3. Contrarevoluţia şi acapararea României postcomuniste

3.3. Operația economică

Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 104

Cît timp nu vrem să ne decuplăm aspiraţiile de la realitate, trebuie să ţinem cont de dimensiunea economică a proceselor cercetate, căreia unii analişti ai chestiunii evreieşti (vezi Conta, de exemplu) îi recunosc locul central. Ei se îndoiesc că esenţa conflictului ar fi de factură religioasă, etnică, politică, socială şi privesc traseul comunităţilor prin istorie ca a unor asocieri/competiţii pragmatice, agregări ale unor grupuri umane contra altora, cu elemente specifice la nivelul strategiilor; cea evreiască excelînd ca performanţă: de exemplu, numai ei au reuşit să impună penalităţi contra celor ce le semnalează/ critică/ îngreunează acţiunile interesate. Teoriile fraternităţii universale, diseminate metodic, deturnînd atenţia fraierilor cuceriţi fără gloanţe, în timp ce  organismele colective sunt cotropite financiar, atacate dinăuntru. Ceea ce s-a întîmplat la noi după 1989 confirmă această abordare pragmatică. Chiar cînd pare a fi vorba de sentimente, de adevăruri sau principii, în spate e vorba de bani – ca măsură a puterii, de cucerire economică.

    Nu s-a stins bine ecoul gloanţelor ce au legitimat sîngeros fesenismul că au şi apărut, din toate zările, prădătorii. În pincipiu, orice afacerist care s-a repezit peste noi în aceşti ani, nu ne este prieten, „investitorii”  ahtiaţi de pleaşcă fiind răpitori fără scrupule, ce au contribuit la distrugerea noastră, ştiind bine ce fac (ce speră, ce încearcă, aruncîndu-se pe oportunităţile de jaf). Dezagregarea sistemului productiv şi acapararea întreprinderilor, combinată cu invazia speculatorilor vorace au produs o diminuare a veniturilor din muncă şi o esacaladare a preţurilor, cu efecte genocidare, ce au împins turma buimacă la parazitism sau bejenie (victimele evadînd, după ce au constatat că sînt captivii statului român criminalizat).  Istoria, bine înţeleasă, te ajută să nu distingi „oamenii de afaceri” –  uluitor de prosperi, întreprinzătorii! – de răufăcătorii dovediţi (rareori, atunci cînd nu s-a reuşit mituirea/şantajarea procurorilor/judecătorilor, sau au fost executate comenzi mafiote de eliminare a concurenţilor).

    Printre musafirii rapace, evreii au avut o situaţie aparte pentru că, în cazul lor, vînătorii de chilipiruri de afară aveau neamuri/iscoade/agenţi/complici în cetate, astfel încît lista speculatorilor evrei ai tranziţiei criminale relevă înfrăţirea tovarăşilor din ţară – năpîrliţi capitalist – cu ulii reveniţi după pradă din Israel – rămaşi sau redeclaraţi cetăţeni români – și cu vulturii invitaţi la ospăţ, veniţi din toată lumea, călare pe capitalurile care înfrîng orice rezistenţă. E vremea unei noi recolte în plantaţia de iobagi mioritici. „Ocaziile” create de putreziuciunea administraţiei româneşti (nici nu se mai poate vorbi, într-o astfel de conjunctură, de „corupţie” – termen depăşit ce însoţea, între 1840 si 1940, penetrarea evreilor în societatea românească ) au întrecut toate aşteptarile, ducînd la „creşteri”  de vis, imposibil de realizat cinstit. Cîştigînd contracte păgubitoare sau licitaţii trucate, punînd mîna pe terenuri distribuite de mafia locala (contra comisioane), cumpărînd combinate cu un leu (scutite ulterior de datorii),  aranjînd ieftin – în culise – clauze preferenţiale, dînd iama – cu creditări preferenţaiale şi „suveici” – în sistemul bancar falimentat metodic, cumpărîndu-i pe „reprezentanţii” jefuiţilor, noii conchistatori s-au îmbogăţit şi mai repede decît (stră)buncii lor […]. Nu au avut decît a negocia cu mafia securistă, care a scos la tarabă – irezistibil de ieftin – pînă şi datoriile altor ţări către statul român. „Moştenitorii securităţii” (nu numai cei de la Gelsor), maeştrii privatizării devastatoare, au acoperit în general urmele (dosind şi arhivele stînjenitoare), dezvăluirile strecurate în presă fiind mijloace de şantaj ordinar sau politic. Totuşi, au existat ziarişti (Ovidiu Ohanesian, Mircea Şerban, Marius Albin Marinescu, Victor Roncea, Ion Spânu, Cornel Nistorescu,  etc. ), care au semnalat ce se întîmplă unui public căzut în prostraţie. Agitaţia cîtorva activişti justiţiari (Constantin Bulibaşa, Nica Leon, Dan Cristian Ionescu, Constantin Cojocaru, Gheoghe Piperea, Valer Marian,  Metin Cherchez, etc.) ce au încercat să oprească jaful, pe căi juridice sau politice s-a dovedit fără şanse/rost, într-o ţara în care instituţiile uzurpate lucreaza sistematic pentru mafie.

    Puţini au avut curajul să atace tema neo-jefuirii de către evrei fără scrupule, suţinuţi de o putere sistemică. In mod metodic ocultate, scrierile unui Vasile  Zărnescu, Radu Theodoru, Ion Coja, G. Pişcoci Dănescu, Gh. Gavrilă Copil,  Corvin Lupu etc. nu au făcut mari valuri. Pentru ecou e nevoie şi de niste reflector […].

    Cel care a ridicat ştacheta denunţării manevrelor evreieşti întru cotropirea economică a României, este Cornel Dan Niculae. Un titan civic, la care se stă cu spatele, din laşitate, în timp ce ne plîngem că nu avem combatanţi. Studiile sale („Razboiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii„; „Ofensiva Iudaismului asupra României„Politica filo-sionistă a României” etc.) – care bîntuie realmente viral” pe Internet (vezi un exemplu la https://muhaz.org ) –  expun revelaţii majore, îmbogăţite cu date, la fiecare versiune, folosind sintezele istorice doar ca bază pentru înţelegerea rechizitoriului alcătuit de autor. Dosarul unic al trădării economice pe perioada tranziţiei este descompus în numeroase cazuri stupefiante de privatizare frauduloasă, de care au beneficiat „întrepinzători” aparent ruşi, uzbeci, gruzini, georgieni, ucrainieni, olandezi, francezi, italieni, elveţieni, germani, unguri, bulgari, englezi, americani, avînd însă… şi cetăţenie israeliană, pe care o folosesc protector, dacă se lasă cu cercetări/sentinţe;  fiind expatriaţi doar cînd nu lucrează şi pentru Mossad sau/şi pentru mari reţele masono-mafiote. Fiecare fir al escrocheriilor împletite sistemic semnalate de Niculae ridică puţin vălul asupra funcţionării societăţii româneşti, în tenebrele ei conducătoare, explicînd coerent decadenţa/prăbuşirea socială ce se poate constata. O lectură completă te urcă pe treptele înţelegerii logicii necruţătoare a iadului în care vieţuim: de la micile combinaţii ale mafioţilor din tripouri, la vizitele de lucru făcute de administraţiile vîndute, pentru a li se preciza sarcinile de înrobire a ţării. 

    Este clar că Niculae a avut acces la informaţii ascunse muritorului de rind, pe care nu avem cum să le verificăm şi probabil nici autorul nu are. O parte din informaţiile pe care le scoate din buncăre pot fi false sau inexacte, pot exista deraieri speculative sau nedorite intoxicări cu elemente ireale; dar adevărul global transpare pregnant şi concordă cu ce ştie orice român treaz despre zvîrcolirea agonică în mocirla tranziţiei. Să intri cu plugul „istoriei” pînă în prezent e un act de curaj pentru care eu am toată stima. Fără intervenţia lui C.D. Niculae, trebuia să ne oprim privirea la 1990 (sau la 1944, sau la 1918, sau mai bine la 1848?) sau să mirîim generalităţi despre marele jaf. Unui pionier al incursiunilor într-o zonă atît de periculoasă, e nepotrivit să-i reproşezi nefiabilitatea revelaţiilor ce nu pot trimite spre „bibliografii” autoritare. Nu vom găsi confirmarea incriminărilor în scrierile mercenarilor de serviciu […].

    Cei care au ajuns în posturi de „Snowdoni”  combinaţi cu „Assangi” – adică de deconspiratori ai funcţionării mafiote a instituţiilor în care lucrează/au lucrat şi-au luat in serios menirea teoretică de gardă naţională. Cinste lor, căci riscă enorm. Agenţii Mossad şi SRI care s-au înfrăţit întru acapararea României nu sunt „foşti”, ci continuă să se îmbogăţească coordonat, în oficinele de spionaj acoperite de „interese superioare”, mega-cuibuiri de mafie naţională, corelate international […]. Nu pot să nu salut astfel de prestaţii contrastante, onorante şi potenţial jertfelnice, într-un context ca acela scos în evidenţă de nenumăratele revelaţii ale lui Niculae (pe care vă invit să le citiţi în cărţile lui ), de genul:

    „În 1998, una dintre firmele reprezentate în România de Philip Bloom (prin Global Business Group), „americana“ Trinity Industries – cea care a luat în 1999 marea fabrică de vagoane de la Arad, Astra , s-a hotărât să înhaţe şi marele Şantier Naval de la Brăila, (numit pe scurt SANAB) […]. În toată această operaţiune pusă în slujba lui Bloom se implicase, la comandă politică, inclusiv Serviciul Român de Informaţii, care îi interceptase intens pe directorii vizaţi a fi înlăturaţi prin dosare penale, tocmai pentru a-i putea acuza de… sustragere de informaţii economice («trădarea secretului economic») în favoarea olandezilor. Aviz celor ce mai cred încă în patriotismul castei ofiţerilor SRI. De fapt, nu o dată acest serviciu de informaţii a fost intens folosit tocmai pentru a-i înlătura şi distruge pe cei care mai rezistau (pe căi legale) privatizărilor pe nimic în favoarea clienţilor unui politic corupt. A nu vedea această realitate, înseamnă a ne hrăni cu speranţe deşarte privind direcţia de unde ar putea veni vreodată salvarea României.[…].         

Învăţăm enorm (dacă vrem) din enciclopedia infracţionalităţii care ucide România, alcătuită de C.D. Niculae. Şi nu mă refer numai la expunerea formării ciocoimii de tranziţie, care ne-a vîndut,  ci la penetrarea, prin exemple, în fenomenologia patologică a civilizaţiei asasinilor economici, întinse peste tot. Iau numai un caz, din sutele acut interesante: modul cum a fost stinsă campania contra oligarhului Max Rich de către administraţia Clinton, la cererea presantă a „partenerului [lor] strategic” al „partnerului [nostru] strategic”, care a invocat serviciile aduse Israelului de mafia magnatului dat în urmărire. Dosarul Rich ne arată că interesele evreieşti, mondializate, nu sînt stînjenite de frontiere sau fronturi. Dincolo de dosare/cazuri izolate, de escroci ce umplu conştiinţele prin ecrane în roluri măsluite de „VIP”, trebuie deci să prezumăm/intuim/urmărim structuri şi mecanisme criminale sistemice, fără de care nu se poate înţelege realitatea. „Teoria complotului”  fiind singura explicaţie credibilă, confirmată global de marea de efecte şi corelaţii. Nu e nimic nou, de altfel: trăim de mult realitatea strînsei colaborări între mafii şi uzurpatorii statelor: asta e situaţia, din SUA pîna în Rusia, sîntem la voia echilibrului dintre benzile imperiale (probabil că mafia italiană a stat unora în cale, în timp ce mai modesta mafie românească, s-a supus). „Complexul  militaro-industrial”  este combinat cu un „complex mafioto-spionistic” , într-o chingă ce ne va aservi/degenera până la capăt, căci nu mai are cine şi de ce să o combat, cei treziţi din visele morale făcînd orice ca să mai prindă un os, o plăcere. Lucizii ştiu că vremea basmelor despre „umanism” a trecut. Cum să opui rezistenţă mafiei evreieşti dacă dai peste veterani MOSSAD, combinaţi cu agenţi CIA şi KGB/FSB etc.,  avînd şi mai în spate organizaţii oculte care se folosesc de aceşti pioni, în sfere în care nu pătrunde urmă de război rece… Dosarele semnalate mai jos arată modul în care mafia externă ce a acaparat România (livrată la solduri de mafia internă) îmbracă hăinuţe occidentale (cu buzunare cipriote/panameze)… ca să treacă de reţinerile noastre faţă de oficinele din Rusia… plămădite de alde Rotschild/Soros/Rich… O dată teritoriul cucerit, nu va mai fi nevoie de atîta parşivenie/diversiune. Va ajunge cultul neo-idiot pentru alde Bill Gates- Larry Page-Mark Zuckerberg etc. etc. – paraziţi „tehnologici”, promovaţi irezistibil de armata de fabricare a succesului, văzuţi ca eroi civilizatori-arieni (mă rog…. „iudeo-creştini” ) ai mitologicei Americi, perpetuu Eliberatoare. Diversiune si amăgire, altfel nu se mai poate trăi în caruselul criminal mondializat!

    Toate incursiunile lui Nicolae prin mlaştina „privatizărilor”  sînt interesante/instructive, dar ne vine a striga „roşu”  (cînd ne apropiem de caracatiţa financiară cu tentaculele înfipte în solul tranziţiei), intuind geografia puterii evreieşti întinse la Washington, Moscova, Londra, Amsterdam… sau întrezărind prin ceaţă maşinăria ocultă care orchestrează balul. Sau cînd privim spectacolul aservirii politicienilor români, care explică măsurile luate de ei împotriva propriului popor, analizate în segmentele acestui studio […]. O fi vreun motiv ne-rasial pentru care nici „IT-iştii” noştri nu pot fi decît slugi… Se vede că  ne lipseşte Reţeaua, singura şansă fiind tunurile (ingineriile) puse la cale cu mafia dinăuntru, atîta timp cît terenul de vînătoare/jaf nu va fi ocupat de oaspeţii care nu mai pot pierde; aceştia vor pune capăt domniei oligarhilor locali, pe care-i vor transforma uşurel în mici vechili, sărăcindu-i. Aşa s-a întîmplat si cu aristocraţia fanariotă care a adus, după 1800, evreimea galiţiană peste iobagi,  ca să-şi rezolve nevoile comerciale […].

    Pericolul este ca, dupa ce Cenzorii  ar pretinde că nişte susţineri ale lui Niculaie privind activităţile mafiote sînt antisemite, să se dovedească până la urmă… că sînt totuşi adevarate. Cu scoaterea la vedere a rufelor murdare şi a gratiilor din „generoasa fundaţie”…

    Pentru a sfida conspiraţia tăcerii (deşi eu sînt şi mai puţin vizibil) şi în speranţa că autorul îmi va aprecia gestul ca sprijin şi nu-mi va cere să retrag citatele abundente/masive (ca să se înţeleagă cazurile) din  fagurele expus la www.piatauniversitatii.com/perspective), am încercat să inventariez/semnalez conţinutul exploziv al dosarelor expuse de el, fără a avea mare lucru de adăugat (doar confirmări si adaosuri din surse acesible – ca şi în cazul enciclopediei Apostu). Iar aici nu fac decît să enumăr sintetic profilele reţinute de mine, recomandînd cititorului să se documenteze (începînd cu carţile lui Niculae şi pornind de la numele din listă, folosite drept chei de căutare)- dacă vrea să ştie pe ce lume traieşte şi nu are inima slabă (lectura fiind zguduitoare) […]. Reţelele mafiote, asociate cu uzurpatorii statelor, dispun de un avantaj zdrobitor faţă de ceilalţi muritori, putînd bîntui prin toată lumea, infiinţînd firme şi conturi tenebroase, de unde pornesc oricîte atacuri prădalnice – profitînd de un solidarism universalizat şi avînd la Tel Aviv un nucleu supra-echipat, politic, organizatoric si tehnologic. Numai astfel se putea ajunge la asemenea cooperări spectaculoase între firmele „americane”, „olandeze”, „engleze” etc. şi cele care au pus mâna pe avuţiile URSS şi foştii ei sateliţi (vezi cazul ALRO Slatina, în lumina unei rarisime auto-deconspirări: https://www.reportingproject.net sau geo-operarea Halpern-Golovin în dosarul huilei https://www.lovendal.ro) […].

Punînd cap la cap ce citim în dosarele de mai jos (chiar dînd la o parte ce nu s-ar confirma) deducem că România este deja colonie (în bună măsură israeliană), deci i se pot impune orice legi. Sînt desigur mult mai mulţi răufăcători decît cei prinşi în lista compusă din semnalele găsite pe Internet; pe care nu îi separ pe categorii (infractori ordinari, mafioţi, agenţi, mari întreprinzători, rechini imobiliari/bursieri/bancari/tehnologici etc.) pentru că toţi, împreună,  ne păgubesc.

Incursiuni

    [1-6. Jacob/Leopold/Nathaniel Rothschild – George Soros – Jeffrey Sachs – Viktor Vekselberg – Leonard Blavatnik – Amy Goldstein; 7-8. Bernard Schreier – Eric/Erno Rudas/Roth?;  9-10. Steven Lowy/Steven Low- Hugo Weinstein; 11-15. Tonya/Moshe Halpern – Eliahu Rasin – Marian  Schwartz –  Nic. Iaris- Robert Badner; 16-21. Motti Zisser – Eli Papouchado – Ehud Olmert – Saul Mofaz – Ron Bar Nir – Arnon Arbel; 22-28. Philip Bloom – H. Schneider – Mark J. Rittenbaum – W. A. Furman – Gerald Guterman – Kenneth Blatt- Reese Palley – (Bogdan Baltazar?); 29-32. Sammy, Yuli şi Eyal Offer/Herşcovici – Jay Pritzker; 33-34.  Raquel Sargent- (Andrei Florin Ionescu?) Arin Stanescu/ Ariel Şavel/Shavel- (Ilie Şimon?Maria Vlas?-Harlan?Zimmermann)35-36. Jose si George Iacobescu; 37-38. Alexandru Bittner – Ilie (Elie) Rabinovici- (Bartolomeu Finis? Kristina Krips?)39. Dan Fischer/Francu; 40-41. Mark Meyer – Elias Vexler; 42-43. Ronald Lauder – Tom Lantos – (Adrian Sârbu?); 44-51 Elan Shwartzenberg Rupert Murdoch –  Lior Rosenman – Samuel Lihtenberg – Shay Mor – Ehud Benshach – Zaharia Schrotter – Avraham Morgenstern; 52-61. Max Rich – Yoav Shtern – Levy Nissim – Ehud Ben-Shach -Oleg Deripaska – Mikhail Fridman – Roman Abramovici – Uri Bidner – Ofer Kerzner – Eric Kish (Frank Timiş? – Ovidiu Tender? – Stephen Roman? – Gheorghe Alexandru Hetel? – Wilhem Matser? – Igor Zuzin?); 62. Ehud Amir; 63. Petr Kellner- (Daniel Kretinsky?);64. Marcel Bădescu/ Blecher [cerere de reîncetățenire 5459/2004, admisă prin HG. 139/2006];65. Eliezer Pincu; 66-73. Liviu (Alfred) Mandler – Fredy Robinson – Avital Benesch – Yigal Zilkha – Chanan Schiffer – Ariel și Gilad Sharon/Zimmermean – Uri Shari; 74-77. Sorin Beraru/Berg(c)ovici – Moshe Pesach – Moshe Goren – Ionel Sufer; 78. Shimon Nahor/ Herşcovici – (Victor Babiuc? Lidia Peter?-Hary Ene?);79. Beno Lobel – (Dan Pazara?); 80. Vladimir (Vova) Cohn; 81. Robert Deutch – (Christan Lazarovici?); 82. Mona de Freitas /Sotec; 83. Bruno Landesberg;   84. Dennis Dammerman, 85-86. Arthur Finkelstein Tal Silberstein; 87-90. Beny Steinmetz – Marius Marcovici – Moshe Agavi – Shimon Shevez;  91.  (Roxana)/Sorin Bichel/Bikel; 92-95. Alfred Moses – Jean Nachman – Michael Myron Einik – Nicholas Taubman;  96. Mark Gittenstein; 97-99. Armand Schor – OrenYaniv – Levy Itzhak – Danny Yatom ; 101-104. Gyora Iahr – Avigdor Lieberman – Solomon Passy – Amos Solomon;  105-108. Avraham Numdar – Roni Peled – Jacob Engel – Israel Lavie 109-110. David Bonderman – Michael Israeli; 111. Eyal Rosenfarb; 112. Dan Norton Siegler; 113. Eytan Zucker; 114. Teo Nissim; 115. Rudolf Solomon; 116-118. (Republica Moldova) Boris Iosifovici Birstein – Ilan și Miron Shor; 119. Jacob Fonea; 120. Yousif Seroussi;  121. Dinu Patriciu (ca tată tată a fetelor Sabinei Roşianu, nepoata lui Mihai Roşianu şi Duşei Witner, după divorţul de Ileana Redlingher); 122. Aharon Schwarz; 123-125. Mihail si Lev Cernoi – Iakov Goldovskiy; 126-132. Alexander Krasner – Alan Kestenbaum – Peter Braun – Vitali Machitski – Dave Tendler – Hal H. Beretz – Meir Rosenne – (Christian Wuest/Wust? Alexandru Elian? –  Corneliu Moisescu? – David Sherman? – Stefan Arnswald?);133-135. George Haber – Asaf Mohr – Arad Naveh; 136-146 Eli Moshe Avi – Asal Hari Acher Shimon – Ofir Barnes – Ofer Maximov – Erlich Nehemia – Schnapp Mike – Blum Shabtai – Mor Yehuda – (Luciferina Meyer?) – Elie Gilbert Stambouli – Dagan Tzah – Amiran Dzanashvili;  147-153. Enrico Aidan- Mircea Bleher- Marius Solomon- Zwika Greenbaum- David Azulai- Eli Ohana- Nissim Zoar; 154-158. Dudik Halfi- Shlomo Graziani- Ronen Petreanu- Shoul Eisenberg- Ofra Strauss; 159-162 Harry Miron – Yair Miron – Natan Levit-Zeskind Genia; 163-169. Lev Levaev – Reuven Havar – David Flusberg – Naftali Deutsch – Dvir şi Isaac Cohen Hoshen- Roni Zohar;  170. Maor (Ori) Zinger; 171. Ilan Rogenstein; 172-173. Benjamin Netanyahu – Riley Bechtel? – (Michel Stanciu?); 174. Randy Scheunemann; 175. Edgar Bronfman; 176-177. Rony Lerner – Mordechai Mintzer; 178-183. Michael Dell – Bill Gates – Steven Ballmer – Larry Page – Sergey Brin Mark Zuckerberg;  184-188. Larry Fink – Louis Dryfuss – (Dieter Schwarz?) -Steve Schwarzman – John Paulson – Robert Kaplan; 189-190. Haim Tzutziashvili – Ronny Bruckner; 191-192. Shabtai Shavit – Gabriel Peretz; 193-194. Amnon Lipkin Shahak – Menahem Markovits;  195-198. Adel Thouma Khoury Daoud – Zino Moshe – Itzik Zohar – Eliahu Ben Shimon 199-201. Simeon Mogilevitci – Gordon Zeev – Dimitri Firtash;  202-207. Shlomo Shmeltzer – Opher Linchevski – Zvi Oren – Ilia Volkov – Eli Davidai –  Ziv Tetelman; 208-209. Chaim Steinberg – Moshe Shimon;  210-212. Fathi Taher- Mike şi Eli Nassar –  (libanezi, ca agenti Mossad);

Concluzie (după studierea acestor dosare): Vizitînd galeria talentelor evreieşti expusă de C. D. Niculae veţi naviga prin marea de români care s-au îmbogăţit după 1990, sfîrtecînd /distrugînd şi înstrăinînd avuţia naţională. Are cine şi cum să ne vîndă, o dată capturat statul. Constatînd că recolonizarea (prin încetăţenire) este combinată cu cotropirea economică,  avem toate motivele să dăm atenţie modului în care evreii au cucerit România în trecut, ajungînd exploatatori autoritari ai teritoriului în preajma anului 1938 (aşa cum voi arăta în segmentul 5). Ca să nu facem astfel de paralele revelatoare, actualii invadatori, prin intermediul slugilor politice (vezi 3.1), au interzis  „antisemitismul”. Rescriindu-ne cărţile de istorie, re-cuceritorii combină re-educarea represivă (vezi 3.2) cu cea culturală, de care ne vom ocupa în capitolul următor.

VA URMA

Citiți și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (Introducere)

 3,033 total views,  2 views today