Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 101

2. Situaţia vinovaţilor comunişti nepedepisţi

2.1 Aparatul politic (ilegalişti, activişti, executiv, legislativ) – continuare

2.2 Aparatul represiv (securitate, miliţie, justiţie, armată)

2.3 Aparatul economic (producţie, finanţe, comerţ)

2.4 Aparatul cultural (presă, educaţie, artă, cenzură, propagandă)

2.5 Concluzii

NOTĂ: Raportarea nomenclaturii comuniste la cererile de cetăţenie va fi expusă pe Internet (la rubrica www.piatauniversitatii.com/perspective) – lucrarea fiind vastă, imposibil de condensat (e vorba de peste o mie de explorări, fiecare relativă la una sau mai multe persoane). Semnalez (în paranteze pătrate, cu caractere înclinate pentru activiştii români ce pot avea urmaşi în Israel – prin soţiile lor – şi cu „?” unde sînt dubii privind evreitatea) – doar sumarul (la categoria „grea”) sau gabaritul (la celelalte categorii) analizelor pe care le veţi găsi în versiunea integrală şi care constituie demonstraţia – sper irefutabilă – a observaţiilor/concluziilor expuse aici. Argumentaţie care trebuie completată cu lecturile corespunzătoare, în biblioteci/arhive sau folosind funcţiile de căutare în bazele digitale; sau măcar urmărind expunerea sistematică/sistemică a lui „Apostu”, din care derivă aranjamentul meu secund. Incursiunea mea prin lumea indexată/sintetizată de el în „Zydokomuna” (cu cîteva completări), a fost orientată spre evidenţierea problemelor semnalate ··anterior: trecerea de la activismul distructiv, ilegal şi condamnat în instanţe dinaintea anului 1944 (deci – de la pregătirea/premeditarea crimei) la prestaţia represivă/genocidară – în cadrul nomenclaturii regimului comunist. Nu e vorba de o reacţie pripită, ci de o veche preocupare: vezi la http://www.procesulcomunismului.com, seria „30 de dovezi pentru procesul comunismului – documente din arhiva CC-PCR” (pe care am difuzat-o prima dată în 1994, pe grupul de news soc.culture.romanian).

2.1 Aparatul politic (ilegalişti, activişti, executiv, legislativ) – continuare din numărul trecut

a. Incursiuni prin „categoria grea”

[1 . Pauker- Rabinsohn- Elbert Iacobovici-Colin; 2. Borilă-Rusev-Abraham-Breiner-Grun-Ceauşescu–Petrescu; 3. Luca?-Birman; 4. Chişinevschi-Roitman; 5. Apostol-Scharf-Suciu; 6. Chivu– Micu- Klein; 7. Moghioroş?– Balogh- Radoşoveţki; 8. Ioniţă-Wolfsohn;9. Macovescu-Ungar; 10. Pană-Burah; 11. Voicu-Rottenberg; 12. Cristescu-Kleinman; 13. Banc?; 14. Rădăceanu-Wuertzel?; 15. Bughici-Moise-Friedman- Kotovski; 16. Goldbergher-Mates; 17. Sencovici- Szenkovits; 18. Lupu-Pressman; 19. Rangheţ-Rangecz- Veinberg; 20. Bogdan-Grunberg-Grosu-Miletineanu-Solomon; 21. Manole-Zeitman; 22. Toma-Grossman-Pârvulescu; 23. Crăciun Vinţe?-Vincze; 24. Vass-Faerştein; 25. Gherea-Katz-Vaida; 26. Glodstein; 27. Lichtblau; 28. Osias; 29. Timov-Tinkelman; 30. Holostenko; 31. Foriş?-Cernea-Zwieback; 32. Kun-Cohn-Cohen-Stoica; 33. Mezincescu-Mesinger; 34. Tismăneanu-Tismeneţki-Boico-Rosner-Marcusohn-Dulbergher; 35. Babenco-Redlingher-Roşianu]

b. Explorări la „categoria mijlocie”

[1. Androniu… 52. Vurenbrandt]

c. Corelări cu listele de încetăţenire – la „categoria uşoară”

[1. Abramovici… 33. Şmilovici]

d. Cazuri la „categoria uşoară” – fără potriviri pe listele de tip I

[1. Alterescu … 152. Zisu]

2.2 Aparatul represiv (securitate, miliţie, justiţie, armată)

Nu insist asupra consideraţiilor de la aparatul politic, aplicabile şi aici: prezenţa masivă la vîrf, ca agenţi ai ocupantului sovietic, a evreilor comunişti, proveniţi din ilegalişti (mulţi din Basarabia/Bucovina); infiltrarea soţiilor evreice în patul nomenclaturiştilor (care face ca să ne putem teme de revenirea urmaşilor din Israel), românizarea numelor Tovarăşilor călăi, absenţa datelor despre părinţi/bunici din biografii etc.

Mă opresc la ce este specific aparatului represiv – care a coordonat genocidul, în numele agendei comuniste. Am mai semnalat complicaţiile/confuziile/deturnările generate de împletirea acesteia cu cea a intereselor (uneori contradictorii) ale evreilor. Era firesc ca regimul comunist să ia măsuri dure, chiar de eliminare, împotriva elementelor activ sau potenţial anti-comuniste… printre care se aflau mulţi anti-semiţi (pentru că mulţi evrei militaseră pentru comunism şi colaborau cu ocupantul). Dar există o limită, o linie roşie a ferocităţii ce se putea manifesta faţă de „duşmanul de clasă”, net trecută, ceea ce denotă temeiuri suplimentare, cum ar fi răzbunarea. În numele stîrpirii anti-comuniştilor, evreii cocoţaţi la cîrma aparatului represiv au putut regla conturile cu anti-semiţii (aşa cum am arătat în alte texte, cum ar fi: „Despre genocidul contra legionarilor cînd vorbim?”http://www.piatauniversitatii.com ). Va sesiza această ură aparte cine citeşte (cum am fost eu silit să o fac, ca să întăresc documentaţia expusă la www.procesulcomunismului.com) mărturiile celor trecuţi prin Piteşti, sau studiază măsurile speciale de cruzime luate împotriva legionarilor închişi. Comunismul nu avea nevoie de această orgie de umilire satanică; exces care trimite spre alte explicaţii.

Ca şi în cazul aparatului politic, găsim evrei la vîrful aparatului represiv, în perioada critică, poate de 10 ori mai mult decît ajunseseră să reprezinte din populaţie. E deja semnificativ, pentru cei de odinioară, dar pentru cei de azi, care s-au zbuciumat steril întru condamnarea crimelor comunismului – e catastrofal. Ne-am pierdut timpul, pînă cînd legile Florian ne-au adus cu picioarele pe pămînt, amintindu-ne cine e la putere în România. Şi dacă ar fi fost de 10 ori mai puţini evrei decît cota lor din 1938 (deci – 0,4%) în nomenclatura aparatului care a măcelărit românii în genocidul comunist, tot s-ar fi făcut orice ca procesul comunismului să nu aibă loc, pentru a-i ascunde/proteja. Căci ar fi însemnat să scoţi la iveală transformarea unor victime ale fascismului, după 1944, în călăi – şi să relevi legitimitatea reprimării anterioare a „ilgaliştilor”. Şi cu asta… să faci praf ideologia instaurată după războiul II. Poveştile cu victoria Binelui Aliat asupra Răului – care au falsificat adevărul etern al confruntării fără scrupule între tabere concurente… ce se şi urăsc, cînd se ciocnesc. Urmărind traseul unor criminali împotriva românităţii, ajunşi la Tel Aviv, s-ar dărîma şi soclul unor fondatori ai Israelui – care şi-au valorificat experienţa de la noi în lupta împotriva băştinaşilor palestinieni. Başca nevoile „industriei holocaustului”…

Ca unul care am dedicat 30 de ani unui vis justiţiar dovedit utopic, ştiu bine că nu ne-am lovit numai de împotrivirea securicomunistă (dinăuntru) ci şi de geo-interese prea puternice, inclusiv evreieşti. Ceea ce ne-a condamnat strădaniile la zădărnicie; temei, admit, de animozitate. Nu tratez tema neutru. Nu ader de altfel la religia pretinsei neutralităţi. Miza însă nu e numai a mea, ci a nemului meu – văzut „îngust”, adică necosmopolit. E o chestiune de echilibrare a compansiunii prea deschise, a înţelegerii arătate faţă de alţii, încît să fie compatibilă cu demnitatea şi nu cu prostia – infuzată pe post de umanism. Nu vreau să mă frămînte morţii celor cărora nu le pasă de morţii mei. Nu putem fi forţaţi să ne pese de suferinţele celor cărora nu le pasă de suferinţele noastre – mai ales dacă chiar ei le-au produs, în cadrul unui lanţ de ciocniri istorice. Nu conced adversarului ce a cîştigat confruntarea dreptul de a mă şi „re-educa”, încît să-i adopt priorităţile/perspectiva.

Regret că domnul Apostu s-a ocupat temeinic de securişti/miliţieni şi nu a găsit mai multe date despre evreii din filonul juridic (judecători, procurori, avocaţi) – unde vinovăţia, deşi majoră, e mai greu de cercetat/expus. Versaţii exterminatori „prin lege” au ştiut să-şi ascundă urmele. Ele transpar totuşi în textele ce au legitimat represiunea, răzbat prin mărturiile foştilor deţinuţi politici şi vor ieşi zguduitor în evidenţă cînd voi publica miile de dosare ale „judecării” chiaburilor, întru confiscarea pămîntului lor.

Sper că se cunoaşte în ce a constat activitatea instituţiilor pomenite, deci sînt elocvente menţiunile seci: „responabil cu securitatea statului în C.C.”, „şef de serviciu în minsterul de interne”, „ofiţer de securitate”, „anchetator”, „agent/impiegat de poliţie”, „judecător”, „procuror”, „responsabil cu coordonarea legislativă” etc. Poate nu e ştiut acel braţ al poporului numit O.C.C (https://www.avocatura.com/legi/202/legea-352-din-1945.html) : „Pe lîngă Prefecturile de judeţ, din ţara, se înfiinţează organe de control cetățenesc, care vor funcţiona, cu atribuţiunile şi după normele stabilite de Ministerul Afacerilor Interne, pe cale de regulament, în combaterea speculei şi a sabotajului economic.[…]”

a. Incursiuni prin „categoria grea”

[1. Georgescu/Tescovici?-Samoilă-Rubenstein-Păsculescu; 2. Bodnăraş/Bodnarenco?-Glanzstein; 3. Pătrăşcanu-Schwammen; 4.Bunaciu/Gutman?-Nussbacher; 5. Drăghici-Cziko; 6. Pintilie/Bodnarenko?; 7. Nicolschi-Grunberg-Averbuch; 8. Dulgheru-Dulbergher ; 9. Nicolau-Nikonov; 10. Sepeanu ; 11. Czeller; 12. Einhorn; 13. Koller ; 14. Butyka; 15. Haupt- Teclu?- Cambrea ; 16. Burcă- Bursh- Singher; 17. Sălajan- Szilagy-Stănescu-Rottenberg; 18. Suder; 19. Birtaş; 20. Holban-Bruchman; 21. Andreescu-Aronovici; 22. Adorian; 23. Voitinovici; 24. Patriciu-Grünsperger-Weiss; 25. Breiner; 26. Stupineanu-Stapppnau; 27. Naum-Rothstein; 28. Ştrul; 29. Zamfir-Rechler; 30. Gluvacov?; 31. Blehan-Blecher; 32. Harap-Charap; 33. Ambruş; 34. Hollingher; 35. Iszak; 36. Ţandără?; 37. Aranici-Aranycs-Gal; 38. Demeter; 39. Breban; 40. Vistig-Wisting; 41. Voiculescu-Weinbergher; 42. Derevici; 43. Maier; 44. Micle-Marcovici; 45. Sorin-Silberstein].

b. Explorări la „categoria mijlocie”

[1. AIBENŞUTZ …253. Zuh].

c. Corelări cu listele de încetăţenire – la „categoria uşoară”

[1. Abramovici… 20. Waldman]

d. Cazuri la „categoria uşoară” – fără potriviri pe listele de tip I

[1. Alberti… 263. Szigmond].

2.3 Aparatul economic (producţie, finanţe, comerţ)

Prezenţa masivă a evreilor la vîrful aparatului economic care a operat marele jaf comunist şi tranziţia/ conversia spre regimul de lagăr de exploatare (deci spolierea şi înrobirea românilor) ne pune în faţa unor dificultăţi explicative. Căci se ciocneşte aici logica înrolării sub steagul revoluţiei comuniste (majoritar evreişti) cu realitatea distribuţei capitalului românesc (majoritar evreiesc.) S-ar părea deci că, în registrul împărţirii prăzii sociale, evreii comunişti nu au arătat solidarism/priorităţi etnice – pragmatism pus de unii pe seama unei înstrăinări religioase. De fapt situaţia relevă organizarea geografiei egoismului în cercuri concentrice, în care marile agregări învelesc suduri mai puternice – de gaşcă, avînd ca nucleu dur interesul personal.

În plus, ar trebui să lămurim cum s-a desfăşurat procesul de înlocuire a oligharhiei economice/financiare, rămas de fapt, pînă azi, în groasă ceaţă . Cum a fost înlocuit fostul patron evreu (readus în proprietate de legile reparatorii date după 1944 – în primul rînd L 641/19.12.1944) cu un administrator… comunist – evreu? Cum de, uneori, „supraveghetorul” are acelaşi nume cu fostul patron? Au fost folosiţi intermediari peste care a venit naţionalizarea comunistă? Nu cumva s-au făcut aranjamente oculte, ce au permis scoaterea din ţară a unor valori acumulate, deci emigrarea cu buzunarele mai puţin goale decît s-a pretins? Ce au păzit/făcut tovarăşii evrei plasaţi strategic în CASBI (voi reveni) şi în conducerea atîtor bănci şi intreprinderi? Dar conducerea ministerelor economice, a comerţului interior/exterior şi a ministerului de finanţe – redute cheie ocupate temeinic de evrei, cu ce s-a ocupat, pînă la plecarea în Israel (…în vederea ei)? Numai cu mulgerea sinecurilor în care s-au oploşit, slujind regimul ce le sărăcea co-relegionarii cu stare? Să fi fost închipuite toate acuzaţiile de spionaj/furt care i-au dus pe unii dintre aceşti cavaleri ai comerţului postcapitalist în puşcării (pînă la discreta lor eliberare, cu pedeapsa neispăşită, urmată de emigrări nestingherite)? Să fie marele jaf la Banca Naţională din 1959 un incident izolat sau doar o accidentală izbucnire în lumină a unui proces amplu de devalizare a României… în prima tranziţie? Nu era de pesupus că aceia ce aşteptau emigrarea vor încerca să-şi sporească cumva bagajul, la plecare? Şi cine putea dejuca schemele de conversie şi tertipurile finaciare ale acestor experţi: mecanicii de locomotivă, petroliştii şi alţi plebei aburcaţi de PCR la putere?

Un fost deţinut politic relatează modul cum un evreu cu care a fost coleg de detenţie şi-a sos aurul din ţară:a confecţionat din el cuiele cu care era prinsă lada de lemn în care-şi adunase modestul bagaj. Evident, ne-ar interesa nivelele superioare ale acestei creativităţi. Nu toţi proprietarii conturilor din băncile elveţiene au dispărut, fără moştenitori…

a. Incursiuni prin „categoria grea”

[1. Mănescu-Mintzer-Diamantsein; 2. Florescu-Frenkel-Braunstein; 3. Gaston-Grosman; 4. Zeiger; 5. Lupu-Wolfowitz; 6. Berghianu?; 7. Vinea-Weinstein; 8. Suder;9. Bădescu-Blecher; 10.Bayer; 11. Moisescu; 12. Donath; 13. Efraim; 14. Edelstein?; 15. Horaţiu; 16. Loncear; 17. Maioreanu; 18. Iacobovici; 19. Mantz; 20. Naş- Litman; 21. Novac; 22. Rado; 23. Ranga- Rabinovici; 24.Balaş- Blatt; 25. Oprişan- Bercovici; 26. Atanasiu-Atlasman; 27. Iacob-Jakab]

b. Explorări la „categoria mijlocie”

[1. Abramovici… 295. Zucker]

c. Corelări cu listele de încetăţenire – la „categoria uşoară”

[1. Avram… 22. Waissman]

d. Cazuri la „categoria uşoară” – fără potriviri pe listele de tip I

[1. Alpern… 290. Zuckman]

2.4 Aparatul cultural (presă, educaţie, artă, cenzură, propagandă)

Puterea care se organizează cu aparatul politic, se impune cu aparatul represiv şi se suţine material cu cel economic, are nevoie şi de un solid aparat cultural, pentru a cîştiga războiul de sens, la nivelul conştiinţelor – cel pe care îl lămureşte atît de bine Orwell. E vorba, la început, de impunerea forţată a dogmelor, bazată pe supunere – pentru ca apoi, treptat, domesticirea cu biciul să fie transformată în educare persuasivă, transformarea conştiinţei obţinută prin metode Piteşti (efectul descurcării degradante) fiind valorificată de o propagandă coerentă (sindrom nord-corean). Din păcate, pentru pretenţia de a nu culege resentimente, evreii (comunişti), obişnuiţi să cultive coştiinţele/conturile – şi nu cîmpurile – , s-au înrolat masiv şi în oastea propagandiştilor ce s-au pretat la distrugerea discernămîntului şi trasformarea subiecţilor în „oameni noi” – adică sub-oameni.

Aşa cum o reflectă listele alcătuite de Apostu, îi găsim răspîndiţi peste tot: în ministere, facultăţi, edituri, redacţii de reviste, conducerea radioului şi televiziunii. Pînă şi reduta artei (muzică, pictură, arhitectură etc) a căzut în mîini vrăşmaşe – din nevoia de corodare a spiritului, facilitată de coruperea apetenţei estetice. Sinecuri? Desigur. Dar măcar confraţii lor din posturile administrative/economice puteau pretinde că fac şi ceva util, pe linia specialităţii profesionale. Dar în „cultură” nu s-au putut produce, timp de decenii, decît propagandă, adică falsuri corosive. Nu e vorba, deci, numai de clasicul parazitism cultural (în care s-a specializat „intelectualitatea” cinică) ci de profesarea acestuia cu crasă rea-credinţă, ştind prea bine efectul nociv al consumării otrăvurilor aruncate spre consumatori. Deci tîmpirea omului de către om- crimă spirituală- atingînd nivelul genocidului cultural.

Activitatea de imbecilizare cu toxina ideologiei comuniste (materialism dialectic, socialism ştiinţific- specialităţi „academice” în care evreii noştri au excelat) a avut şi un bonus: combaterea naţionalismului şi promovarea celui mai cras/sinucigaş cosmopolitism. Mondialism ce ne readuce în faţa întrebării: a folosit comunismul evreii sau şi aceştia au folosit comunismul? În numele re-educării comuniste, evreimea plasată la comanda culturii noastre ne-a putut castra bibliotecile/şcoala temeinic, cenzurînd operele în care înaintaşii noştri se împotriviseră la cotropirea ţării de venetici. Cenzură auto-anihilantă, la care se recurge şi azi, în România ocupată colonial.

a. Incursiuni prin „categoria grea”

[1 . Constantinescu?-Cohn-Cohen-Bloch-Cunea; 2. Oigenstein-Răutu–Leabis-Bulan-Redel-Coler-Schapp-Oişteanu-Rab; 3. Rădulescu-Rudich; 4. Maxy-Herman; 5. Buican-Arnoldi; 6. Breslaşu-Breslau; 7. Negreanu–Schwartz; 8. Ardeleanu-Adler;9. Moraru-Şafran; 10. Toma-Moscovici-Monda-Silvestru; 11. Roller-Zigelbaum; 12. Ralea?-Botezatu; 13. Bellu-Schor-Lowy; 14 Mihail-Mihailovici; 15. Spina-Schneider; 16. Podoleanu-Mendelovici; 17.Crohmălniceanu-Cahn; 18. Şelmaru-Terner; 19. Frunză-Rosenkranz-Fruchtman; 20. Zaharescu-Ţucherman-Plich; 21. Iosif-Brauchfeld; 22. Melinescu-Spitzer-Wasserman; 23.Sperber?; 24. Sebastian-Hechter; 25. Mendelsohn; 26. Negrea-Lobl; 27. Panaitescu-Witzling; 28. Năvodaru-Fischer-Stănescu-Foldes; 29. Novicov-Neuman; 30. Aszody; 31. Călugăru-Croitoru; 32. Pas-Schritter-Cassvan; 33. Profeta; 34. Vitner-Winter; 35. Vlad-Magyar; 36. Roman-Neulander; 37. Şaraga; 38. Zilber; 39. Brucan-Brucker-Sidorovici-Bogdan-Puican-Pincu; 40. Bîrlădeanu/Goldenberg; ]

b. Explorări la „categoria mijlocie”

[1. Aderca ….178. Zuaf]

c. Corelări cu listele de încetăţenire – la „categoria uşoară”

[1. Bines ….6. Hirsch]

d. Cazuri la „categoria uşoară”- fără potriviri pe listele de tip I

[1. Abraham… 214 Zonenreich.]

2.5 Concluzii

Datele studiate reflectă procese fireşti, explicabile, omeneşti… Chiar cînd nu a urmărit răzbunarea/căţărarea, evreimea care avea în faţă perspectiva emigrării în masă (creată după 1944 de un context special) a avut mult mai puţine motive decît populaţia autohtonă să evite distrugerea ţării de tranzit (cu care nu s-a identificat), în goana după realizarea intereselor personale şi de grup. Şi-au văzut şi îşi văd de dreptatea/agenda lor, aşa cum ar trebui să facem şi noi, urmărind dreptatea noastră.

Listele nomenclaturii comuniste evreieşti trebuie corelate cu segmentul 1 – reperînd urmaşi ai vinovaţilor (faţă de noi) care au făcut sau pot face cereri de cetăţenie – acoperiţi de secretizare sau de intimidare.

Pe de altă parte, observînd aceste liste (semnalînd rechizitoriul Apostu), am pregătit terenul pentru segmentul 4 – dedicat despăgubirilor acordate acum evreilor pentru prigonirea din anii 1940-1944; vom vedea – prin sute de exemple (care nu fac decît să confirme logica înregimentărilor/cursului evenimentelor) – că „pensiile speciale” acordate acum persecutaţilor regimului Antonescu refac şi privilegiile „ilegaliştilor”: România (va) trimite în Israel un tribut ocult, păgubitor pentru populaţie (pe care indiscutabil cei ce au legiferat în numele ei nu o reprezintă) răsplătind pe cei care au militat – pînă în 1940 – pentru distrugerea, ciuntirea şi aservirea ţării; şi care au realizat acest program după 1944.

Singura circumstanţă atenuantă invocabilă/invocată de (evreii) comunişti este că ar fi urmărit (pe lîngă slujirea Moscovei şi zdrobirea rezistenţei fasciste/anticomuniste/antisemite) echitatea socială – ajutîndu-ne să scăpăm de căpuşele care exploatau capitalist poporul. Dar vom vedea, în segmentul 5 că, în paralel cu despăgubirea, după 8 decenii, pentru reprimarea „romantismului revoluţionar”al unorevrei… sîntem siliţi (din culise) să „reconstituim” averi denunţate de tovarăşi ca parazitare… altor evrei ajunşi în Israel, urmaşii capitaliştilor îmbogăţiţi între 1840 şi 1940… persecutaţi de… persecutaţii evrei comunişti.

Ceea ce va mai impune doi paşi. Primul (întreprins în segmentul 5) e să observăm că straniile (anti-constituţionale, anti-libertare, anti-naţionale, anti-logice) legi de criminalizare ale „antisemitismului” au fost promulgate de slugoii parlamentari tocmai cînd jaful se înteţea – deci au avut ca scop îngreunarea rezistenţei. Şi vom vedea că Ministerul Adevarului Filosemit, întru intimidarea noastră, a mers pînă la a delegitima, a-posteriori, reacţiile de apărare a înaintaşilor noştri în faţa invaziei/cotropirii dintre 1840 si 1940 (reflectate în mii de texte – ce sînt acum re-epurate/cenzurate).

În fine, un alt pas e să nu mai credem că toate acestea ar fi întîmplatoare, ele decurgind prea coerent din orchestrata Contrarevoluţie din 1990 – ca să nu considerăm că sînt cea mai probabilă explicaţie a neverosimilei răsturnări de regim care… nu a răsturnat stăpînii; subiect abordat în segmentul următor, în care unele explorări (din cadrul celor patru aparate) sînt preluate/continuate, pentru că respectivele persoane/familii şi-au împlinit opera după 1990, adăugînd la vechile vini participarea la deturnarea eliberării României, întru distrugerea, jefuirea şi aservirea ei.

VA URMA

Citiți și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (Introducere)