Autor: IOAN ROȘCA

1. Cum ne colonizează mafia care a uzurpat statul român

1.2. Camuflarea operației, în numele protejării intimității

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 96

Domnul Ion Coja – şi alţii – au lansat semnale de alarmă privind acordarea masivă (dar discretă – pînă la secretă) a cetăţeniei române (urmaşilor) unor evrei plecaţi benevol din România după 1944 – manevră care ar face parte (se tem unii)  dintr-un proiect de recolonizare ilicită; reluîndu-se astfel, după decenii, operaţia „palestinizării” noastre, întreruptă un timp de nevoile creării și consolidării statului Israel.  I s-a răspuns că aberează, fără însă ca chestiunea să fie lămurită cumva, de cineva. Subiect tabu. Cîteva fisuri, apărînd anonim şi tabele, la care ar trebui verificată pertinenţa/exhaustivitatea: http://www.badpolitics.ro/persoane-de-origine-evreiasca-care-au-redobandit-la-cerere-cetatenia-romana-in-ultimii-ani-a-e/

            Am încercat să cercetez această problemă- nodală pentru integritatea membranei naţionale, explorînd spaţiul informaţiilor accesibile online şi constatînd o suspectă obscuritate- care indică un substrat cavernos. Mafia de la vîrf face speculă cu încetăţeniri masive, acoperindu-şi manevrele/urmele, pentru ca operaţia de potenţială (re)colonizare să nu poată fi observată de public. Public docil, care de altfel nu pare interesat de subiect… ori pentru că noţiunea de ţară şi-a pierdut sensul (ce-i pasă călătorului român prin lume/viaţă cine mai trece prin gara românească?) ori pentru că s-a instalat frica de a fi incriminat ca xenofob …pentru că stînjeneşti pătrunderea musafirilor puterii.

            Studiind evoluţia legii cetăţeniei (şi a prevederilor conexe), aparent tumultoasă dar perfect convergentă spre ţintă, dincolo de cohorta de modificări (care ar fi impus o nouă republicare -reflectînd efectul numeroaselor „actualizări”),  constaţi două tendinţe consecvente: de a deschide tot mai larg porţile anumitor imigrări (vezi capitolul anterior) şi de a ascunde proporţiile lor, îngreunînd sau blocînd accesul public la informaţiile corespunzătoare (liste de cereri si liste de aprobări).

            Am tratat primul aspect în capitolul anterior. Am vazut că startul maşinaţiunilor a fost făcut prin LEGEA nr. 21/1991  (a cetăţeniei române), care a înlocuit legea nr. 24/1971, eliminînd prevederea (piedica) esenţială: obţinerea cetăţeniei române pierdute se putea face numai prin repatriere. Se introducea posibilitatea de „redobîndire”, termenul fiind folosit ca aluzie la un temei moral de scutire de condiţia repatrierii (sau a stagiului prealabil de locuire în ţară)- o dată verificate condiţiile de loialitate  (punctul 9, ulterior  îmbogăţit şi deplasat la 8) ca să se poată pretinde că naţiunea primeşte în sînul ei doar pe cel care „b) dovedeşte, prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni; [] e) este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român?” Formulări formale/obscure, pregătind interpretări speculative şi tratamente preferenţiale, care să răstoarne poziţiile reale -aşa cum s-a întîmplat şi în interbelic-: loialitatea faţă de poporul român invadat sau statul său acaparat de intruşi justificînd decimarea apărătorilor/anticorpilor neamului românesc – declaraţi de colaboraţionişti…. un pericol pentru securitatea naţională. Cît despre filtrul „condamnărilor”, ştergînd cu buretele sentinţele ce pedepseau activitatea trădătoare a ilegaliştilor comunişti, profitînd de nejudecarea jefuitorilor/asupritorilor poporului român, singurii criminalii rămîn… Vişinescu şi Fecior, nedemni de calitatea de român fiind… cei hotărîţi de Tribunalul Poporului. Sau mă rog, am putea adăuga la indezirabili, conform justiţiei susţinută ca reper de gruparera lui Florian… lista evreilor condamnaţi de comunişti pentru sionism.

            Să ne ocupăm acum de al doilea aspect.

            Trecînd peste confuzia privind ce trebuia de fapt verificat, să intrăm în problematica procedurală.

            Legea din 1991 stabilea următorul cadru pentru verificarea admisibilităţii:

” Art. 12. – Acordarea cetățeniei române, atit la cerere cît și în cazul repatrierii, se face la propunerea ministrului justiției, prin hotărîre a Guvernului, care se publică în Monitorul Oficial al României.

Art. 13. – Cererea de acordare a cetățeniei române se face personal sau prin mandatar cu procură specială și autentică și va fi însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute la prezenta lege.

Art. 14. – Cererea de acordare a cetățeniei române se adresează comisiei pentru constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei, care funcționează pe lîngă Ministerul Justiției.  Comisia, formată din 5 magistrați de la Tribunalul municipiului București, este desemnată, pe o perioada de patru ani, de către președintele acestei instanțe.[]

 Art. 15. – Comisia dispune, pe cheltuiala petiționarului, publicarea în extras a cererii de acordare a cetățeniei în Monitorul Oficial al României.   Examinarea cererii de către comisie se va putea face numai după trecerea a 30 de zile de la data publicării acesteia.

Art. 16. – In vederea soluționarii cererii, comisia poate dispune:     a) completarea actelor, precum și orice explicații din partea petiționarului;     b) solicitarea de relații de la orice autorități;     c) citarea oricărei persoane care ar putea da informații folositoare.

Art. 17. – Autoritățile publice, care dețin date sau informații din care rezultă că solicitantul nu întrunește condițiile legale pentru acordarea cetățeniei, sînt obligate să le comunice comisiei.   Orice persoană poate face întîmpinare la comisia prevăzută la art. 14, cu privire la cererea de obținere a cetățeniei, în cazul prevăzut la alin. 1.

Art. 18. – După examinarea cererii, comisia va întocmi un raport pe care-l va înainta, împreună cu cererea de acordare a cetățeniei, ministrului justiției.   []

 Art. 19. – Pe baza raportului comisiei, ministrul justiției va prezenta Guvernului proiectul de hotărîre pentru acordarea cetățeniei.    In cazul în care nu sînt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea cetățeniei, pe baza raportului comisiei, ministrul justiției va comunica aceasta petiționarului.

   Art. 20. – Persoana căreia i se acorda cetățenia româna potrivit art. 8 alin. 1 si 3 si art. 9 depune, în termen de 6 luni, în fața ministrului justiției sau a subsecretarului de stat delegat anume în acest scop, jurămîntul de credință faţă de România.[]”

            Va să zică, hotărîri guvernamentale, după publicarea cererilor în Monitorul Oficial, lăsînd publicului timp de luare la cunoştinţă şi reacţie (împotriva impămîntenirii nejustificate a cuiva, sau a unei categorii inoportune de musafiri, sau a unei adevărate invazii), urmată de analiză calificată şi de publicarea aprobărilor, ca hotărîri guvernamentale.  Un cadru firesc pentru o abordare democratică, cu oarecare grijă faţă de suveranitatea reală a poporului, măcar în problema primirii altora în cetate.

            Este expresiv (pentru direcţia evoluţiei politice) să urmărim modul în care modificările legii au trădat acest spirit, pentru ca populaţia să nu se mai poată opune nicicum invaziei, încetăţenirea rămînînd la cheremul uzurpatorilor statului, protejaţi de priviri indiscrete.

            Şi asta, în timp ce, în paralel, era întărită poziţia pretendenţilor exteriori aşa cum am arătat prin citatele a, b, c din L542/2002, L70/2008, L2/2013, la care adaug – pentru ilustrare- un exemplu şi aici:

d. OUG 43/2003- aprobată prin L. nr.405/2003 (care mută articolele, art 12 devenind 11 etc.): („la art 18 (fost 19)[] În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru acordarea ori redobandirea cetățeniei, comisia, prin încheiere motivată, dispune respingerea cererii.Încheierea de respingere poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.O nouă cerere de acordare a cetățeniei române se poate depune după 6 luni de la respingerea cererii anterioare.”)

            Să presupunem că ar încerca cineva să conteste (pe ideea că loialitatea faţă de statul român nu e compatibilă cu ostilitatea/păgubirea poporului/neamului românilor), „restituirea” cetăţeniei-  unui (sau urmaş al unui) fost „ilegalist” sau şef al securităţii/ partidului/ justiţiei/ administraţiei/ culturii; sau al unuia care a fost găsit ca aşezat ilegal la recensămîntul din 1940; sau al unui escroc/îmbogăţit parazitar- expropiat în 1949;  sau unuia dintre cei care pretind compensaţii (excesive) de la actualul stat român; sau unuia care a participat la jaful Tranziţiei, sau care face presiuni/manevre politice împotriva intereselor românilor; sau cuiva care a participat la crime împotriva umanităţii- în Palestina etc. Cum să se arate nerespectarea condiţiilor de comportament loial/corect, dacă identitatea pretendenţilor este ascunsă publicului – adică celor din rîndul cărora ar putea răsări o contestare?

            În Hotărîrile Guvernamentale emise între 1991 şi 2010  o înregistrare din listele anexe arăta astfel: „HOTĂRÂRE nr. 1246 din 5 august 2004 []2.Aharon Han, fiul lui Aron Relu (n. la 17 ianuarie 1949 în localitatea Iaşi) şi Paulina (n. la 3 aprilie 1947 în localitatea Iaşi), născut la 2 februarie 1979 în localitatea Naharya, Israel, cetăţean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Naharya, str. Hamiasdim nr. 8„. Erorile materiale fiind corectate prin rectificări, şi ele publicate în Monitorul Oficial. Nu e suficient pentru o identificare fără dubii (de către cineva fără acces la baze de date de stare civilă- să notăm că acesta a fost blocat prin legea arhivelor) dar este totuşi o informaţie utilă unui reperaj prealabil, urmat de verificări.

            Următorul pas se face prin OUG nr. 87/2007 aprobată prin L. nr.70/8.04.2008:

Art. 11 [fost12]: ” Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al ministrului justiţiei, care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.” [scoţind guvernul din ecuaţie, se face primul pas  către evitarea publicării cererilor în Monitorul Oficial]

Art. 12.[fost 13]: „Persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea [] la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie [se ameliorează  serviciul de înzestrare cu paşapoarte europene, fără complicaţii şi răspunderi; dar mai e loc de îmbunătăţiri…]

Art. 13.[fost 14, în formularea corectată prin L70]: ” []Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 6 membri, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei nu sunt publice[iată ce a avut de adăugat L70 faţă de formularea iniţială din OUG-ul aprobat!!], acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.[] [intim, discret, eficace…]

Art. 14. [fost 15]: [] [aliniat2 ] Preşedintele Comisiei, prin rezoluţie, stabileşte termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetăţeniei, dispunând totodată: a) publicarea, pe cheltuiala solicitantului, a extrasului cererii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a; b) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi [este eliminată obligaţia lor de a reacţiona] cu privire la îndeplinirea condiţiilor de la art. 8 alin. 1 lit. b) şi e).[aliniat 3] Orice persoană fizică sau juridică, privată sau publică, ce deţine date sau informaţii cu privire la neîndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei de către persoanele ale căror cereri au fost publicate poate sesiza Comisia.[diminuare a dreptului la „întîmpinare„] [alin.4]La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. f) şi g). [alin.5]În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane care ar putea da informaţii utile în vederea soluţionării cererii, dispune citarea acestora, stabilind un nou termen.[alinat 6] În cazul în care sunt întrunite condiţiile pentru acordarea cetăţeniei române, Comisia stabileşte, într-un termen ce nu va depăşi 6 luni, programarea persoanei la interviul organizat pentru verificarea condiţiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f) şi g).” (vezi comentariul de la art 18):

Articolul 15 [fost 16- vezi mai sus]: „se abrogă” (interviul şi procedurile de verificare/contestare sînt deplasate la art 14- de unde vor fi periate la pasul următor)

Art. 16 [fost 17, curăţat de menţionarea „intimpinării” şi îmbogăţit cu invitaţia: „mai încercaţi o dată”] ”[]O nouă cerere de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se poate depune după un an de la respingerea cererii anterioare.„

Art 17 [fost 18- raportarea, fără mari schimbări]

Art 18 [fost 19]  ” Ministrul justiţiei, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice [precizare introdusă prin L70…celeritatea îşi scoate colţii] ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.În cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, ministrul justiţiei respinge, prin ordin, cererea de acordare ori de redobândire a cetăţeniei.Ordinul ministrului justiţiei de respingere a cererii de acordare sau de redobândire a cetăţeniei se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.[]” [Un pas subtil spre ţintă. Publicarea în Monitorul Oficial este cerută explicit prin acest articol, pentru că ea nu mai derivă automat- din regimul aplicabil Hotărîrilor Guvernamentale. Rămîne doar ca la următorul pas, cerinţa explicită de publicare să fie „uitată”, deci eliminată implicit, fără a se recurge la o abrogare a ei explicită, care ar fi sărit în ochi.]

Art 19 [fost 20- prestarea jurămîntului]

            După cum se vede, operaţia de discretizare nu e încă terminată, rămânînd de curaţat rezidurile vechilor formulări, de finalizat mutaţiile delicate. În munca aceasta se lucrează meticulos, incremental. Urgenţa fiind mare (cererea de paşapoarte europene explodînd) trebuie iute îndepărtate ultimile obstacolele, prin legi emise incontinent.Ca atare, apare imediat O.U.G. nr.147/13.11.2008- aprobat prin   L. nr.171/8.05.2009, în care găsim:

„7. La articolul 14, alineatul 2 se modifică și va avea următorul cuprins:”Președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobandire a cetățeniei, dispunand totodată solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) si e).” (STOP. Comparaţi cu art 14 introdus prin L70/8.04.2008- vezi mai sus, ca să vedeţi ce a dispărut. GATA cu publicarea cererilor în Monitorul Oficial!  După ce a fost scoasă din regimul hotărîrilor guvermentale şi a fîlfîit cîteva luni într-un articol renumerotat/re-formulat (ca să nu-l mai poată urmări nimeni)….Hocus -pocus aproape fără urme (cine se iroseşte ca să facă ce fac eu aici, dacă nu e zădărît de modul perfid în care sînt executate comenzile/potlogăriile juridice?). Cine mai e capabil să sesizeze cum se dă lovitura? Parlamentarii, sigur nu!)

„8. La articolul 14, alineatul 3 se abroga.” (STOP. Vedeţi mai sus ce se abrogă.  Gata şi cu posibilitatea de a interveni a „populimii” (nu pot evita licenţa, aici). Simplu, dintr-un condei, a dispărut menţionarea explicită a ceea ce asigura un oarecare spirit democratic legii, deci legitimitatea ei! Suveranitatea poporului  (vezi art 2.1 din constituţie) a fost şterpelită de un grup, care o exercită contra lui, ca „reprezentant” al său. Iată ce lege a funcţionării statale nu descoperă nici mort sociologii/politologii de serviciu…

            Dar treaba nu e gata. Guvernul şi parlamentul lucrează febril, emiţînd O.U.G. nr.36/15.04.2009  în care sînt făcute iniţial mici corecţii… corectate radical de legea de aprobare nr.354/12.11.2009:

„[reformulat prin L354] [] Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta” (Începînd cu 7.12.2007, conform noilor prevederi, publicarea listelor ca Hotărîri Guvernamentale a fost progresiv înlocuită -pînă la 25.11.2008 procedurile au  mers paralel- cu Ordine ale Ministerului Justiţiei. Din ianuarie 2009 MJ a fost reorganizat ca MJLI. Acesta a emis Ordinele de încetăţenire pîna în noiembrie 2009,  folosind acelaşi format în listele anexate; de exemplu, în  Ordinul 746/C din 13 martie 2008 :„3.Aizic Heni, fiica lui Copel Şmil şi Debora, născută la data de 14 februarie 1950 în localitatea Iaşi, judeţul Iaşi, România, cu domiciliul în Israel, Haifa, str. Salit nr. 9. (2587/2007)” 

4. După articolul 14 [Din care nimeni nu mai poate şti ce a rămas….] se introduce un nou articol, articolul 14^1, cu următorul cuprins:”Art. 14^1. [] Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune: a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b) şi e); b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută; c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 10^1, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii [Se apasă pe acceleraţie, scoțînd frîna din funcție!].

5.[adăugat prin legea 354… ] Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 18Ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege, emite de îndată ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, după caz. Ordinul de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului. []Ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ. Hotărârea curţii de apel este definitivă şi poate fi supusă recursului la secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.” [UN ULTIM STOP , pentru a compara cu forma anterioară a art 18. GATA şi cu menţionarea explicită  a obligaţiei publicării aprobărilor/respingerilor.  Şi cum publicarea în Monitorul Oficial asigurată de regimul Hotărîrilor Guvernamentale fusese evitată într-un pas precedent (trecerea de la HG-uri la Ordine M.J.), mai rămînea în cale doar al treilea sediu al acestei obligaţii: spiritul însuşi (iniţial transpus limpede şi în text) al legii- pe care au deturnat-o progresiv toate aceste modificări, despuind poporul de suveranitate prin uzurparea statului sub care a fost capturat].

O dată acoperit spatele „Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie” (însărcinată cu lucrarea….) se dă drumul la O.U.G. nr.5/2010- aprobat prin L. nr.112/2010- stabilind modul de funcţionare al ANC (vezi la http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/156710 şi regulamentul aprobat prin OUG 745/C din 27.02.2014) texte în care nu se mai regăsesc nicăieri prevederi privind accesul publicului (fără a fi interzis explicit !). Poporul român  suveran a dispărut complet din schemă. După cîrpirea convenabilă a legii cetăţeniei, cînd motorul colonizării a început să duduie,  românii nu au mai putut monitoriza un proces vital pentru destinul lor. Este clar rolul noii oficine, de rotiţă executivă a unui angrenaj administrativ local/internaţional, guvernat, nu de interesele plătitorilor paraziţilor din birouri… ci de prioritatea securităţii datelor „clasificate” şi… sănătăţii muncii lor. E stres mare să nu afle lumea ce învîrţi… Noua viziune privind protecţia datelor personale fiind simplă: numai puterea are acces la ele. „Clasificarea” se referă de fapt la indivizi: cei de sus (peste lege) sau de jos (sub ea). Confruntaţi: „9. comunică, la cerere, autorităţilor administraţiei publice centrale datele referitoare la persoanele care au dobândit, au redobândit sau au pierdut cetăţenia română, potrivit legii” şi „8. colaborează cu autorităţi ale administraţiei publice centrale şi cu instituţii internaţionale cu atribuţii în domeniul cetăţeniei, fiind abilitată să încheie protocoale de colaborare;” cu „11. informează cu caracter general publicul cu privire la drepturile cetăţenilor români, inclusiv cele care decurg din calitatea de cetăţean european;” Nici departamentul de relaţii publice, conform acestor regulamente, nu are menirea de a informa românii despre cine e plantat peste ei în România, sau cine e inzestrat cu paşapoarte europene (putînd oricînd veni „acasă” sau vota de la distanţă, ca să schimbe viaţa celor prinşi înăuntru) 

            Încă era nevoie de mici cîrpiri ale legii cetăţeniei, mai curînd utile îndepărtării protectoare de locurile unde s-au făcut scamatoriile cheie, deci sporirii dezorientării în păienjenişul versiunilor:

„Art. 11. – Aprobarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pe baza propunerilor Comisiei pentru cetăţenie.”[A scăpat şi ministrul justiţiei de răspundere…Mutată spre ţinte mai convenabile.]

„Art. 13[modificat prin L112]. – []Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta [deci se poate rezolva intim de tot… ] [art 16, 17,18Înlocuirea ministrului justiţiei cu Preşedintele ANPCşi reiterarea prevederii  că listele trebuie comunicate doar solicitanţilor,  „uitînd” de informarea publicului, neinterzisă explicit (ar fi fost prea vizibilă trădarea spiritului legii), încît să se poată vorbi mai tîrziu de erori de intrepretare]

            Şi aşa a mers treaba, cît se poate de discret, încît publicul, „clasificat”… la coadă,  nu poate găsi pe situl lor http://cetatenie.just.ro/en/category/ordine/ -şi de fapt nicicum, nicăieri-….listele cererilor sau aprobărilor la art. 10 (majoritar-evreii), decise în cuibuşor, între 2010 şi 2012 (fiind firesc să bănui acoperirea unei plantări masive)! Asta în timp ce încetăţenirile la art. 11 (majoritar-moldovenii) sunt reflectate din 2011.

            Se pune doar întrebarea: de ce s-o fi revenind, între  23.01.2013 şi 04.05.2018 la un rest de transparenţă post-festum (după ce monitorizarea populară a fost scoasă din priză). Cineva s-o fi sesizat, că se încalcă suveranitatea poporului peste care se fac implantări ascunse (şi niciodată declarate ca intenţie sau măcar recunoscute ca operate de vreun partid, încît să poţi pretinde măcar existenţa unui mandat , fie şi dolosiv, de reprezentare )? Trebuie să fie vorba de altceva, căci e greu de presupus vreun rest de jenă, temere sau bună credinţă la nişte trepăduşi care se descurcă binişor în viaţă executînd obedient astfel de comenzi.

            Concesia a fost de altfel minimă. Listele publicate (pe site-ul ANPC) au fost periate de datele care uşurau identificarea (numele părinţilor, data şi locul naşterii, adresa şi cetăţenia actuală);  încît doar încadrarea pe articole şi numele expresiv al solicitanţilor mai relevează- de exemplu- valul încetăţenirilor celor plecaţi în Israel, rămaşi sau nu acolo. A se observa laconicitatea înregistrărilor din anexele la „Ordin privind aprobarea redobândirii cetăţeniei române…” cuprinzînd „LISTA persoanelor care solicită redobândirea cetăţeniei române cu menţinerea domiciliului în străinătate” , din 2013 şi pînă la pînă la ORDINUL NR. 413/ P din 4.05.2018.  Exemplu, la nr 20: „RUBINSTEIN AVRAHAM (107716/2016) ; Copii minori: 2„. Cum să mai dovedeşti filiaţia solicitantului (mai ales în cazul fetelor, care poartă alt nume decît  autorul/ părintele/ bunicul ce susţine a fi fost cîndva cetăţean român). Ceea ce lasă loc suspiciunilor/ speculaţiilor (aşa cum vom vedea în alt segment) .

            Nu ştiu dacă expunerea publică a acestor date (până în 2009) a asigurat o oarecare frînare (reţineri ale solicitanţilor cu bube mari în cap). Din listele listele pe care am reuşit să le analizez în ciuda barajului , (vezi următorul punct),  se poate constata că , pînă în 2007, potenţialul creat de norme nu a fost valorificat plenar, neproducîndu-se încă un val excesiv de implantări…de la distanţă.  Dar, după intrarea României în UE, cetăţenia europeană a devenit o atracţie pentru basarabeni, bucovineni, turci, evrei etc. (Şi nu numai la noi a bubuit afacerea: a se vedea amenajările juridice din Portugalia, Spania,  etc; acolo, paraziţii politici au livrat paşapoarte europene israelienilor care puteau arăta că ţin de comunităţi de evrei… urmaşi ai celor alungaţi după 1492. Iată că evreii nu revin acasă numai de oriunde ci şi oriunde.  Bun prilej pentru o „inginerie” politică, folosind utilajul statal… Nu ne mirăm deci că s-au primit/onorat şi la noi un val de cereri, „statul” „român” sărind pe oportunitatea de bişniţă cu cetăţenii … ; fără  a se teme de riscul de a declanşa/opera o invazie- căci probabil tocmai asta s-a urmărit.

            Pentru a spori volumul, trebuia mărit debitul, deci era nevoie de „celeritate”….Scăpată de privirile indiscrete ale populaţiei afacerea cu paşapoarte caută performanţă în servirea clienţilor.  Şi pentru ca „vameşii” mici care parazitează birocratic să nu tulbure aranjamentele de la nivel înalt, sunt utile noi stipulări: „Legea 44/2013 : []”a) solicitarea de relatii de la orice autoritati cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 8 alin. (1) lit. b) si e), ce urmeaza a fi comunicate Comisiei intr-un termen ce nu va depasi 60 de zile,[]

Presedintele Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, constatand indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege, emite intr-un termen ce nu va depasi 3 zile ordinul de acordare sau de redobandire a cetateniei romane, dupa caz.[]Ordinul de acordare sau de redobandire a cetateniei romane se comunica solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, in termen de 3 zile de la data emiterii ordinului „

            Cum nici în ultimele legi de modificare (OUG nr. 37 din 9 septembrie 2015, OUG 65/21.09.2017) nu am găsit decît noi facilităţi (eliminarea taxelor-de la art 12, uşurarea încetăţenirii odată cu toţi copiii- de la art 9) sau noi măsuri de eficientizare (sporire a ritmului colonizării) nu văd pe ce s-a bazat decizia unora privind datele care pot fi comunicate publicului privind cererile/aprobările.

            Ritmul colonizării făcea stînjenitoare chiar şi forma eliptică a raportării.

            Lovitura finală a venit însă „colateral”, în 2018 , cînd s-a trecut  la ascunderea tuturor datelor din/despre cereri şi aprobări, invocîndu-se obligaţia de a aplica, chiar înainte de legiferarea internă,  instrucţiunile europene de secretizare a informaţiilor (vestitul „GDPR”)… privind observarea vieţii în cetate (ce trebuie să devină un monopol exclusiv al puterii/serviciilor local-mondializate, cetăţenii „protejaţi” intrînd intr-un întuneric total, privind ce se întîmplă în jurul lor). Cenzura totalitară, care ucide libertatea de informare/orientare , întru cunoşterea celor de care te ciocneşti în societate fiind întemeiată pe … apărarea dreptului (vinovaţilor, jefuitorilor, paraziţilor etc.)… la intimitate.

            Voi trata în alt text prăbuşirea civilizaţională, împlinirea domesticirii noastre, prin implantarea ochelarilor de tabla pentru conştiinte, încît să nu mai poţi şti nimic despre nimeni: cine a primit ilicit sau a cumparat pe nimic un anume teren, cine a fost cadorist cu reconstituiri abuzive/preferentiale şi compensaţii supraevaluate, cine s-a îmbogăţit fabulos valorificînd o poziţie în sistem sau dintr-un contract „deştept” cu statul, cine a acoperit urmele jafului- la procuratura sau judecatorie, cine a uzurpat/deturnat instituţiile şi distrus urmele din arhive, ce medic a ucis din negligenţă, ce note a luat colegul de clasă în teză sau un învîrtit la bacalaureat, cine a condus experimentul Piteşti, Etc. Etc.Etc. Pînă cînd apariţiile la televizor vor fi anonimizate (cu măşti, pseudonime etc) şi în cartea de istorie vom găsi doar:  „X236 a fost împușcat în locul Y369 la data Z, in urma condamnării pentru genocid [sau pentru delictul „gama13”], de către un complet condus de judecătorul J5890- care s-a sinucis apoi la data W „

                                    Revenind la oile noastre, să  admirăm noul format al înregistrărilor din listele anexe: (începînd cu Ordinul nr 538/ P din 5.05.2018:

                                    ” 3. (20169/2017). Copii minori: 3„).

                Aşa da! Opacitate totală- protejînd mafioţii care uzurpă instituţiile statului. Atît îi mai trebuia „corupţiei”. Curat elan democratic, sub steagul progresului european!  Iată cum merge „integrarea” noastră: ucazurile de la centru creează bandiţilor locali oportunităţi de acoperire. Nefiind prea sigur (şi nici prea important) dacă, în cazul discutat aici, UE a ţintit şi efectul măsurilor „protectoare”: strecurarea în Europa a unui val de noi cetăţeni, folosind calul troian al „redobîndirii” ”românităţii”.  Să adăugăm şi observaţia că ucazurile UE nu ar trebui să poată interzice accesul la informaţii despre evrei, turci etc.- cei cuprinşi în liste devenind cetăţeni români (europeni) numai după depunerea juramîntului… ulterioară publicarii listelor. Numai recunoscînd faptul că cenzurarea accesului populimii la date- şi nu intimitatea cetăţenilor- este protejată prin GDPR poţi să pretinzi că el s-ar aplica şi datelor despre ne-europeni. (Și să nu uităm că informaţiile secretizate europenilor de jos sînt trimise în sus … la  Tel Aviv).

            Abuzul iese şi mai tare în evidenţă cînd se procedează la ascunderea/ eliminarea/ cenzurarea unor informaţii….  difuzate deja, oficial, în spaţiul public. Operaţia de cenzură retroactivă  anunţă „sfîrşitul istoriei” (în sens orwellian). Cel puţin al omului cît de cît liber. Că nu e vorba de gafe ci de o obscurizare premeditată deducem şi din faptul că replicile online a textelor din Monitorul Oficial… au fost obturate, pentru a se îngreuna accesul  populaţiei la listele anexe, care revelau amplificarea procesului de colonizare, după 2007. Iată de exemplu ce mesaj a fost introdus  pe siturile implicate   (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64509, etc), în locul listelor anexe nominale anexate deciziilor de „redobîndire a cetăţeniei”, care fuseseră publicate până atunci: „Din cauza conţinutului mare de date cu caracter personal din cadrul acestui act, fapt care depăşeşte scopul prezentei aplicaţii legislative în contextul legislaţiei aplicabile, acesta nu este prezent în baza de date legislativă disponibilă aici. Pentru a accesa acest conţinut vă puteţi adresa Monitorului Oficial sau emitentului actului.” 

            Măi să fie!! Ce bîlbîială neverosimilă! Nu se spune (ci doar se sugerează) că aceste informaţii nu ar mai fi publice (secrete nefiind, căci pot fi solicitate copii de pe Bul.Of.; şi nici neputînd fi- căci legea nu operează retroactiv; şi nici măcar nu a fost explicitată- nicăieri- vreo decizie de „clasificare”). Crima juridică- „bine făcută” (alt „ghinion”…)- nu lasă urme. Căută acul în carul cu fîn al păienjenişului de norme ambigui şi intrepretări de etapă…

– VA URMA –

Citiți și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (Introducere)

 3,240 total views,  4 views today