Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 136

5.10b. Tabloul invaziei/cotropirii,

alcătuit de Radu Rosetti

Voi comenta succint lucrarea lui Verax (Radu Rosetti) din 1903 („La Roumanie et les juifs), alcătuită la cererea ministrului afacerilor străine Ion Lahovary, pentru a contrabalansa propaganda anti-românească a evreimii europene, aşa cum menţionează în amintirile publicate în 1927 fiul autorului – generalul Radu R. Rosetti: „Tata a fäcut o broşură rezumat al acestei cărti, rezumat care fu distribuit parlamentarilor francezi, ziarelor din Paris și tuturor personalităţilor de seamă din Franța, cum traduse şi în limba această broşură care fu impărţită aceloraşi categorii de persoane din Anglia. Era prima oară când se arăta, în străinătate, în chip documentat şi cu totul obiectiv, adevărul asupra acestei chestiuni, prin care se învedera că măsurile luate de ai noştri nu erau pornite din temeiuri religioase sau de ură de rasă, porniri străine de firea Românilor, ci din nevoia de a ne apăra din punctul de vedere economic. Ajutai pe Tata la facerea corecturilor şi-i dădui ideia adăugării graficelor, pe care le făcui după directivele sale”.

            Şi avea ce ilustra, în acele grafice, cu date din cele 65 tablouri! Căci bătrînul Radu Rosetti folosise accesul pe care l-a avut la arhive, ca să extragă un noian de informaţii, direct din documentele timpului – ceea ce l-a menţinut (pînă azi) într-o poziţie redutabilă – la nivel documentar. Multora nu le convin concluziile trase pe marginea fiecărui tablou statistic – care reflectă longitudinal, ca un film, invazia. Dar nu au putut face altceva decît să menţină această demonstraţie irefutabilă într-un con de umbră „protectoare”.

            Nu pot decît semnala aici linia argumentativă, trecînd prin lanţul tablourilor, sărind peste minuţioasele precizări ale surselor, lacunelor, corectărilor, completărilor şi consistentelor comentarii/ explicaţii – care compun o redutabilă pledoarie; recomandînd, oricui vrea să nu fie penibil pe subiectul penetrării evreilor în România, să se obosească a studia măcar această carte, a cărei merit este că… e de ajuns, pentru a lămuri cele afirmate în lucrările semnalate în capitolul anterior.

PARTEA I

TABLOU I. Numărul de capi de familie creştini şi evrei în Moldova după recensamintul din 1803

[Pe judeţe … Total : 104.476 creştini, 498 evrei la sate şi 2.029 în orașe (apăruţi prin imigrare masivă din Polonia, după 1792; înainte, ei fiind semnificativi doar la Iaşi); numere care, după completări/corecţii, conduc la estimarea: 151.549 fam. creştine versus 3.000 evreieşti, adică 600.000 creştini versus 12.000 evrei]

TABLOU II. Numarul de capi de familie evrei în Moldova, după recensămîntul din 1820

[Pe judeţe… Total: 792 evrei la sate (completat – la 984) şi 2.761 în oraşe (completat – la 3.744), cu creşterea principală la Iaşi și Botoşani. Se ajungela 4.728 familii după completarea unor lacune – adică 18.912 suflete].

TABLOU III. Rezumatul contribuţiilor [financiare] pentru trimestrul 2 din 1827.

[Pe judeţe … Total 92.147 contribuabili, din care 4.879 cîrciumari evrei, de unde se ajunge la  circa 1.220platnicievrei în sate şi 11.215 în oraşe; din care rezultă  3.602 impozitaţi (în afară de 1.250 din Iaşi); deci s-ar deduce/acum la circa 6.078 familii].

TABLOU IV. Populaţia oraşelor şi tîrgurile Moldovei, conform recensămîntului din 1831.

[Imediat după război/tratatul Adrianopol, care declanşează El Dorado cerealier în România, marile oportunităţi comerciale amplificînd invazia)].

[Pe judeţe şi localităţi…  Total 130.679, din care 96.783 creştini, versus 30.730evrei şi 3.166 – alţii].

TABLOU V. Numărătoarea detaliată a evreilor nesupuşi unei protecţii străine, locuind în 1831 în oraşele şi tîrgurile Moldovei.

[Pe judeţe şi localitati…  Total evrei 30.725 , din care 5.940 adulţi, 5.847 adulte, 6.341 baieţi, 3.033 fete – cu 2619 servitoare, avînd 780 de copii].

TABLOU VI. Populaţia din sate a Moldovei, după recensămîntul din 1831 (numărul capilor de familie).

[Pe judeţe… Total 183.020 capi.familie: creştini – scutiţi 54.079 şi impozitati – 128.941, la 1.240 evrei. Total 184.200. Adăugîndu-se, dintre cei 3.168 sudiţi, 40% evrei, deci alte 1.266 familii.

După completări, numărul sufletelor evreilor este 31.986 din care 17.570 la Iaşi , 10.251 în capitale de judeţ, 799 în trei alte oraşe şi 3.871 în 21 de tîrguri; proporţia evreilor s-a dublat deci de la 2 la 4,2% între 1803 si 1831. Creşterea lor, între 1803-1831, de 208% sau 7,43% pe an,  se poate compara cu a creştinilor – de 1,64% pe an. La Fălticeni, Herţa, Dorohoi, Hîrlău şi în 8 din cele 21 de tîrguri numărul evreilor depăşind pe cel al creştinilor, iar în Iaşi devenind 36%].

„Departe de a se opri în 1831, curentul de emigrare urcă în intensitate. Evreii sosesc în masă din Polonia rusă, Galiţia, Francfort, Hanovre, oraşele hanseatice ale  Prusiei. Îi urmăreau pe cei ce îi devansaseră în drumul spre îmbogăţire împinşi de admirabilul lor instinct commercial către o ţară plină de bogăţii rău păzite, a cărei cucerire cerea doar puţină pricepere. Astfel se explică rezultatele celui de al 2-lea recensămînt septennal, efectuat în 1838”.

TABLOU VII. Numărul capilor de familie evrei stabiliţi în oraşele şi tîrgurile Moldovei în 1838

[Pe judeţe, localităţi vîrste… Total: evrei în oraşe reşedinţă de judeţ 10.722: adulţi 500, bătrăni 258, văduve 11.480, faţă de 1.334 străini; alte orașe 3.010: adulţi 428, bătrăni 207, văduve 3.645, faţă de 116 străini].

TABLOU VIII. Numărul contribuabilor urbani și rurali din Moldova în 1839 – din registre de încasari [Pe judeţe, localități, ocupaţii… Total: reşedinţe de judeţ creştini 4.056 neguţ. + 5.087 mesteşug (= 9.143), versus 8.437 evrei (neguţ.+ meşt.); alte oraşe: 664 negus.+ 1314 meşteş.(= 1.978) versus 1934 evrei; săteni platnici 139.723 + privilegiaţi 2.6861 + scutiţi 60.661 versus 1.820 cîrciumari evrei. Total 229.058]. [Datele au fost corectate/completate cu explicaţii, ajungîndu-se la 80.000 de evrei, adică o creştere anuală de 16,3% între 1831 și 1838; Iaşul trecînd de la 17.560 la 29.052, reşedinţele de la 8.315 la 26.544 – adică 31% pe an; celelalte oraşe cu 13,5% pe an, iar tîrgurile devenind 42 (din 21); în cele vechi creşterea fiind de 16,5% pe an; în Botoşani au crescut în 7 ani cu 600%, în Bacău cu 320%, Huşi – 276%, Focşani – 256%, Piatra Neamț – 241%… Se mai deduce că 45% nu plăteau impozit…].

TABLOU IX. Numărul contribuabililor oraşelor în 1846, după registrele de încasări

[comercianţi şi meşteşugari cu comişi şi ajutoare: 14.833 creştini şi 15.717 evrei].

„Nici o dată neindicîndu-ne măcar aproximativ numărul capilor de familie evree care în calitate de infirmi, bătrîni, văduve sau fraudatori nu figurau pe rolul patentelor […] ne vom abţine de la orice tentativă de a calcula numărul total al populaţiei evreieşti stabilite în Moldova în 1845 […]. Nu trebuie conchis că au dispărut de la ţară. O lege din 1844 decisese că pe viitor evreii nu pot şedea în sate şi nici ţine cîrciumi. Această lege nu fu aplicată decăt pe hârtie. Evreii au ţinut cîrciumi în sate ca şi înainte, foloseau nume de acoperire, care erau de obicei a  proprietarului pămîntului sau un ţăran care în realitate era servitorul gajat de evreu […]. Nu am putut găsi nici lucrările recensămîntului din 1851 […]. Rezultatele recensămîntului din 1859 dovedesc că numarul evreilor ce s-au derobat de plata impozitului atingea în acel an 75% din numarul celor ce figurau în roluri”.

TABLOU XI. Numărul locuitorilor creştini şi evrei în reşedinţele judeţelor Moldovei, în 1859

[pe oraşe, total 137.140 creştini (64,78%)  versus 74.698 evrei (35,22%) – care erau: 50,1% la Dorohoi, 48,3% Botoșani, 63,55% la Fălticeni, 43% la Bacău, 47% la Iaşi etc.].

TABLOU XII. Numărul locuitorilor creştini şi evrei în alte oraşe ale judeţelor Moldovei, în 1859.

[Total 19.486 creştini (70%), 7886 evrei (30%) – cu 56% Herţa, 43% Tîrgu Frumos etc.].

TABLOU XIII. Numărul evreilor stabiliţi în satele din judeţele Moldovei în 1859.

[…Total  14.279  – 1.816 în Dorohoi, 1.533 în Botoşani, 1.618 în Suceava, 1.350 în Iaşi, 1.531 în Neamț, 1.407 înRoman, 1.558 în Bacău, 390 – Putna, 535 – Tecuci, 422 – Covurlui, 585 – Tutova, 827 – Vaslui, 707 – Fălciu].

TABLOU XIV. Numărul locuitorilor creştini şi evrei din tîrgurile Moldovei în 1859 [Pe judeţe și oraşe… total 26.780 creştini versus 22.061 evrei].

[Dacă din cei 12.4847 evrei recenzaţi în 1859 se scot cei din Cahul și Ismail – cedate în 1878, rămîn în celalte 13 judeţe  118.922 suflete, în 27.401 familii (deci 4,15 membri pe familie) plus 405 scutiţi, plus 470 sudiţi şi 150 orfani; proporţia faţă de creştini (1.206.906) a devenit deci 9%, dublînd pe cea din 1831; o creştere a lor de 222% în 28 de ani, versus a creştinilor de 36,6%. Faţă de 1803, evreii au crescut 900%; Între 1838 și 1859 avem creşteri la: Tecuci 67%, Roman 70%, Bîrlad 108%, Bacău 120%, Piatra 122%, Focșani 153%, Huși 154%, Galaţi 230% – deci a fost ocupat acum şi sudul Moldovei; în sate au crescut, faţă de 1838 cu 124%].

„Nu s-a facut recensamînt general al populației în România, între 1859 et 1899. Recensamintele fiscale din 1884 sau 1889, ca şi cel din 1894 au fost operaţii incomplete, a căror rezultate inspiră o încredere mediocră […]. Rezultatele definitive ale recensămîntului din 1899 nu sînt cunoscute, dar e deja sigur că nu se vor depărta sensibil de la cifrele provizorii  publicate de serviciul statistic”.

TABLOU XV Numărul locuitorilor creştini şi evrei din Moldova, pe judeţ, în 1899.

[Total   1.636.219 creştini versus 195.887      evrei].

TABLOU XVI Numărul locuitorilor creștini și evrei din reşedintele judeţelor Moldovei în 1899

[Total  202.930 creştini           (61,67%)  versus evrei 126.129 (38,33 %)].

TABLOU XVII. Numărul locuitorilor creştini şi evrei din alte oraşe ale judeţelor Moldovei, în 1899. [Total            19.092            creştini (69,56 %)  versus  evrei        12.272 (39,44%)].

TABLOU XVIII. Populaţia rurală a judeţelor Moldovei în 1899.[Total 1.457.473 creştini, evrei –16.019].

TABLOU XIX. Numărul evreilor din tîrgurile judeţelor Moldovei în 1899. [Total 41.467  – 2.476 Darabani, 2.446 Mihaileni, 1.808 Săveni, 2.038 Burdujeni, 2.392 Ştefăneşti, 1.692 Podu Iloaiei, 1.728 Buhuşi, 2.363 Moineşti].

[Populaţia totală a regatului era de 5.912.520 suflete în Decembrie 1890: din aceştia 26.9015 erau evrei; populaţia celor 13 judeţe ale Moldovei era de 1.832.106 suflete, din care 195.887 evrei, care formau deci 10,7 % din populația totală. „ […] Raportat la 1833, creştinii urcă cu 1,33%/ pe an, iar evreii cu 6,32% pe an. Faţă de 1803, creştinii cresc cu 170,8% iar evreii cu 1.533 %] […].

„Un număr considerabil dincolo de 50.000 au venit din Galiţia sau din Polonia rusă mult după 1859, pînă de curând […]. 50.000 au emigrat în Valahia […]. Din recensamîntul général din 1899 (L. COLESCU. Op. cit.)  rezultă că în cele 17 judeţe ale Valahiei erau 68.852 evrei, deci cu 59.618 mai mulţi ca 1859[…]. Părinţii multora dintre cei născuţi în Valahia vin din Principatul frate. În timp ce în Moldova sunt încă mulţi evrei care nu ştiu româna, în Valahia toţi o vorbesc […]. Imigraţia evreiască în Moldova, departe de a fi încetat în 1859, a continuat până azi […]. Între 1875 şi 1899; la cei 51.000 de evrei imigraţi ar trebui adăugaţi 25.000 care i-au înlocuit pe cei ajunşi la New York în 1899”. [ După ce s-au întremat la noi, au plecat şi în alte părţi, mult înainte de alia spre Israel…] […].

PARTEA II

Capitolul I […]

TABLOU XXXII. Creşterile succesive a nr. de evrei din judeţele Valachiei de la 1831 la 1899 […]

TABLEAU XXXVI. State europene și provincii ordonate după  proporţia evreilor faţă de creştini [Grafice – creşterea populaţiei evreieşti faţă de cea creştină].

Capitolul II

Cine erau evreii ce s-au stabilit în Moldova şi cum au fost primiţi. [Cu numeroase citate din documente vechi, expunînd şi explicînd, pas cu pas, invazia].

Capitolul III

Acțiunea economică a evreilor în Romania pînă în 1859. [demonstrînd mutaţia păgubitoare produsă de cei ce s-au repezit pe oportunităţile comerciale din teritoriul cotropit, scoţînd din joc concurenţii locali].

TABLOU XXXVII. Compoziţia corporaţiilor […]Creştinii erau deci 63,34 %, şi evreii 36,66%. Este bine de raportat aceste cifre la faptul că în 1786 nu erau în corporaţie comercianţi evrei decît la Iaşi […]. Aceste cifre sînt furnizate de registrele de impozitare.  Or evreii nu-şi plăteau impozitele  individual ci colectiv, cu ajutorul unei taxe pe tăierea păsărilor şi cărnii. […] E uşor de constatat că numărul evreilor ce forma cifra taxării era totdeauna mult inferior celui dat de recensăminte […]. Trebuie considerat orice evreu  stabilit în România era, cu puţine excepţii, ori comersant ori meşteşugar”.

TABLEAU XXXVIII. Creşterea numărului de comercianţi şi meşteşugari la Iaşi din 1831 la  1860 […].

„Resultă din acest tablou că proporţia evreilor care formau, în 1831, 43% din commerţ şi manufactură ajunsese la 70% în 1839,  73% în 1846  și 78% în 1860 […]. Din cei 4.246 comercianţi creştini, numai 27 plăteau patenta de prima clasă, 144 aparţineau la a II-a, în timp ce 4.075, adică 96%, faceau parte din a treia şi ultima categorie. Şi să mai observăm că neguţătorii creştini de prima sau a doua clasă erau aproape toţi străini. Banca era integral în mîinile evreilor: Unica casă creştină ce mai exista la Iaşi în 1831, închizîndu-se”.

            Autorul continuă expunînd modul cum bancherii evrei, monopolizind creditul şi practicînd uzura excesivă, au sărăcit moşierimea locală, prin împrumuturi… Asta în timp ce la ţară erau parazitaţi (prin cîrciumi) ţăranii (care încă nu aveau teren de pierdut)… Astfel încît „ În 1859 acapararea economică a Moldavei se putea considera încheiată. Deţineau marea proprietate prin numeroase ipoteci pe terenuri. Fiecare bancher din Iaşi avea un numar considerabil de propriétari ce depindeau integral de el. Erau stăpînii comerţului, prin numarul preponderent  şi prin faptul că micii comercianţi creştini ce mai existau erau forţaţi  să li se adreseze pentru credite şi işi luau mărfurile de la comisionari şi comersanţi en gros evrei. Majoritatea meşteşugurilor erau in mâinile lor, indigenii nemai exersînd decît pe cele cele mai penibile şi mai puţin lucrative”.

Capitol IV

Geneza chestiunii evreieşti în România. Era persecuţiilor brutale, 1856- 1879. [Este redat aici lanţul presiunilor întreprinse de susţinătorii evreilor din lume (începînd cu Conferinţa de la Constantinopole din 11 ianuarie 1856) pentru a consolida şi politic poziţia economică obţinută în România; şi seria reacţiilor/măsurilor de apărare a românilor, în faţa giganticei puteri cu care se înfruntau].

Capitol V

Tratatul de la Berlin.[Cu  zvîrcolirile în jurul modificării articolului 7 şi efectele ulterioare].

TABLOUL XXXVII. Numărul evreilor în armata română per corp de trupă [Total evrei în armata română: 1.562   serviciu permanent şi 1.375 serviciu periodic].

 Numărul evreilor care au luat parte la razboiul din 1877-1878 a fost de circa 900, la un total de 50 – 60.000 oameni trimişi dincolo de Dunăre, adică 1,5% din efectiv[…].

TABLOU XXXVIII. Număr de creştini și evrei ucişi de inamic sau morţi în urma rănilor în timpul războiului din 1877-78.

Pierderile totale ale armatei  române […] au fost de 2.111 oameni, din care 2.107 creştini și 4 evrei. [Exact ce a spus A.C. Cuza în discursul din 1918!]  Iată numele celor patru evrei ucişi: […] Freinberg Iancu, sergent la reg. 7 de linie, Bercu Iancu, soldat 13  dorobanti, Itzic Israel, Finkelstein Moise […]. Vedem că independenţa  României n’a costat mult din sîngele celor 200.000 de evrei de atunci. Dar „Romanian Bulletin  are neruşinarea să povestească că, din cei 883 evrei naturalisaţi în 1879, pentru participarea la războiul de independenţă mai mult de 600 au  sucombat în război […]”.

Capitol VI

Ultima fază a chestiunii evreieşti: Campania evreilor contra creditului Romaniei [În care este expusă la fel de meticulos şi documentat seria noilor calomnii, presiuni și şantaje, care nu aveau cum să stîrnească simpatia românilor].

Capitol VII

Starea morală a evreilor în România: acţiunea lor morală asupra Românilor. Starea economică actuală a evreilor.Cauzele veritabile ale emigrarii evreilor. [Subtitluri sugestive, la care  adaug doar că sunt susţinute cu un aparat argumentativ impresionant].

TABLOU XLI  (Statistica  Debitelor de  Băuturi spirtoase în  Buletin Statistic General An, II p. 385). [În care ordinea consumaţiei pe cap de locuitor reflectă grăitor pe cea a procentului de evrei din zonele respective: Iaşi 3,72; Covurlui 3,28; Suceava 2,75; Neamţ 2,75; Botoşani 2, 68 […] Muscel 0,71; Argeş 0,62; Olt 0,6; Gorj 0,35; Mehedinţi 0,31etc… Se trece apoi la degradarea sufletească fără băutură…]  […].

TABLOU XLII. Număr de falimente în România, din 1878 până la 1883, pe judeţ şi categorie.

[Total 488: români 112 versus evrei 320, simple 56,  frauduloase 423, necunoscute 60].

TABLOU LXIII. Numărul prăvăliilor, pe judeţ şi naţionalitate, la 1  Decembrie 1889.

[Moldova: 6.210 (34,5%) creştini,      10.492 (60,8% ) evrei,  910 (5,42%) diverşi].

[A se compara cu situaţia din 1831/38, pentru a se constata justeţea consideraţiilor lui Paulescu privind eliminarea comercianţilor şi meşteşugarilor români].

TABLOU XLIV. Proporţia deţinerii de prăvălii în reşedinţe de judeţ. [Clasamentul (procente- evrei): Fălticeni 94,8% , Botoşani 92%,  Dorohoi 91%, Vaslui 89%, Roman 86 %, Bacău 85.6%, Iaşi 82,2%, Piatra 82% […], Caracal 8,5%, Slatina 7,5%, Câmpulung 1,3% ].

[A se compara cu situaţia reflectată în SOCEC-1925, pentru a urmări continuarea procesului de cucerire] […].

TABLOU XLVI. Numarul meşteşugarilor în Moldova in 1902, după naţionalitate […].

[13.028 români  versus 12.426 evrei şi 1.819 străini]. Urmează expunerea (susţinută de date statistice și exemple) a modului cum bancherii i-au devalizat pe boieri, folosind experienţa din Polonia. Apoi a coruperii funcţionarilor, organizării proxenetismului şi amplificării delictelor de înşelăciune (care justifică recurgerea la „more judaico”). În fine, este expus refuzul asimilarii, corelat cu fanatismul religios; şi dovezi privind prosperitatea creată de totala lor libertate economică.

TABLOU XLVII. Numărul patentelor creştine şi evreieşti în judeţele Moldovei în 1903 (după informaţiile de la Ministerul  Finanţelor) [total          14.728 creștini 17.127 evrei]. „Evreii, care formează 10,7% din populaţia Moldovei, au 53,7% din numărul total a patentelor din această provincie” […].

TABLOU XLIX. Numărul comparat al  proprietarilor creştini şi evrei posedind  proprietăţi în comunele urbane ale Molovei  şi valoarea comparată a acestora, evaluată pe baza impozitului funciar [total 9.089 propr. evrei – valoare de 113.370.436,  versus 21.121 propr. creştini – valoare  252.121.718]. „Dacă Românii singuri cultivă pămîntul, e pentru că evreii au oroare de agricultură făcută cu mâinile lor […]”.

TABLOU LI.  Construcţii construite și suprafeţe la Bucureşti, din 1896 la 1903 […]. [Părăsesc ţara doar pentru că fug de muncile grele, spre noi cîmpuri de speculaţie. Deşi trăiesc net mai bine, încît au excedent demografic incomparabil cu „asupritorii” români].

TABLOU LII.  Creşterea populaţiei în România, pe religie, în perioda 1895-1901 […].

TABLOU LIII. Mişcarea populaţiei comunelor urbane din România, din 1870 la 1893 (Buletinul Direcţiunei Générale a Serviciuliui Sanitar. An. XI ): […].

TABLOU LIV.  Mişcarea  populaţiei din oraşul Iaşi  pentru  perioada 1869 – 1876 […]

„Este incontestabil, că populaţia creştină din oraşele Moldovei se stinge, în timp ce cea evreiască de aici creşte continuu, în contrast cu faptul că în Valahia populaţia creştină a comunelor urbane creşte lent, dar incontestabil” [Un lent genocid, nici măcar uitat (pentru că nu prea a fost denunţat)] […].

Capitol VIII

Evreii din Bucovina. Cîteva cuvinte despre Galiţia Orientală.

[…] Recesămîntul făcut în 1775 de autoritatea militară austriacă însărcinată cu administrarea noii provincii, constată că în 1769, cînd a izbucnit războiul russo-turc, erau în Bucovina 206 familii evreieşti, cu un total de 986 suflete […]. 298 de familii cu 1346 suflete emigraseră de la război, dar înaintea ocupaţiei austriece, şi 146 de familii cu 574 suflete după aceasta ocupaţie şi pînă în 1776. Bucovina număra deci, în acest an, 650 familii evreieşti cu 2.906 suflete. Iată proporţia evreilor faţă de creştini în principalele localităţi din Bucovina în 1776 […]. În Bucovina ca şi mai tîrziu în Moldova evreii se aruncară pe debitul de spirtoase, monopolizîndu-l în avantajul lor, şi cîrciumile, în sate şi oraşe, creşteau văzînd cu ochii! […]. Noul recensement, effectuat de Enzenberg  în 1780, dădu un total de 26.062 familii din care 1.069  erau evreieşti […]”. [Urmează lupta lui Enzenberg cu puterea de la Viena, care-l determină pe administratorul Bucovinei să justifice măsurile de apărare de invazia evreiască].

„Expulzarea decisă în principiu în 1802, nu fu  executată decît în 1810, ceea ce făcu să coboare numărul de familii evreieşti din provincie la 500[…]. În 1821, erau  1117 familii evreieşti cu  6.077 suflete. Populaţia totală a provinciei ridicindu-se la 235.272 suflete, evrei reprezentau 1,4 % din acest total […]. Recensămîntul din 1840 constată că Bucovina are 371.131 locuitori din care 11.581 evrei […]. Proporţia evreilor faţă de creştini care era de circa 2,9% în 1827, urcase la 3,1% în 1846. Obstacole contra imigrării evreilor în Bucovina fiind ridicate începînd cu 1848, creşterea lor devine colosală: 14.581 în 1850, 29.187 în 1857, 47.754 în 1869, 67.418 în 1880 , 82.717 în 1890” […].

TABLOU LVIII. Populaţia creştină şi evreiască în oraşele şi tîrgurile Bucovinei în 1880 şi 1890

[Cernăuţi, 1890: 17.359 evrei din totalul de 54.171; Sadagura 3.708 din 4.816, Cîmpulung 1.165 din 6.402, Rădăuţi 4235 din 12.895, Suceava 3.751 din 10.221…].

Urmează reocuparea cîrciumilor (deţinute de evrei în 1885, în proporţie de 95%). Şi, pornind din 1862, acapararea pămîntului şi apoi a puterii.

TABLOU LIX. Număr comparat al marilor proprietari de teren în Bucovina, în 1870, 1880, 1890 şi 1900 […].

TABLEAU LX. Numar comparat al electorilor creştini şi evrei în colegiul marilor proprietari, în Dieta  Bucovinei, între 1870 şi 1900

[1870: 126 creşt. versus 9 evrei… 1899: 119 creşt.   versus 31 evrei]. […]. „Resultă din registrele ipotecare că proprietăţile ţăranilor, în multe judeţe, sînt grevate de ipoteci evreieşti pînă la 60-70% din valoarea lor […]. Comerţul în Bucovina este în măinile evreilor şi mai complet ca în Moldova […]. Enorma majoritate a meşteşugarilor sînt evrei. Întreprinderile industriale sînt majoritar în mîinile lor, ca şi toate casele de bancă. Au acaparat complet şi profesiunile liberale”.

TABLOU LXI. Creşterea comparată a numărului de avocaţi creştini şi evrei în Bucovina, de la 1865 la 1900 […].

TABLOU LXII. Creşterea comparată a numărului medicilor creştini şi evrei în Bucovina, de la 1888 la 1900 [1888:  27creșt.            /34evre           ….  1900 : 42 creșt. / 92evrei]. […] Din şase ziare ce apar la Cernăuţi, patru, din care unul imprimat cu caractere ebraice, sînt total în mîinile evreilor, celealte două avînd colaboratori evrei (Pôlek. Op. cit., p. 268. ). Evreii, stăpâni absoluţi ai Bucovinei sub raport economic, își văd influenţa politică crescînd zi de zi. Ziua în care vor reprezenta elementul preponderent nu e departe […]. Aceeaşi rapacitate şi lipsă de scrupule”.

TABLOU LXIII. Delicte ale evreilor în Bucovina între 1882 și 1885.[Ei avînd, ca procent, în 1885, 7,1% din furturi, 49,1% din escrocherii, 100% din falimentele frauduloase, 10,5% contravenţii veterinare].

            Și datele curg mai departe, pentru a conchide: „Dacă am făcut această lungă digresiune despre evreii din Bucovina, este pentru că ea prezintă spectacolul în miniatură de ce va fi România dacă nu ar fi luat salutarele măsure de care se plîng evreii”].

Capitolul IX

Rezumatul chestiunii. Sionismul. Evreii din Rusia. Concluzie [Scris magistral, pe măsura întregii demonstrări a caracterului salutar/salvator al măsurilor „antisemite”, adică a rezistenţei faţă de cotropire. Doar că nu bănuia că vom pierde războiul:  „Românii se vor feri să strice măsurile înţelepte adoptate din 1878 pînă în zilele noastre: ele nu sînt doar juste şi legitime, ele formează o condiţie a existenţei lor naţionale. Evreii să se resemneze cu ideea că sînt şi rămîni străini în România, unde au venit nechemaţi şi contra voinţei românilor. Tabloul din ultimul apendice prevestea însă 1907:

APPENDICE – TABLOU LXIV

Terenuri arendate de peste 50 hectare, per judeţ şi naţionalitate în Moldova. [Total arendări:  români 542 cu 400.390 ha, străini 124 cu130.830 ha,  evrei 399 cu 466.288 ha, asociaţi 18 cu 25.691 ha] […].

Cine a auzit de această cronică a ocupării României? Şi cîţi autori similari or mai fi, pe care eu nu i-am reperat sau de la care nu au rămas urme. Presupun că această literatură va fi stinsă din conştiinţa publică, prin mijloacele specifice ale gestiunii culturilor supuse; pentru că ea reflectă neiertător  faptul cotropirii statului român de către evreimea care (aşa cum am văzut în acest segment) s-a îmbogăţit pe spatele populaţiei, înainte de a pleca mai departe, în noi locuri de vînătoare (exploatare) sau în ţara ei de suflet. Ar trebui să conteze această realitate, care ne-a şubrezit destinul, şi nu discuţiile sterile privind spaţiul aristotelic al cauzelor. Că au venit împinşi de cauza lor formal-materială, cu scopul de a profita de înapoierea noastră structurală (comercială, administrativă, socială, culturală) sau ajutaţi de această cauză eficientă… tot cotropire este – dinspre noi. 

            Nu se poate însă trece peste, ci numai pe lîngă reduta repertoriată în acest capitol. Ceea ce vor face sigur ideologii ce vor să ne rescrie manualele, însărcinaţi să disemineze cultul deschiderii internaţionale în vederea atîrnării şi slujirii străinilor; ei nu se împiedică de scrupule şi-i vor face pe slugoii locali să reducă istoria ciocnirii dintre evrei şi români la episodul holocaustului  (despre care ar trebui să vorbim cînd şi cum vrem noi şi nu cînd şi cum ne instigă/ poruncesc alţii; fără să uităm suta de ani de asalt, care a provocat reacţia). Actuala operaţie de distrugere a conştiinţei naţionale putînd genera un nou val de „antisemitism”, cînd/dacă se  va găsi o cale extra-şcolară (anti-sistem) ca urmaşii noştri să afle că, între 1940-1944, românii au provocat pierderi celor care le cotropiseră un veac teritoriul, înainte de a se repezi spre Palestina…  

Nu-mi fac iluzii privind combaterea acestui reducţionism impus, ştiind că totul, în războiul de sens, e o chestiune de putere, argumentaţiile fiind fum acoperitor. Nu toţi luptătorii cîştigă. Noi am tot pierdut şi, în final, din cîte se vede, vom rămîne chiar fără ţară – măcar pentru că potopul mondializarii va distruge toate membranele celulare ce ocrotesc fiziologia naţiunilor. Dar ce-ar fi să nu ne lăsăm şi trecutul cotropit, retroactiv?  Să înfruntăm distrugerea memoriei colective, aruncarea la coş a culturii clădite de înaintaşii noştri, criminalizarea retroactivă a patriotismului lor.

În căutarea unei expresivităţi sintetice, am recurs la o formulă argumentativă specială, în al 6-lea segment al bulevardului pe care încerc să-l defrişez  prin istorie – către Eminescu,  ultima treapta a piramidei coborîte spre trecut, prin care încerc să combat rescrierea parşivă a istoriei. 

VA URMA

Citește și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XL)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVIII-XXXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVI)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XX-XXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (I)

 7,715 total views,  2 views today