost cimitir sătesc. Ca și cum n-ar fi fost destul de penibil ca antiunionist, Cioflâncă a afirmat (v. romania.europalibera org): „nu orice anticomunism e legitim. Sub umbrela anticomunismului au crescut mișcări și voci radicale”. De ce nu vrea voci radicale Cioflâncă? Pentru că „anticomunismul poate devia în antisemitism”. Halal iudee, cum îi spune Luca Pițu.

Adevărul e că cioflâncii, ca și florienii, ca și bulaii (iată-i și substantive comune, că-s mulți) nu suportă voci opozante, n-au nevoie de așa ceva, deoarece le cam lipsesc argumentele. Slugile care tac și-și pleacă frunțile, văicăreții că sunt români au fost mai ușor de convins că n-avem nevoie de o istorie despre sacrificii, despre jertfe. Martirilor numai nu li s-a spus ca-n „Scânteia” lui Brucan: „criminali cu boturile mânjite cu sânge”. Mircea Vulcănescu, re-declarat criminal, a murit martiric la 48 de ani. Constituția lui Carol al doilea, din 1938, n-a vrut s-o voteze. Cerea reintroducerea pedepsei cu moartea. Or, teologul nu putea accepta asta. A cerut Vulcănescu, acuzatul de „infracțiuni de genocid”, continuarea războiului cu URSS? Nu. A ordonat deportări? Nu. Îl vedeți pe Gyr cu pistol la brâu? A circulat pe internet o fotografie a lui Cioran în uniformă legionară, lângă căpitan. Dezmințirea n-a fost luată în seamă: nu era Cioran, ci Nicolae Constantinescu, cel care l-a asasinat pe I.G. Duca.

Intervievat în Săptămâna Patimilor, pe un canal televizual, ambasadorul T. Baconschi o deplânge, copleșit de milă, pe Elena Udrea că ar fi „demonizată”, soarta blondei de la Cotroceni fiind „biblică”. Sus și tare afirmă că n-are de ce să se dezică de Băsescu. De Mircea Eliade, da, se poate dezice, fiind contra ”lupei mitologice”de a vedea istoria românilor.Ce se vede prin lupa teologului diplomat? „Patriotismul” lui Andrei Caramitru, al cărui stil ar fi „recognoscibil chiar când nu-și semnează textele”. T. Baconschi cade în admirație și când Caramitru junior îi jignește pe ortodocși, motivat de temperamentul „armânesc”.

Cât despre sminteala cu data Paștelui, controversa a fost lansată în Săptămâna Patimilor, ca să tulbure liniștea Învierii? Micul război l-au încins  neoarhanghelii neomarxiști. Bulai care l-a  scuipat pe Iisus ca „un copil de pripas”, purtat de o„mamă- surogat”, Sfânta Maria. Răsplata? Carieră politică nemeritată, de parlamentar „răspunzător” de cultură! Și-i servesc lui Bulai morala din Fabula dezmăț în Schengen, a lui Virgil Rațiu: „Unde e învăț/ Este și dezmăț”.

Se vede treaba că nu mai contează iubirea de neam, mândria originii, efortul de a dăinui ca popor, ca stat. Ar fi „opreliști” care trebuie date la o parte. Iar sâcâiții de nație vor, cer, se roagă ca Ucraina să-și recupereze teritoriul (Slava! Slava!), în timp ce noi n-ar trebui să ne recuperăm teritoriile, ba chiar îi culpabilizăm pe eroi.

Să mai repet ce se știe, că tătuca stupidei corectitudini politice a fost Luckács György, fost ministru al Culturii în guvernul Bella Kun (Cohn), exilat în Elveția alături de Lenin? Că ideea lui a fost : „Să inventăm subculturile și vom conduce lumea”?

Prin Dictatură am mai trecut o dată, când se epurau valori, se ardeau cărți, se dărâmau statui, se schimbau nume de străzi… Nu ne-a ajuns? Acum, Cancel Culture îl vrea anulat pe Shakespeare (ce-i drept, e și greu să joci personajele lui celebre, să le dai viață de scenă, așa că-i mai confortabil pentru regizorii corecți politic să scape de el),  răstoarnă statui, neagă personalități…

Ei, dar demo(no)crația poate multe, dar nu chiar tot și tot. Un bun prieten, eseistul Gabriel Mardare, m-a liniștit: „Arată-i prostului constelația valorilor și o să-ți privească degetul!”

Titlul original: „Jogging prin mass-media” (extras)