Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 139

Fresca împotrivirii faţă de aşezarea

evreilor în România –

hiper-bibliografia unei perspective

Preambul (extras din raportul

comisiei Wiesel)

„Rădăcinile antisemitismului românesc se împletesc cu originile statului român modern şi cu apariţia bogatei tradiţii culturale naţionale care a însoţit unirea principatelor, independenţa şi crearea României Mari. Antisemitismul care s-a manifestat în România între cele două războaie mondiale a crescut direct din seminţele sădite în evenimentele majore ale dezvoltării ţării începută la jumătatea secolului al XIX-lea. Din motive care puteau diferi de la o persoană la alta sau de la un grup la altul, în viaţa politică, culturală şi spirituală a societăţii româneşti au existat, în forme variate şi cu diverse intensităţi, puternice curente antisemite. Acestea au fost prezente în cea mai mare parte a secolului care a precedat ascensiunea la puterea a Partidului Naţional Creştin în 1937, instalarea dictaturii regale în 1938 şi a statului naţional-legionar condus de Ion Antonescu în 1940 – cu alte cuvinte, a secolului care a culminat cu Holocaustul […]. Toate aceste guverne au reprezentat o continuitate esenţială cu ideile antisemite româneşti care îşi aveau originea în perioada de dinaintea primului război mondial […]. Ceea ce a fost nou […] nu a fost natura antisemitismului pe care ei l-au adoptat, ci faptul că antisemitismul a trecut din registrul expresiilor verbale şi al izbucnirilor ocazionale de violenţă, în cel al politicii guvernamentale şi al acţiunii de stat.[…] Chiar şi această modificare a politicii s-a făcut în cadrul unei continuităţi fundamentale cu ideile care fuseseră parte integrantă din discursul politic, intelectual şi spiritual al luptei din secolul XIX pentru crearea unui stat românesc independent”.

       Această teză sintetizatoare, conform căruia  reacţia faţă de aşezarea evreilor în România reprezintă „antisemitism”, a fost asumată de oficialii statului român. Cei care au ţinut să scoată în evidenţă rădăcinile istorice ale evenimentelor din perioada 1938-1944 (probabil, ca să dea mai multă credibilitate acuzaţiilor ce susţin pretenţiile de despăgubire) au săpat munca comisiei Wiesel, dinăuntru. Ei comiţînd aici, plenar, crima (conform legilor represive de combatere a antisemitismului) de a explica/justifica răspunsul românilor, la un veac de cotropire pre-palestiniană. Ca să verifici riguros teza Comisiei Wiesel privind rădăcinile înfruntării, nu rămâne decât să consulţi, minuţios, bibliografia rezistenţei, la care se face referire în  paragraful reprodus mai sus. Nu am motive să cred că autorii noilor manuale de istorie (filosemită/anti-românească) vor face acest efort, prezentînd elevilor români întregul curs al „chestiunii evreieşti”.

6.3. Hyperbibliografia unei perspective

      Mi-am propus deci să analizez validitatea acestor consideraţii, călătorind de-a lungul contenciosului istoric româno-evreiesc; şi să găsesc o formă expresivă de a expune poziţionările la care se referă citata sinteză a situaţiei, alcătuind o hyper-frescă bibliografică a reacţiei naţionalismului românesc faţă de „intruşii” evrei, explorabilă (prin Internet); formulă explicativă care să-mi ilustreze şi viziunea (expusă succint în capitolul anterior) privind  organizarea spaţiilor informaţionale complexe, folosind tehnologia tele-informatică. Am organizat  ca sub-spaţiu explorabil din fresca naţionalismului românesc,  hyperperspectiva celor care s-au împotrivit penetrării străinilor (retro-acuzaţi azi de „xenofobie” sau „antisemitism”). Abordarea longitudinală, de-a lungul fenomenelor seculare , fiind esenţială, pentru a vedea privirea lui Eminescu: care se împotriveşte năvalei evreieşti, dar consideră şi mai vinovaţi fanarioţii care au încurajat această invazie, pe un teritoriu pe care l-au tratat nemilos, ca alogeni. 

      Utilitatea demersului este şi meta-juridică. Apariţia legilor 107/2006, 217/2015, 157/2018,  impune practicii juridiciare o analiză a surselor documentare, care să scoată în evidenţă ansamblul luărilor de poziţie ne-convenabile (pentru Ministerul Adevărului instalat la Bucureşti) ale înaintaşilor noştri, reflecînd contextul în care acestea s-au produs şi modul în care s-au înlănţuit, în dialectica devenirii istorice. O astfel de amenajare „hyper-muzeistică” (de unde aluzia de frescă – cu trimitere la aceea de pe columna lui Traian… ) este necesară pentru ca represiunea proiectată contra aprobatorilor antisemiţilor vechi să devină măcar previzibilă: legislatorii aserviţi ar trebui să precizeze care dintre afirmaţiile/ actele apărătorilor naţiunii trebuie denunţate/ criminalizate, pentru ca aceia care şi-ar arăta acordul (justificînd etc.) cu emiterea respectivelor idei să fie buni de puşcărie. Studiul acestui fagure ideatic conduce la legitimarea sau la delegitimarea suplimentară a legilor represive (care oricum sunt inadmisibile, într-un regim democratic şi suveran). Ce sens are, de exemplu, să acuzi un tînăr legionar (lăncier) că a aderat la viziunea unor mentori ai săi (Eminescu, Iorga, A.C. Cuza etc.), dacă nu condamni, în acelaşi timp, respectivele modele; sau, nu arăţi ce s-ar fi schimbat, astfel încît teza (nocivităţii) cotropirii evreieşti să nu mai fi fost valabilă după 1918 (tocmai cînd prezicerea că musafirii vor acapara economia se adeverea)? În fine, ce s-a schimbat azi, încît să întemniţăm pe cel care s-ar arăta preocupat de victoria evreilor comunişti sau de excesul de putere evreiască în România?

            Munca de selectare a documentelor, de scanare şi transformare în format text, de clasificare şi indexare s-a arătat amplă. O bună parte dintre personalităţile noastre culturale s-au implicat în denunţarea  „invaziei şi cotropirii economice”, considerînd că e vorba de apărarea ţării de un atac corosiv, viral, de o distrugere pe dinăuntru. Lucrările lor au fost metodic uitate sau epurate (ultima dată, de comunişti). Dar apariţia scanerelor și cataloagelor digitale au permis numeroase recuperări, lista devenind intimidant de mare. Ca atare, temîndu-mă că lucrarea se va prelungi (poate dincolo de marginea vitalităţii mele) m-am decis să prezint un raport preliminar de cercetare,  un rezumat privind acest studiu de caz (privind explorabilitatea viziunilor partajate), abţinîndu-mă de la comentarii personale şi încercînd să redau sintetico-analitic pledoaria colectivă diseminată în texte. Rămânînd ca cititorii /vizitatorii să aprecieze nu numai validitatea susţinerilor fiecărui autor ci şi poziţionarea respectivei intervenţii în ţesătura perspectivei partajate.  Dacă a ieşit un rechizitoriu coerent – nu e vina mea ci a criteriului de selecţie a materialelor şi a efortului de fuziune ideatică.

            Pentru o pledoarie în sens contrar trebuie alcătuită bibliografia filosemitismului (sau a condamnării antisemitismului). Are cine şi are din ce. Propaganda măsluitorilor istoriei scrise a acoperit vocile participanţilor la istoria trăită cu straturi groase de contra-sens fabricat, care au răsturnat perspectiva privind destinul ţării. Civilizaţia a progresat spre „1984”, spre cultivarea conştiinţelor docilizate de către putere. S-a terminat cu poiana gîndurilor crescute suveran, dinăuntru, din seminţe răspîndite de vîntul comunicărilor libere, de la firul ierbii. Fascinat de fiziologia bucătăriei sensului, am încercat să scot la lumină pietrele de dedesubtul făcăturii operate după 1918 (similară răsturnării adevărurilor, după 1989).

      Am structurat problematica în 31 de aspecte/ acuzaţii/ puncte/ părţi/ probleme/ plîngeri/ capete/ critici/ rubrici/ reproşuri/ capitole/ subiecte/ teme  (fiecare rupte în cîteva sub-puncte). Fiind vorba de repertorierea acuzaţiilor aduse unor evrei sau a unor categorii de evrei (şi nu tuturor evreilor – dar această precizare, era prea evidentă ca să fie făcută explicit atunci, peste tot – aşa cum simt nevoia azi cei terorizaţi de ameninţarea represaliilor pentru „antisemitism”) culese din diverse lucrări (citatele semnificative fiind publicate la www.piatauniversitatii.com/perspective). Peste tot, se poate deci citi „nişte/ unii evrei” în loc de prescurtarea „evrei/ evreii” – fără teama de îndepărtare de la poziţia autorilor recenzaţi – căci la noi atisemitismul rasial, bazat pe ură etnică şi exclusivisim religios, a fost un accident foarte rar. Mulţi autori au subliniat de altfel că nu urăsc pe evrei (şi pe atunci nu aveau frica de legi, ca temei pentru astfel de precizări).  În mare, evreimea acuzată de rele era văzută ca o populaţie invadatoare/ parazitară, organizată sectar, o alcătuire compradoră, similară mafiei „italiene” (a cărei denunţare/ înfruntare nu presupune detestarea oricărui italian).  La fel cum se poate spune că indienii din America au fost victimele englezilor/ spaniolilor/ portughezilor – deşi e vorba evident de „nişte englezi”, de „nişte spanioli”, sau de „nişte portughezi”. Dar, acolo, substituirea localnicilor a reuşit, încît ocupanţii /învingătorii redefinesc legitimitatea. La noi însă, ei au plecat, încît nu ar fi trebuit, dacă nu am fi devenit colonie, să ne poată impune reprobarea patriotismului înaintaşilor,  încadrat perfid la „antisemitism” holocaustizant.

      Notă: Trebuie văzut, de la caz la caz, ce relevanţă au comparaţiile cu situaţia din alte ţări. Mulţi dintre cei care s-au ocupat de „chestiunea evreiască” de la noi au încercat să arate că strategia de cucerire, parazitare şi dezintegrare  a naţiunilor este universală, scoţînd în evidenţă similitudini fenomenologice. Aşa cum am mai spus undeva, eu consider această armă cu două tăişuri – de-abia aceste consideraţii generalizatoare putînd denota o ură generică împotriva evreilor (în treacăt fie spus, şi extirparea unui sentiment firesc ca ura e marca unei inginerii dezumanizante! ). Raportul dintre evrei şi diverse naţiuni nu e treaba noastră şi poate introduce în argumentaţie elemente nefiabile şi o focalizare defectuoasă. Acolo unde evreii erau aşezaţi de sute de ani şi reprezentau un mic procent din populaţie, problema se pune radical diferit. Ceea ce s-a întîmplat în România secolului 19 poate fi raportat doar la istoria Palestinei, în secolul 20.  Iată ce nu trebuie să observe românii cu nici un chip (mai ales acum, cînd roata pare a se întoarce):că înainte de aşezarea evreilor peste palestinieni, o uriaşă putere mondială a încercat să forţeze împămîntenirea lor masivă în România,  stîrnind o aprigă rezistenţă naţională, care astăzi este delegitimată retroactiv, în numele combaterii antisemitismului. Enciclopedia /bibliografia recenzată aici arată că a vorbi de „antisemitismul” românesc din trecut este acelaşi lucu cu a vorbi de antisemitismul actual al palestinienilor ; şi de cel viitor, al românilor – dacă redevin ţintă pentru sionism.   

      Baza de fişe (cu citatele semnificative extrase) alcătuită urmărind numeroşi autori, e prea mare pentru o expunere liniară. Ca să nu mai vorbim de colecţia textelor integrale. Dacă simpla enumerare  a lucrărilor care conţin elemente interesente (din care am extras fragmente semnificative, ca să nu procedez ca filosemiţii care critică lucrări inaccesibile) a ocupat numeroase pagini, acoperirea cu mii de citate a celor 31 de teme (cu 150 de subteme) în care am descompus subiectul (capete de plîngere a românilor contra evreilor ocupanţi) ar umple un volum masiv, iar suma lucrărilor complete – o vastă bibliotecă.

      Nu sînt opiniile mele (în afară de cîteva trimiteri la texte ale mele, tratate ca în cazul altor autori), ci opinii recenzate integrativ de mine, care confirmă teza din raportul comisiei Wiesel citată mai sus. 

      Esenţa ideilor extrase din opinii/ păreri/ pledoarii  a fost distribuită astfel ca repertoriul tematic al contenciosului româno-evreiesc, redat mai jos,  să poată fi folosit ca referenţial în indexarea textelor, permiţînd căutarea/ navigarea pe baza aspectelor (aceste funcţii, ca şi accesul la citatele reprezentative, nu lucrează decît în varianta interactivă/ online a repertoriului, accesibilă la www.piatauniversitatii.com/perspective). Din motive de economie a muncii de indexare, de uşurare a modificărilor ulterioare şi de simplificare a explorării bidimensionale, deocamdată nu am granulat fin referinţele (la nivelul celor 150 de subpuncte) ci le-am raportat la cele 31 de aspecte principale. Rămîn pentru o următoare etapă (după completarea catalogului indexat, pînă la Z): rafinarea indexării, combinarea cu căutări în limbaj natural, definirea/ folosirea ontologiei relaţiilor dintre noduri (deocamdată sugerată de trimiteri gen „vezi şi X”).  Ar trebui ca în final să se poată vizualiza fulguraţiile printre minţile participante a fiecărei idei.

      În ce priveşte formularea fiecărui aspect reţinut în referenţialul tematic, documentaliştii vor sesiza caracterul sintetizator extrem al abordării mele. Şi vor bănui faptul că am revenit de multe ori asupra indexului tematic,  după ce am exersat indexarea pe baza formulărilor antecedente – pînă cînd am obţinut exprimări condensate ale sîmburilor ideatici, capabile să acopere numeroase exprimări ale ideilor respective.  

      Am inclus în această frescă bibliografică fragmente din texte (1. de atitudine – completînd pledoaria românilor ce se considerau agresaţi de evrei; 2. Analitice – conţinînd informaţii utile înţelegerii tematicii).  Uneori fiind vorba de o simplă notă, care se încadra în aspectele repertoriate, alteori de lucrări vaste, cu multe paragrafe interesante, sau chiar de opere constituite din numeroase texte.

      Ca în orice întreprindere bibliografică, nu am cerut aprobarea autorilor (de altfel, majoritatea decedaţi) sau a editorilor (care exploatează creaţia altora) şi nu am măsurat lungimea selecţiilor – pentru a mă încadra riguros în limitările unor legi anti-culturale. Mi-am luat/ asumat această libertate: pentru că e vorba de un act de creaţie documentaristică (fresca e o lucrare , o compoziţie în sine, un prototip novativ de radiografiere a gîndirii colective), pentru că sînt conştient de importanţa intreprinderii şi pentru că nimic nu împiedică pe cei ce s-ar simţi deranjaţi (din motive mercantile sau ideologice) de prezenţa lor în acest mozaic de semnale să-mi ceară să dau jos extrasul din lucrarea lor (ceea ce voi face imediat, pentru că nu vreau să încalc voinţa nimănui şi nici să promovez – ca patriot –  pe cine nu merită).

      Începem cu un punct de sinteză a00, folosit pentru referiri mai largi la tematica descompusă apoi în aspectele componente a01-a30.

a00. Cucerire sistematică

Acest popor special, sudat prin relaţii specifice, cu destin istoric aparte (ales de Dumnezeu, de soartă sau de el însuşi) şi-a perfectat milenar o strategie de parazitare a altor popoare, pe care o urmăreşte cu perseverenţă, adecvînd-o la condiţii; dîndu-ne şi nouă lovitura tratată sintetic (detaliile fiind distribuite la a01-a30) în următoarea desfacere: a. gama Cotropirii (vezi a01-06, 30 de subpuncte)progresive a teritoriului, penetrînd fără luptă (prin metode subversive de tip microbian); compromiţînd încercarea de consolidare a tînărului stat român – ca instrument de propăşire a neamului românesc; invazia din iniţiativă individuală (sau orchestrată comunitar) fiind combinată cu colonizările de-românizante practicate de cuceritorii teritoriilor noastre (strategia sionistă reglînd dialectic relaţia dintre structura distribuită şi nucleu); evitarea asimilării, conservarea organicităţii grupului sudat de interesul colectiv (de pradă), făcîndu-se prin menţinerea segregării/ exclusivismului, cu ajutorul unor zăgazuri religioase (Tora etc.) şi organizaţionale (Cahal etc.); reacţiile de apărare ale comunităţilor victimă fiind prezentate ca persecuţii împotriva intruşilor fagocitanţi, generate de o ură monstruoasă/ iraţională (xenofobie/ antisemitism); pretinzînd daune/ despăgubiri pentru pierderile datorate izbucnirilor de rezistenţă.  b. gama Exploatării (vezi a07-a12, 27 de subpuncte) – resurselor (materiale şi umane) locale – prin strategii prădalnice (financiare, comerciale, capitaliste), fără scrupule morale faţă de românii împiedicaţi să se ridice material, prin concurenţa neloaială a invadatorilor şi menţinuţi în mizerie de jefuirea/ exploatarea/ parazitarea sistematică;  evreii penetranţi au folosit intens  o varietate de mijloace incorecte/ ilegale, corupînd administraţia şi aservind puterea politică cu ajutorul căreia au impus reguli de joc convenabile perpetuării dominaţiei lor  monopoliste, transformînd legalitatea în farsă şi statul într-o fermă colonială; prosperitatea pe care au atins-o peste noi a stîrnit revoltă, pentru că nu e rodul meritului (de regulă, evreii fugind de munca grea şi cautînd cîştigul uşor sau speculativ, beneficiul nemeritat). c. gama Degradării (vezi a13-20, 36 de subpuncte) personalităţii umane şi socialităţii în zona invadată (ţarcul exploatat); distrugerea modului de viaţă tradiţional, organicităţii locale şi etosului aferent; dezrădăcinînd parazitaţii mercantilizaţi perdant; aceştia fiind atraşi perfid în cursa unei competiţii dezavantajoase (a unei „modernizări” păgubitoare/ sluţitoare) şi pervertiţi moral, astfel încît să nu mai opună rezistenţă solidară/ eficace căpuşării sistematice, ci să fie utilizabili ca agenţi trădători în reprimarea rezistenţilor; întru deturnnarea destinului neamului fiind provocate sfîşieri fratricide, în care goimii se distrug reciproc, în interes evreiesc. d. gama Aservirii (vezi a21-26, 31 de subpuncte) unor forţe externe incomodate de suveranitatea noastră; au folosit oculta internaţională şi au fost folosiţi de ea ca pîrghii (cal troian) pentru a ne împinge în direcţii convenabile lor , deturnindu-ne nociv politica externă şi ajutîndu-ne adversarii, în colonizări sau razboaie;  pentru că în WWII s-au înfruntat susţinătorii cu adversarii lor, nu s-au mulţumit cu a asigura victoria primilor şi a o valorifica prin înfiinţarea Israelului, ci i-au declarat pe adversari monştri, ai căror urmaşi trebuie să le plătească interminabile despăgubiri, în numele suferinţelor  neamului ales (în timp ce suferinţele produse de ei sînt trecute sub tăcere, pentru că lovesc fiinţe inferioare). e. gama Dominaţiei (vezi a27-30, 21 de subpuncte) prin care valorifică acapararea politică realizată aservind uzurpatorii  locali ai puterii, tradători folosiţi ca mercenari plătiţi de victime; au intoxicat conştiinţele,  falsificînd anti-naţional trecutul, cu ajutorul mediei acaparate, al arhivelor cucerite, al şcolii deturnate; ajungînd să ne scrie/ impună, orwellian, o „istorie” care ocultează diferendul istoric dintre noi şi ei – redus falacios la o nejustificată persecutare a lor; corupîndu-ne „reprezentanţii”, care au introdus o legislaţie represivă (filosemită), impunînd normativ trădarea intereselor româneşti şi renegarea înaintaşilor care meritau respectul nostru; au  eliminat din memoria publică personalităţile/ textele neconvenabile pentru agenda lor, prin metode rafinate sau dure, care produc intimidare; cei care nu pot fi domesticiţi/ cumpăraţi/ izolaţi  fiind marginalizaţi sau zdrobiţi.

GAMA: Penetrare/Invadare/Năvălire/Cotropire/Ocupare

a01. Invazie continuată peste un secol

a. Atraşi de oportunităţile de ghişeft deschise de tratatul de la Adrianopol şi de posibilităţile de îmbogăţire rapidă create de „modernizarea” României (integrarea în jocul/ jaful comercial mondial), favorizaţi de slaba organizare a apărării localnicilor (care trecuseră printr-o istorie devastatoare şi erau prinşi în jug pe moşii), valorificînd oportunitatea (similară altor realizări colonialiste) de a prospera pe spatele populaţiei locale, înlănţuită de explotatorii anteriori, evreii întreprinzători ne-au invadat în valuri după 1800 , ca un roi de lăcuste/ microbi; fiind nesemnificativ numărul celor veniţi anterior, proveniţi din medici sau negustori rămaşi în ţară – pînă la colonizarea începută de fanarioţi (vezi şi a02e); ei nu sînt autohtoni, nu au apărut printr-un val vechi migrator şi nu au venit cu intenţia să se aşeze fratern printre băştinaşi (fapt definitiv dovedit de plecarea de după 1944) – ci ca să-i exploateze pe propriul lor teritoriu, fără a-i deplasa  b. Au contribuit la menţinerea fluxului migrator şi anumite situaţii apărute în ţările unde erau masaţi (conscripţia şi persecuţiile din Galiţia/ Rusia, presiunea comunismului sau nazismului etc.); dar mobilul central a rămas înavuţirea rapidă; astfel invazia a continuat (aşa cum a dovedit-o recensămîntul lui Goga din 1938) pînă în 1944 – modificînd continuu structura etnică a populaţiei (fapt reflectat de statisticile demografice, oricît s-au străduit cei interesaţi să le împiedice/ ascundă).  c. Descălecarea noilor contingente, aceasta fiind urmată/ susţinută de presiuni internaţionale (vezi şi a22a) pentru ca noii veniţi să fie acceptaţi/ încetăţeniţi;  România trebuia să primească /naturalizeze toţi evreii porniţi înspre ea, întocmai ca Palestina, ulterior; este deci vorba de o ocupaţie (colonizare forţată) d. O nouă invazie (vezi şi a03d) este întreprinsă acum, în numele „retrocedării” cetăţeniilor (obţinute prin şantaj extern sau ilegal – anulate ca atare în 1938) la care evreii au renunţat de bună voie, ca să plece „acasă”.

a02. Colonizări de-românizante, cu efect prelungit după reîntregire

a. Imperiile care ne-au acaparat teritorii, au recurs la colonizări cu populaţie alogenă, pentru a dilua caracterul românesc al ţinutului respectiv, printre cei implantaţi fiind şi evrei (masaţi aici, pentru a nu penetra spre zone centrale ale imperiului respectiv); colonii aceştia au jucat un rol important, ca intrumente ale oprimării românilor captivi; iar cînd au fost şi ei asupriţi de metropolă,  au intrat  masiv în România (vezi a01). b. Au sprijinit  de-românizarea Basarabiei, în folos rusesc.  c. Au sprijinit de-românizarea Bucovine – în folos austriac. d. Au sprijinit de-românizarea Maramureşului, Ardealului, Crişanei şi Banatului- în folos unguresc/austriac. e. Chiar în partea ce a păstrat o anume autonomie (Moldova şi Ţara Românească) oligarhia alogenă, operînd ca agentură fanariotă/otomană (sau în serviciu rus/austriac), avînd nevoie de intermediari comerciali pentru exploatarea rumânilor de pe moşii, a făcut colonizări (a adus evrei pe moşiile lor sau au înfiinţat pentru ei tîrguri) amorsînd invazia (vezi şi a01a) şi jaful distructiv.  f. După ce a îngreunat emanciparea elementului românesc în teritoriile pierdute, această populaţie alogenă s-a arătat ostilă realipirii teritoriilor răpite României (a se vedea atitudinea filo-maghiară a evreilor transilvăneni, filo-austriacă a celor din Bucovina, filo-rusă în Basarabia); un exemplu pregnant fiind rezistenţa opusă de evrei din Basarabia/Bucovina revenirii teritoriilor la România, tensiune care a dus la ciocnirile tragice din 1940 şi 1941,  numai aşa putîndu-se explica şi refuzul  SUA  de a recunoaşte, în interbelic,  caracterul românesc al Basarabiei. g. Cei care au militat (în cadrul PCR) pentru „retrocedarea” unor teritorii „capturate de români”, sau pentru federalizarea României (fiind judecaţi/ pedepsiţi/ deportaţi pentru asta – vezi şi a26c, a06b ) – erau în majoritate evrei; au instigat şi alţi minoritari la „emancipare”/ rezistenţă faţă de români (vezi şi a20e), sperînd că România va fi dezmembrată şi ei se vor întoarce la ruşi, austrieci. etc.

a03. Dialectica imperialistă a sionismului- naţionalism al poporului ales

a. Nu paricipă la fel cu alte neamuri la competiţia pentru supravieţuire, ci au dezvoltat o strategie specifică.  Combină răspîndirea centrifugă  (în sînul popoarelor de parazitat) cu menţinerea sudurii tribului distribuit întru pradă şi cu agregarea centripetă (atunci cînd exploatarea se poate face la distanţă);  organizînd centre de coagulare tranzitorie (nuclee sioniste înăuntrul statelor gazdă) şi întărirind nodul central; instalînd o reţea capilară şi diseminînd  un universalism imperial: o lume fără frontiere, dar cu ei cocoţaţi deasupra şi folosind masa mondializată a goimilor obedienţi, prinşi sistemic dedesubt; lecţiile istoriei ne îndemană să nu ne lăsăm derutaţi de existenţa unui filon de evrei real sau aparent asimilaţi (vezi şi a04a), observînd că sub bagheta liderilor (rabini, cahal, organizaţii) şi sub porunca religiei sectare (Talmudul), grosul lor a rămas fidel menirii/misiunii speciale  a „poporului ales”, mesianismului său contractual.  b. Statele penetrate de evrei, dominate de ei sau care voiau să se debaraseze, au făcut mari presiuni (vezi şi a01c, a22a), astfel încît să tolerăm formarea (tranzitorie?) a unui fel de stat evreiesc peste noi; încet-încet, ei ne-ar ar fi încălecat – ca pe plestinieni, sau ca şi cuceritorii indienilor în SUA. c. Pista Israelului mioritic pare a fi fost abandonată după 1948, cînd s-a refăcut nucleul central în Palestina – fapt care a dus la părăsirea României (inclusiv de către cei care tocmai ne instalaseră comunismul!) – , ţară folosită un secol ca spaţiu de creştere/tranzit, aşa cum preveniseră naţionaliştii.  d. Jocul sinuos sionist  (combinarea diasporei coloniale cu întărirea centrului imperial) nu s-a sfîrşit însă. Datorită nevoii de rezervă/extensii, proiectul palestinizării României a fost relansat după 1990, pregătindu-se posibilitatea reinstalării în masă a evreilor aici, prin manevre oculte: re-acordarea cetăţeniei la care renunţaseră de bunăvoie (vezi a01d), re-constituirea averilor interbelice (vezi şi a12c), capturarea economiei, mediei şi politicii etc.

a04. Exclusivism şi cameleonism (pseudo-asimilare)

a. Deşi s-au plîns intens (vezi  şi a05a) de faptul că nu sunt primiţi (bine) în sînul naţiunii române, evreii pătrunşi în România s-au ferit metodic de asimilare/integrare cu băştinaşii naţiunii folosite ca gazdă provizorie (vezi si a03a), practicînd un izolaţionism  justificat prin exclusivism rasial şi religios, cu temei în cult; au refuzat/simulat convertirile, au evitat căsătoriile mixte, s-au repliat îndărătul cărnii cosher,  cahalului, pretinzînd a fi toleraţi ca stat în stat.  b. E nerelevant azi dacă fundamentalismul lor a atins în trecut valenţe diabolice/oculte/criminale, aşa cum credeau/ pretindeau unii antisemiţi (dacă – de exemplu- acuzaţiile că ar fi practicat vreodată „omoruri rituale” au fost doar născociri de ură contra lor); expresiv este însă exclusivismul etnic practicat în Israel, în timp ce „vectorii de opinie” de obedienţă evreiască predică altora depăşirea idiosincraziilor rasiale, religioase, naţionaliste.  c. Au dovedit o mare inventivitate de înşelare/penetrare  (vezi evreicele strecurate strategic în patul/căminul celor cu influenţă în diverse regimuri – de exemplu al tovarăşilor din conducerea PCR); strategia de creare a confuziilor acoperitoare cuprinzînd tertipurile „marranismului” (false convertiri la creştinism, aruncate la coş după îndelungate simulări) şi folosind  tehnici de camuflaj, cum ar fi aceea a botezurilor de conivenţă.  d.  O stratagemă este şi schimbarea (ce s-a dovedit reversibilă) a numelui, ca să nu bănuim de ce un aparent francez, englez, american, rus etc.  apără interese evreieşti; să nu uităm evreii care şi-au schimbat numele în 1947, pentru a nu se sesiza numărul lor disproporţionat în aparatul politic şi represiv comunist (vezi a26c);  sau divorţurile/căsătoriile simulate pentru a dribla măsurile regimului Antonescu (vezi a06b), grăitoare fiind şi diferenţa dintre numele celor plecaţi în Israel şi ale urmaşilor lor, care cer înapoi cetăţenia abandonată. e. Pretenţia de a nu mai fi numiţi jidani, asa cum au fost numiți in Moldova, la sosirea din Galiţia, este doar un exercițiu/test de intimidare; acuzaţia de „antisemitism” adusă celor ce se împotrivesc intereselor lor (cotropirii României) fiind absurdă şi pentru că, în mare măsură, noii veniţi nu au picătură de sînge semit; acești „aşkenazi”, pripăşiţi prin Galiţia – de unde s-au întins – fiind probabil urmaşii tribului turcic al kazarilor iudaizaţi, din nordul Mării Negre, care a adoptat prin anul 900 religia mozaică (pentru a se apăra de influenţa bizantină şi musulmană); identificarea lor cu  cu sefarzii veniţi din sud fiind o alchimie trădată de diferenţele de port, limbă, etos (şi pentru ascunderea ei ducîndu-se lupta împotriva termenului „jidan” – prin care se identificau khazarii veniţi din nord, apelativ ce apărea jignitor celor din sud); cei ce pretindeau că sînt o naţiune, deşi nu aveau o limbă/istorie comună, find uniţi mai curînd de interese pragmatice /plastice; identificarea cu khazarii putînd însă izbucni, cînd va veni vremea „revenirii” în Ucraina…

a05. Pretinsă persecuţie… de către victimele lor

a.  Fructificînd înşelăciunea metodică, în care sînt maeştri (vezi şi a04, a14a),  pentru a-şi acoperi activitatea fagocitară, evreii s-au plîns continuu, în toate zările (vezi si a22a), că sînt victimele persecuţiilor rasiale, etnice, religioase; dar nu au plecat, ci au continuat să inunde spaţiul în care se pretindeau oprimaţi – nu au admis nicum că era vorba de reacţii de apărare, prezentînd un conflict de interese clasic ca oprimare sălbatică… a paraziţilor de căte parazitaţi;  au ascuns faptul că şi-au putut practica nestînjeniţi religia exclusivistă, afişa neasimilarea şi manifesta intoleranţa (vezi si a19a) – în timp ce denuţau imaginarele asupriri de către localnici. b. Au escamotat şi faptul că , după ce au valorificat nestingheriţi, un veac,  vînătoarea comercială pe teritoriul romînesc, au părăsit lagărul comunist (pe care-l tocmai îl instalaseră – vezi şi a26 –  în numele idealurilor sovietice), în timp ce românii erau executaţi sau închişi, dacă încercau să fugă din raiul proletar; cei ce odinioară se plîngeau de tratarea imigranţilor ilegali ca „vagabonzi”, născocind că ar fi fost alungaţi de opresiunea comunistă (deşi au plecat de bună voie spre ţara iubită, din ţara hulită, în care deveniseră stăpîni după 1944 – vezi a26) sau că au fost „vînduţi” (pentru că li s-a cerut să compenseze cîte ceva din ce cheltuise statul român cu educarea lor). c. Ca să-şi atingă scopurile, au umplut cu  calomnii presa lumii (pe care o controlează – vezi şi a22a, a29a) sabotînd percepţia internaţională a destinului românesc – cu mari pagube pentru noi .  d. Nu au restricţii etice (vezi şi a14a), oprelişti în a-şi camufla perfid poziţia – pentru că se raportează la o religie ce încurajează morala sectară – vezi şi a19a).

 a06. Afacerea holocaustizării şi trucul combaterii antisemitismului  

a. Atunci cînd întîmpină rezistenţă  la cucerirea unui teritoriu (ca de exemplu, România), după ce se plîng intens (vezi şi a05a) de „xenofobie”, ostilitate iraţională, ură atavică, persecuţie odioasă… trec la eliminarea piedicilor din calea impunerii favoritismului/protecţionismului/colaboraţionismului filo-semit; cînd invadează, colonizează, exploatează, evreul nu trebuie urît şi mai ales împiedicat; au ascuns dimensiunea socială a chestiunii evreieşti,  plasînd-o în registrul individual, ca să poată denunţa lipsa de umanitarism a preopinenţilor; pretind ca, dintre toate luptele inerente între popoare aflate în competiţie… cea contra lor să fie considerată ilegitimă, victimei lor negîndu-i-se dreptul la luptă (de eliberare). b. Reclamînd faptul că au fost loviţi/persecutaţi de o administraţie trecută de partea localnicilor după sincronizarea cu politica Germaniei (vezi şi a24d), au exagerat daunele lor, uitînd manifestările de omenie care le-au salvat masiv vieţile (şi averile recuperate după 1944 – vezi şi a12c); au monopolizat suferinţa, minimizînd pierderile noastre (sau tratîndu-le rasist, ca fără importanţă); au criminalizat (ca „minimalism”) evaluarea pierderilor lor sub pragul dictat de agenţii folosiţi în spoliere; astfel, după şapte decenii, fără nici un temei juridic sau politic (ne-ocult), cu ajutorul politicienilor cumpăraţi (vezi şi a17) care nu reprezintă alegătorii, a înflorit şi la noi „industria holocaustului” – cu nuanţa că printre cei vizaţi de despăgubiri sînt urmaşii criminalilor comunişti. c. Pentru a pretinde depăgubiri unilaterale, ascund conflictul istoric cu populaţia băştinaşă, care a produs victime nevinovate de ambele părţi (vezi şi a06c, a28); negînd reacţia de de-colonizare, susţin că au fost victimele unei izbucniri rasiale şi religioase iraţionale, monstruoase. d. Prin mijloace oculte, au reuşit să impună prevalenţa cauzei/perspectivei/intereselor lor, sau  adoptarea posturii de judecători neutri – de către cei care ar trebui să fie avocaţii cauzei româneşti; în loc să vorbim de măcelărirea „antisemiţilor” români prin genocidul comunist  (vezi şi a26, a28bd), trebuie să repudiem eroii rezistenţei anticomuniste şi chiar să nu  mai plătim urmaşilor deţinuţilor politici pensii – dacă au fost legionari; intimidarea (paralizarea rezistenţei) s-a realizat prin legi anti-constituţionale, anti-naţionale, inechitabile şi absurde de combatere a  „antisemitismului” (vezi şi a30c); metodele necinstite (impunerea lucrărilor falacioase ale Comisiei Wiesel ca sursă de drept, ascunderea arhivelor şi intimidarea vocilor neconvenabile etc.) folosite întru holocaustizarea noastră (cu scopul estorcării de despăguburi-vezi şi a06d) şi modul în care sînt hăituiţi „antisemiţii” ca să nu opună rezistenţă jafului, confirmă teza că ne aflăm sub cnutul unei puteri mondiale evreieşti (vezi şi a22b, a30). e. Combaterea antisemitismului este o tehnică de a scoate din cursă anticorpii naţionali, o stravezie justificare a acţiunii anti-imunitare. f. E şi  un cerc vicios premeditat, întru  întreţinerea unei ostilităţi necesare segrăgării evreimii;  măsurile anti-antisemite provoacă sau re-înteţesc ura interetnică pe care pretind că o combat, întru continuarea exploatării schemei combaterii antisemitismului.

GAMA: Jefuire/Parazitare/Despuiere/Acaparare/Exploatare

 a07. Mercatilism parazitar, comercialism prădalnic

a. Cheiea succesului evreiesc, punînd în valoare mobilitatea/repartiţia lor geografică (şi slăbiciunea infrastucturii noastre de transport, depozitare etc.), a fost ocuparea poziţiilor de intermediari – între producători şi consumatori, ridicînd specula/ bişniţa pe culmi de eficacitate (vezi şi a08, a10, a11); în acest scop au instalat o reţea  cu capilare în fiecare sat şi noduri în fiecare tîrg/oraş, monopolizînd funcţia/sinaptica comercială, smulgînd produsele ţăranilor pe nimic şi distribuind scump pe cele consumate de ţărani şi de boierimea parazită. b. Neguţătorii evrei au arătat o rodată inventivitate în jefuirea comercială a goimilor; falsificarea calităţii produselor, coborîrea temporară a preţurilor întru falimentarea concurenţei, pervertirea obiceiurilor tradiţionale de consum, deturnarea/eliminarea vechilor corporaţii, cartelarea monopolizantă, pseudo-falimente etc, acţiuni care au permis eliminarea negustorilor locali.  c. Noii veniţi au fost favorizaţi (ca „sudiţi”) faţă de concurenţii localnici (în comerţ şi meşteşuguri) de către aşa-zişi reprezentanţi ai unor puteri căzute în mîinile lor, în mîinile cărora a ajuns România (vezi şi a22). d. Oportunitatea (postura privilegiată) a fost şi mai mare în import/ export, unde evreii au putut valorifica reţeaua lor internaţională, livrînd resursele naturale româneşti obţinute ieftin şi valorificînd scump bunurile aduse de afară (schema simplă a colonialismului economic). e. Pentru ca ulterior, cînd au acaparat industria prelucătoare, la adăpostul cetăţeniei cucerite, să monopolizeze furniturile statului şi să se îmbogăţească şi în numele protecţionismului – care a silit consumatorii români să cumpere peste preţul mondial, în folosul firmelor străinilor şi evreilor din România. f. Mercantilismul lor cronic a generat plutocraţia pe care ideologii lor „de dreapta”o apără ca fastă… în lupta cu ideologii lor „de stînga”.

a08. Parazitism financiar dominator/devastator

a. Esenţa activităţii evreilor, parazitară, se bazează pe reperarea posibilităţilor de cîştig speculativ (vezi şi a07a); instrumentul cel mai perfid/eficace, folosit/rafinat de ei metodic/ istoric, este scamatoria/escrocheria financiară: uzura, camăta, calpuzănia, aghiotajul, specula, inflaţia premeditată, creditarea preferenţială etc. b. Au început prin a spolia ţăranii (şi scăpăta boierii) prin împrumuturi înrobitoare, au trecut la îndatoararea criminală a statului şi, după ce ne-au aruncat în purgatoriul comunismului (vezi şi a26) îşi termină opera prin a ne înfeuda bugetul, întru cheltuieli odioase, cum ar fi plata abuzivă a unor despăgubiri şi pensii estorcate către evrei (vezi şi a06d, a12c, a27). c. Prin mijloace imorale/mafiote (corupere metodică, şantaj financiar, „asasinat economic”, „îndatorări odioase”) au acumulat iute capital suficient pentru ca, pe baza lui, să fabrice succese tot mai mari, cîştigînd competiţii trucate; pionieri ai capitalismului comprador, au reuşit să acumuleze în suveică bani făcuţi din nimic, prin strategii cu ajutorul cărora au acaparat bunuri reale (vezi şi a12a) şi au putut cumpăra obedienţa/cîrdăşia conducătorilor statului devalizat (vezi şi a17ab).   c. Promotori ai unui etos mercatilist (vezi şi a07f) care a contagiat subversiv/distructiv omenirea (vezi şi a18c),  inoculînd şi victimelor patima păguboasă pentru speculaţie, bule speculative (scheme Ponzi), viaţă de casino etc., au dus la mare rafinament/eficacitate tehnicile de a te înavuţi fără muncă, împingînd metabolismul societăţii către o funcţionare monopolistă, tot mai inechitabilă, lucrînd în favoarea marelui capital – care sporeşte exponenţial, pînă la distrugerea clasei de mijloc (şi demnităţii participative/distributismului). d. După ce au pretins că îmbogăţirea lor nu ne păgubeşte, căci ce dispare din buzunarele noastre rămîne în ţară (în buzunarele lor) şi-au convertit/transferat capitalul, la plecarea în Israel (vezi şi a12b).

a09. Ocuparea meseriilor/ industriei şi secătuirea colonială a resurselor

a. Au năpădit în ţară în cohorte de săraci („vagabonzi”), fugind însă de munci grele (nimeni nu i-a putut determina să trudească pe ogor), îmbogăţindu-se spectaculos/rapid. b. Au monopolizat nu numai negoţul şi finanţa (vezi a07, a08), ci şi meşteşugurile – pe care le-au executat ieftin şi prost, în dauna vechilor meseriaşi – pe care i-au dat la o parte prin preţ; degradînd obiceiurile consumatorilor şi determinînd renunţarea la modul tradiţional de viaţă/consum/ îmbrăcare; scoţînd pe tuşă breslele şi dînd o lovitură fatală producţiei artizanale. c. După care s-au lansat irezistibil în industrie, pe baza capitalului – spoliat local sau avansat de aiurea; dintre ei s-a ridicat oligarhia industrială (înlănţuită cu cea financiară, comercială, arendăşească), adică exploatatorii capitalişti ai muncii proletare (denunţaţati de evreimea de stînga, călăuzită de Marx); posturile superioare din industrie fiind ocupate tot de ai lor, legea protecţiei muncii naţionale pierzîndu-şi bruma de rost, după ce au fost declaraţi băştinaşi. d. Pe lîngă exploatarea mîinii de lucru locale se adaugă (pe principiul terenului pîrjolit de cuceritorii în trecere) exportarea ieftină a resurselor (păduri, recolte, minereuri, petrol etc), cu nefaste consecinţe ecologice şi socio-economice (vezi şi a12); astfel s-a încropit, sub bagheta lor,  fiziologia subdezvoltării colonialiste: vînzare pe nimic a resurselor şi muncii locale.    

a10. Distrugerea vieţii la ţară

a. Fosta clasă exploatatoare (şi ea alogenă) a încercat să folosească evreii invitaţi/penetraţi (vezi şi a02e) întru sporirea eficacităţii exploatării „capetelor” de pe moşii, prin arendarea terenurilor/cîrciumilor (înfiinţînd tîrguri evreieşti pentru funcţia de valorificare comercială a exploatării „rumînilor” etc.); nu le-a păsat paraziţilor vechi că apariţia arendaşilor (ce încercau să scoată maxim din exploatarea muncii) şi cîrciumarilor (ce operau şi ca creditori veroşi, tocmind, pe nimic, recolta în avans) a condus la o sărăcire/înăsprire acută a vieţii ţăranilor, împinşi spre condiţia de sclavi îndobitociţi; la care se adaugă acţiunea băcanilor (şi a altor comercianţi din sate şi tîrguri), diseminaţi strategic, ceea ce a produs degradarea ireparabilă a vieţii la ţară, care constituise temelia românismului (vezi şi a13 – pentru nivelul biologic, şi a18 – pentru cel social). b. Dar nici vechii moşieri (trăgăndu-se din slavi, cumani, tătari sau  fanarioţi) care au expus plebea acestei împilări febrile, nu au ieşit bine din întîlnirea cu asociaţii lor evrei, datorită intrării în capcana vieţii risipitoare, bazate pe lux/consum inutil, care i-a împins pe panta împrumuturilor ruinătoare;evreii învingînd în final şi pe cei ce ocupaseră anterior poziţiile comerciale profitabile (armeni, greci, aromâni etc.). c.  S-a ajuns ca, pînă la urmă, ţăranii şi boierii sărăciţi de aceeaşi căpuşă să se ciocnească mortal (de exemplu, în 1907) –  vezi și a20e –  cîştigătorii fiind sforarii „învoielilor agricole”, ce au cules caimacul muncii cîmpului, acumulînd marele capital cu care au început să cumpere şi terenurile (multe gajate deja), cînd au scăpat de bariera cetăţeniei (vezi şi a12a).

a11. Ocuparea oraşelor, universităţilor şi profesiilor

a. Acaparînd negoţul şi meşteşugurile (vezi a07, a09), înfundînd porţile spre emanciparea „rumînilor”, au ocupat tîrgurile şi oraşele mari,  care au devenit centre anti-româneşti, focare de deznaţionalizare;  statisticile arată elocvent modul/ritmul în care au surclasat populaţia românească – întîi în oraşele Moldovei, răspîndindu-se apoi şi în restul ţării, într-un mod de difuzie care nu corespunde răspîndirii fireşti a comunităţilor de emigranţi, ci indică distribuirea întru maximizarea parazitării zonale. b. Avalanşa aceasta a sluţit oraşele ocupate, pe care şi-a pus amprenta urîţenia mercatilismului frenetic, vieţii de ghetto, lumpenismul; ne poate intriga că tot dintre ei s-au ivit şi promotorii comunismului pseudo-proletar (vezi şi a26a, a27a), dacă nu observăm că e vorba de alt „culoar social”, şi anume de evreimea săracă (pe care Brătianu o hingherise pe motive de vagabondaj) – partea care nu a putut emigra, atunci cînd nu a mai fost loc între lipitori. c. Redutele bunăstării fiind greu penetrabile dinspre sate, majoritatea românilor a rămas în afara procesului de modernizare; din sărăcimea venetică s-a ridicat, fără alt merit decît lipsa de scrupule, pătura mijlocie, capturînd universităţile şi – de aici – profesiile rentabile/meseriile liberale(avocatura, medicina etc.), îngreunînd accesul feciorilor ţăranilor români și deraind fiziologia educaţională de la misiunea ei naţională. d. Atunci cînd românii, menţinuţi mult timp în analfabetism, au încercat să-şi apere interesele (legi de protecţie a muncii naţionale, numerus clausus în facultăţi etc.), evreii au corupt administraţia pentru a împiedica luarea măsurilor ce le ameninţau poziţiile/privilegiile (vezi şi a16, a17, a20d, a28).       

a12. Acapararea avuţiilor

a. Au constituit clasa burgheză, detronînd fosta aristocraţie exploatatoare; rezultatul local al jafului (o parte a „plusvalorii” fiind scoasă afară pe parcurs) s-a materializat în acumularea de bani, de capital productiv şi de proprietăţi – indicînd cîştigarea războiului economic; statistica distribuţiei avuţiei naţionale în 1938 arată faptul că aceasta intrase majoritar în mîna oaspeţilor/coloniştilor evrei – exact cum preziseseră „xenofobii” care încercaseră să opună rezistenţă invaziei şi apoi cotropirii comerciale şi politice; la aceeași concluzie ne duc listele făcute de evreii care cer acum compensaţii.  b. Întreprinderile confiscate şi imobilele de care s-au descotorosit în perioada „prigoanei antisemite” (vînzîndu-le ieftin), le-au fost retrocedate  (prin legile regimului filosemit comunist, ca L 641 19.12.1944 – vezi și a26d), după care… nu este clar ce s-a întîmplat, detaliile naţionalizării fiind acoperite de o tăcere suspectă; cuceritorii – expropiaţi – au plecat apoi (să fondeze Israelul), aparent neputînd lua cu ei ţara; realitatea e probabil alta: s-au descotorosit de imobile/bani, pentru a putea pleca cu aur/valută, şi si-au diminuat/compensat pierderile prin convenţii/manevre oculte. c. Recuperarea avuţiilor acaparate pînă în 1944 şi lăsate în ghearele tovarăşilor de drum comunişti (vezi a26), după ce au fost protejate/administrate cîteva decenii de statul comunist (ca proprietate inelienabilă a poporului) a constituit un ţel major pentru evreimea care ne-a „eliberarat” în 1989 (vezi a27b); după ce a apărat interesele evreieşti – ca atîţia alţii – din poziţia de ambasador SUA, Mark Gitenstein a fost proţăpit lup la oi, pentru a veghea, ca şef al fondului Proprietatea, la marele tun al „reconstituirilor” , împlinit şi prin supra-evaluări în vederea „compensării”; tratamentul preferenţial aplicat (prin legea 10/2001) foştilor proprietari de la oraş plecaţi din România, comparativ cu cel păgubitor aplicat – prin legea 18/1991 – urmaşilor proprietarilor rurali (majoritar români) relevă revenirea/ rămînerea României în poziţia de colonie exploatată filosemit. d. Dominaţie dovedită şi de faptul că, în timp ce se restituie „in integrum” ce s-a expropriat (în numele principiilor comunismului) evreilor bogaţi , evreii expropriatori primesc pensii (vezi şi a06c, a27f) pentru reprimarea luptei lor anti-capitaliste (în locul celor suspendate în 1990, a „ilegaliştilor” – a căror activitate a avut nu numai un mobil antisocial, ci şi un cras caracter antinaţional – vezi şi a02g). e.  Schema  „reconstituirilor” a fost completată cu acapararea – pe nimic – a unei bune părţi din avuţia naţională, disponibilizată pentru această înstrăinare de echipa (de evrei) Brucan – Roman, prin „terapia de şoc” care a lansat jaful tranziţiei, după Contrarevoluţia din 1990 (vezi şi a27b).  

GAMA: Degradare/Alterare/Pervertire/Corupere/Viciere/Degenerare

 a13. Rasă corozivă, ce a provocat distrugerea fizică a românilor

a. Marea de „evrei” poposiţi întru pradă (înaintea strîngerii în Israel), vieţuia în promiscuitate, avînd caracteristici rasiale, fizice şi comportamentale (datorate evitării multi-generaţionale a muncilor grele şi nărăvirii la cupiditate şi mod parazitar de viaţă) nesuferite românilor –  altfel plămădiţi de istorie. b. Efectul invaziei evreieşti asupra celulelor organismului naţional a fost similar celui pe care îl produce penetrarea paraziţilor într-un corp (vezi şi a07-11);prinşi în capcana relaţiilor  jefuitoare pusă la punct de paraziţii noi şi vechi (boierii şi apoi politicienii care s-au îngrăşat punînd restul populaţiei la cheremul căpuşelor străine),  „rumînii” folosiţi ca „sclavi liberi” au fost supuşi unei vieţi dure, de lipsuri crunte, distructivă fizic (vezi şi a10); postura victimelor exploatării era atît de mizerabilă, încît mulţi nici nu mai puteau fi folosiţi militar. c. Morbiditatea (dovedită de statistici) în rîndurile băştinaşilor parazitaţi (net mai mare ca a musafirilor ce se pretindeau asupriţi) a luat proporţii de genocid. d. Ţăranii  fiind măcinaţi de pelagră (şi datorată activităţii parazitare a cămătarilor/arendaşilor evrei), de alcoolism (stimulat de cîrciumarii evrei) şi de boli contagioase favorizate de promiscuitatea/mobilitatea şi proxenetismul practicate de evrei.   

a14. Degradarea morală, intelectuală şi culturală

a. Lipsa scrupulelor faţă de goimi (întreţinută religios – vezi a19a) a acţionat prin anti-selecţie asupra moravurilor acestora; cei ce s-au menţinut într-o atitudine perdantă (conservînd moralitatea creştină) au devenit pradă uşoară pentru cei ce nu au aplicat şi goimilor lozinca „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”. b. Presiunea şi exemplul cîştigătorilor au determinat pe mulţi români să se dea pe brazdă, renunţînd şi ei la scrupule, ca să se descurce, moralitatea şi buna cuviinţă fiind înlocuite cu obrăznicia, reaua credinţă, neruşinarea, parşivenia, înşelăciunea – care  apăreau ca nişte chei ale succesului neamului „ales”; s-a regresat astfel spre vechiul testament; românii au devenit complici:a se vedea – de exemplu – modul cum au acoperit unii cu numele lor proprietarul real al cîrciumilor evreieşti, sau cîştigurile evreilor camuflaţi/anonimi (în firmele pe care regimul Antonescu voia să le  naţionalizeze). c. Evreii au corodat buna cuviinţă tradiţională românească, ca fermenţi ai decadenţei morale, şi prin publicaţiile lor otrăvitoare, care au diseminat insistent vulgaritatea/amoralitatea, turpitudinea(vezi şi a29).  d. Confraţi ai obsesiilor lui Freud şi a unei tradiţii de deschidere spre libertinaj, proxenetism şi pornografie, au stimulat obscenitatea/destrăbălarea şi exploatarea sexuală, împingînd la avort slujnicele românce venite de la ţară (după satisfacerea nevoilor domnişorilor), corodînd nucleul familial şi tratînd femeia ca pe un obiect de reproducere, înainte de a o lansa în „feminism”.  e. Pe lîngă fetele pe care le-au exportat pe piaţa mondială a bordelurilor, şi în corelaţie cu sărăcirea lucie pe care au provocat-o (ca şi după 1989), au lovit familiile şi golind ţara de români, rupţi de casă, trimişi la muncă aiurea şi eliberînd loc pentru implantări alogene; de altfel, fac asta şi acum(vezi a01d). f. Degenerarea parazitaţilor a fost premeditată;legionarii au fost vînaţi şi pentru că urmăreau resurecţia morală a neamului, combătînd decăderea promovată de profitori. g. Evreii au cules/valorificat ce le convenea din cultura coaptă de civilizaţiile altora; contribuţia lor culturală la noi, nesemnificativă, a fost exagerată de agenţii lor de marketing etnic; intervenţia lor a fost chiar inoportună/nocivă, deturnîndu-ne din albia firească a destinului nostru intelectual (vezi şi a18).     

a15. Practica metodică a activităţilor necinsitite/ilicite

a. Neîmpiedicîndu-sede stavile morale(vezi şi a14a), au fost maeştrii escrocheriilor/înşelăciunilor, păgubind fraierii prinşi în mrejele unor scheme de spoliere rafinate – aşa cum o arată statisticile speţelor de pe rolul instanţelor (mituibile).  b. Activităţile lor necinstite au fost completate cu sustragerea endemică de la impozit (folsind, printre altele, mobilitatea şi oportunităţile de fofilare oferite de privilegiul impozitării comunitare, în locul celei individuale). c. Întru acoperirea manevrelor josnice (de genul falimentelor frauduloase, falsurilor,  traficului cu oameni etc), au recurs şi la jurămîntul strîmb către goimi (spălat în religia lor, periodic, printr-o rugăciune specială), care a determinat încercarea de protejare a creştinilor prin jurămîntul „more judaico”… pe care au reuşit însă să-l dea la o parte.                

a16. Coruperea birocraţilor/ administraţiei

 a. Începînd cu mituirea vameşilor – pentru a nu împiedica imigrarea ilegală – şi continuînd cu coruperea metodică a funcţionarilor de a căror protecţie/complicitate aveau nevoie, evreimea şi-a adus o importantă contribuţie la degradarea celor ce se strecurau în instituţiile tînărului stat. b. Parazitismul birocratic, în care s-au refugiat românii eliminaţi de pe terenul economic, se împletea cu protecţia afacerilor/mijloacelor ilegale, în realizarea cîştigurilor ilicite (în care evreii erau experţi – vezi şi a15); „intreprinzătorii” alogeni fiind favorizaţi  în raport cu păgubiţii (cum putea un ţăran să convingă poliţistul/judecătorul, cumpărat de arendaş?). c. Tehnicile de mituire a administraţiei au devenit sistem de operare (a se vedea expunerea lui Radu Lecca privind modul în care şi-au cumpărat scutiri de măsurile antisemite), „lobbying”-ul de tarabă fiind irezistibil pentru clasa politică (vezi şi a17), care a mijlocit contracte avantajoase cu statul, monopolizarea furniturilor,  protejarea anonimatului, cumpărarea  de indigentate etc. d. Poate că deturnarea mafiotă a instituţiilor nu ar fi fost pusă prioritar în seama evreilor (fiind greu de decelat beneficiarii finali, pentru a aplica principiul „cui prodest”), dacă nu ar fi explodat afacerea Strousberg sau nu ar fi apărut Elena Lupescu, lîngă un rege care… a decimat antisemiţii (vezi a28).      

a17. Pervertirea democraţiei  şi deturnarea statalităţii

a. Aservirea politicienilor a transformat „democraţia” într-o farsă care acoperă trădarea „reprezentaţilor”;  corupţia urcă pe treapta degradării statului, folosit ca instrument de spoliere colonială a populaţiei;  colaboraţionismul politicianist nu  legitimeaza conquista, ci dimpotrivă: faptul că străinii au cumpărat sprijinul paraziţilor locali este o circumstanţă agravantă. b. Au fost maeştrii spiralei avere-putere;  s-au îmbogăţit profitînd de slaba apărare a statului român  atacat de la cap (domnitori şi dregători care s-au pretat la ghişeft); apoi şi-au convertit averea în putere politică, capturînd uzurpatorii statului – devenit un instrument social „odios”; aparent, marile eforturi pentru a impune încetăţenirea în masă (vezi a22a) au avut ca scop creşterea puterii de influenţă, prin participarea la vot; în fapt, nu aceasta a fost miza mare, ci dreptul la achiziţii imobiliare care să le consolideze puterea economică (vezi şi a12); evreimea găsind o cale mult mai eficace de a dirija politica românească: cumpărarea politicienilor (vezi şi a16, a17) –  mită, tantieme în consilii de administraţie, credite preferenţiale etc.  c. La care au adăugat, după 1918 (cînd au căpătat şi drept de vot), instrumente noi (valorificînd obligaţiile internaţionale impuse României pentru apărarea intereselor minoritarilor -vezi şi a22): alianţe electorale cu partide corupte şi penetrate etc; întreaga maşinărie „democratică” fiind deturnată spre un politicianism putred, uşor de înlocuit totalitar. d. Statul lor cahalic ocultează statul gazdă, care nu apără populaţia locală, ci o ţine la dispoziţia  organismului parazit (vezi şi a03, a30).        

a18. Distrugerea fiziologiei tradiţionale şi urîţirea civilizaţiei

a. Spre exasperarea celor ca Eminescu, deturnînd viaţa economică, socială, politică de la cursul ei natural, forţînd mercantilizarea, evreimea invadatoare, punîndu-şi hotarîtor amprenta pe fiziologia vieţii colective,  a reuşit să lichideze modul de viaţă românesc tradiţional, individual  şi colectiv (vezi şi a10); organicitatea devenirii neamului, bazată pe rusticitatea satului tradiţional („etosul mioritic”) a fost distrusă de efervescenţa bişniţară a unor oraşe înţesate de evrei „modernizatori” (sau de românii care i-au imitat, ahtiaţi de îmbogăţiri explozive) – fiind înlocuită cu forme fără fond instituţionale. b. Agitaţia corozivă a noilor veniţi , agenţi irezistibili ai „progresului” mercantil (ai „emancipării” degenerante) a produs atrofierea calităţilor sufleteşti ale românilor (vezi şi a14b), dezvoltîndu-le hidos defectele (calităţile de răpitori); sărăcirea, umilinţa şi instigarea la ticăloşie au dus nu numai la prăbuşirea moravurilor şi urîţirea caracterelor, ci şi ladărîmarea sudurii sociale, stingerea bunei credinţe inter-personale (înecate în derizoriu);evreii s-au împotrivit coagularii unei misiuni naţionale, găsirii unui drum propriu, care să scoată flori de cultură din rădacini etnice. c. Devoluţia socialităţii/personalităţii în direcţia unui materialism despiritualizant fiind camuflată cu ideologia  modernizării/progresului, astfel încît să nu apară într-o lumină supărătoare influenţa majoră a evreilor  în catalizarea acestui regres civilizaţional/antropologic, s-a bazat pe un egoism/reducţionism materialist tipic evreiesc; nu numai Dumnezeu a murit, ci şi nobleţea aspiraţiei spirituale, ceea ce constituieprincipalul reproş contra veneticilor „modernizatori” – pentru cei care nu consideră evoluţia civilizaţiei pilotată de ei ca benefică, ci catastrofală.       

a19. Religie/ morală anti-creştină şi coruperea sudurii creştine 

a. Rădăcinile amoralităţii lor, acţiunii/ misiunii ce apar creştinilor ca diabolice, transpar din Biblie şi Talmud, fundamentală  fiind orientarea contrarie a moralităţii promovate de cele două Testamente/religii: una asumat şi consecvent sectară, alta promovînd binele universal; este ciudat/penibil că două morale antagonice recurg la autoritatea aceluiaşi Dumnezeu, astfel încît fac loc unui oximoron ca „civilizaţia iudeocreştină” (divergenţa legată de transcendenţa/exterminarea lui Isus ar fi putut justifica mai curînd o scindare… a evreimii). b. Pe lîngă atacul la dogmele religioase stînjenitoare (şi la etosul subiacent), evreii au asalat şi instituţia bisericească , surpîndu-i legitimitatea şi puterea politică/economică; confuntrarea milenară care s-a condensat la nivelul instituţiilor de cult pare a se atenua, prin cedări dubioase, din partea unui creştinism deturnat. c. Un filon contrar de contestare vine din partea ateilor (agnosticilor, misticilor de altă orientare) care consideră că adoptarea, de către alte popoare, a Dumnezeului evreiesc, trădat de „poporul ales”,  a fost o capcană cu consecinţe grave (slăbirea rezistenţei faţă de agresori – în numele bunătăţii creştine).  d.  La rîndul lor, creştinii, denunţă poziţia „necredincioşilor” ca pe o deraiere lucrînd în sprijinul evreilor/satanei, întru slăbirea „dreptei credinţe”, care distruge coeziunea unei naţiuni creştinate; atunci cînd o comunitate se agregă spiritual prin biserici, problema dărîmării credinţei coagulante (acţiune perseverentă a agenţilor evreimii) nu mai e doar religioasă, ci şi organică (vezi şi a18). e. Grăitor e contrastul între sfîrtecările inter-goimi (vezi şi a20) şi colaborarea rodnică între evreii religioşi şi necredincioşi, care sugerează că mistica lor e doar un instrument pragmatic, utilizat în apărarea intereselor tribului.         

a20. Provocarea şi asmuţirea învrăjbirii/dezbinării românilor, pînă la război civil

a. Violenţa e un păcat necesar, la care te obligă agresorul, care trebuie înfruntat asumînd lupta; evreii s-au opus şi violent adversarilor lor,  mergînd pînă la atentate teroriste sau exterminarea altora; dar au propovăduit  adversarilor non-combat-ul,  pentru a paraliza victima.  b. Tensiunea (conflictul de interese) dintre populaţia alogenă şi cea locală a provocat scindarea românilor în două tabere, plasate pe poziţii contrare în problema penetrării evreieşti – care s-au înfruntat păgubos, pînă s-au ciocnit fatal;prima tabără, promova respingerea asaltului (perceput ca parazitar) evreiesc și rezistenţa faţă de insidioasa cotropire demografică-socială-economică-politică; cealaltă tabără, colaboraţionistă (sau resemnată), s-a ferit de „xenofobie” aderînd,  întru prosperitate personală,  la valori cosmpolite/universaliste care justificau colaborarea cu musafirii (deveniţi locuitori/stăpâni ai României).Prima tabără s-a rupt şi ea într-un curent pragmatic (liberal), vizînd  cîştigarea concurenţei economice cu evreii (preluîndu-le însă etosul, adică dezbărîndu-se de românism ca să învingă adversarii – vezi și a18 ) şi unul organic – de intransigenţă fundamentală faţă de intruşi;  s-a produs astfel o nouă scindare nefastă în corpul national. c. Poziţia naţionalistă (intransigentă sau competitivă) a predominat un timp dar, pe măsură ce noii sosiţi îşi întăreau poziţiile, devenind temelia „modernizării” economice a ţării (şi cureaua de legătura cu reţeaua politico-economică internaţională) , împotrivirea faţă de ocuparea redutelor socio-economice a slăbit; tabara autonomistă, pusă în faţa demonstraţiilor mondiale de forţă (în 1879, 1919 etc.) – vezi şi a22 – şi a situaţiei insolubile create de preluarea evreilor colonizaţi, o dată cu teritoriile integrate în România Mare (vezi şi a02f), s-a resemnat la a colabora cu infiltraţii cîştigători, delegitimînd brusc rezistenţa faţă de aceştia (susţinută pînă în 1918). d. Naţionaliştii remanenţi  au denunţat acest colaboraţionism al politicienilor daţi pe brazdă, încurcînd apele afacerilor şi ameninţînd cu răsturnarea regimului; ca atare, ocupanţii statului au trecut la reprimarea/exterminarea anticorpilor naţionali (vezi şi a28) – din care mulţi reveniseră în 1918 de pe frontul unde fuseseră trimişi de politicieni – în numele patrotismului; lăncierii lui Cuza şi legionarii lui Codreanu s-au ciocnit mortal cu politicienii folosiţi de evrei – într-un razboi civil fratricid (înainte de a se bate şi între ei sau a fi reprimaţi de Antonescu – vezi şi a28).  e. Alte falii ale sudurii naţionale create/întreţinute/speculate de evrei pentru a estompa linia frontului care îi separa de localnicii cotropiţi au fost cea dintre Moldova si Ţara Românească, între majoritatea românească şi minoritățile resentimentare, sau dintre clasele sociale (vezi şi a26a, a28). f. Dezbinarea românilor pornind de la chestiunea evreiască a continuat în timpul comunismului şi postcomunsismului.  

GAMA: Aservire/Sabotare/Vasalizare/Înrobire/Deturnare

a21. Agenţi ai cosmopolitismului şi mondializării (contra sudurii naţionale) şi instigatori ai minoritarilor

a. Cotropitorii propovăduiesc convieţuirea paşnică,  astfel încît cuceriţii/ jefuiţii să uite realitatea intereselor/conflictelor tribale şi să creadă prosteşte în venirea unei epoci a fraternităţii universale.  b. Evreii penetranţi au fost pionii cuceririi (economice, politice) a ţării de către străini, agenţii corporaţiilor şi imperiilor rapace (rus/sovietic, austriac, american, israelian), interfeţele „asasinilor economici”,  calul troian al colonialismului fanariot/capitalist, slăbind apărarea naţională prin demobilizare şi prin corupţie (vezi şi a17); au susţinut naţionalismele necesare dărîmării imperiilor; apoi au devenit agenţi ai distrugerii statelor naţionale, în vederea mondializării; fiind interesaţi în promovarea cosmopolitismului (şi uniformizarea fatală a civilizaţiei), pentru a  penetra uşor peste tot, folosindu-şi distribuirea universală (vezi a03), fără obstacolul frontierelor şi coagulărilor locale de interese. c. Invocînd echitatea etnică (deşi nu au susţinut românii asupriţi din teritoriile ocupate – vezi 02), după reîntregire, au instigat celelalte minorităţi, întru instituirea unui modus vivendi universalist, a-românesc; au fost/sînt avocaţii interesaţi ai minoritarilor de orice fel (de la Tatar-Bunar pînă la parada mîndriei homosexuale), lucrînd pe toate căile împotriva agregării  majoritare, aflîndu-se în spatele campaniilor de deznaţionalizare/dezomogenizare, indiferent cine par beneficiarii acestora (ţigani, negri etc), constituind un obstacol în calea fuziunii/coeziunii noastre naţionale; au militat pentru ca România să devină un ghiveci fără cheag etnic, un spaţiu de co-existenţă universalistă, o aglomerare redusă la interacţiuni pragmatice, un stat bazat doar pe cetăţenie d.  Au ros membrana naţională, întru o osmoză comercialistă cu exteriorul, care le maximizează oportunităţile  de ghişeft; adică au desfiinţat România.         

a22. Şantaj întru încetăţenire forţată, dinspre lumea capturată de ei 

 a. Evreimea invadatoare a întreprins demersuri (unele oculte – vezi şi a23) pentru ca fraţii de afară să provoace presiuni asupra autorităţilor româneşti, astfel încît acestea să nu opună rezistenţă cotropirii (vezi şi a01c, a03); şantajul (invocînd oprimarea – vezi şi  a05) la care am fost supuşi în momente cruciale:  la 1866, la şi după 1879, la 1917 (dinspre Rusia), la 1918 (dinspre Germania), la 1919 (dinspre puterile Antantei),  la 1945 (dinspre Aliaţi) – a otrăvit relaţia noastră cu o comunitate consecvent  duşmănoasă, care şi-a apărat interesele contra celor româneşti. b. Presiunile respective au demonstrat validitatea tezei că, prin metode similare celor folosite la noi, evreii au ajuns să ţină în mîna numeroase state (a se vedea – ca exemple importante – Anglia, Franţa, Austria, URSS sau SUA) mişcate din culise, ca nişte marionete uriaşe, de veacuri, pe scena lumii. c. Lipsa de scrupule şi determinarea dovedită în manevrele de cucerire a lumii şi a noastre corespund unor prevederi din religia lor şi spiritului „Protocoalelor înţelepţilor Sionului” – fie acestea şi apocrife. d.  Restrîngerea dreptului de naturalizare la Creştini ne apărase iniţial de musulmani – cu acordul puterilor garante;infiltraţiile străine aciuate în corpul neamului nu s-au lăsat pînă nu au fost acoperite cu cetăţenii, fiinţa naţională putînd fi uşor atacată dinăuntru (vezi şi a21d).             

a23. Jocul ocult întru surparea oricărei puteri concurente

 a. Pe lîngă partea vizibilă (fenomene socio-economice, relaţii şi evenimente politice observabile – vezi şi a22b) puterea mondială evreiască  se bazează pe funcţionarea unor organizaţii secrete controlate şi mai secret de ei, de tipul francmasoneriei, manevrate din umbra de unde sînt dirijate ocult paiaţele din arena politică. b. Tot din umbră sunt pilotate, în interes evreiesc, numeroase mişcări şi asociaţii cu tutelări oculte, naţionale sau internaţionale – cum a fost şi reţeaua comunistă (vezi a26) – care distrug orice element civlizaţional ce ar putea să stea în calea victoriei lor  c.  Jocul ocult e expus riguros în „Protocoalele înţelepţilor Sionului” – oricine şi pentru orice scop le-o fi scris (vezi şi a22c). d. Ca să nu inferăm/reacţionăm pornind de la efectele grăitoare (din care se pot deduce cauzele, scopurile şi beneficiarii), ei folosesc şi diversiunea absurdităţii „teoriei complotului”;fascinaţi de paravanul secretelor inaccesibile, care ne înfundă în speculaţii/detalii neverificabile (căci informaţiile critice sînt în mîna lor)… nu trebuie să observăm că nu e nevoie de ipoteze tenebroase pentru a percepe imaginea globală, sesizînd jocul care are drept consecinţă întărirea puterii unei mafii ce înghite lumea (vezi şi a30).        

a24. Deturnarea politicii externe, de la interesele româneşti

a. Intruşii au luat controlul destinului nostru; evrei dinăuntru au operat ca un cal troian (spioni, agenţi de influenţă etc.) în interesul străinilor ce i-au plătit/servit (vezi şi a21).  b. Evrei de afară au sprijinit acţiuni ostile la adresa României, sau chiar ştirbirea suveranităţii/autonomiei statului român, aservindu-l, în funcţie de intersele lor şi folosind reţeaua camarazilor lor locali.  c. Contradicţia obiectivă dintre interesele românilor şi ale evreilor nu s-a manifestat numai în timpul războaielor (vezi a25) sau a păcilor păgubitoare (vezi a22) ci şi-a pus amprenta nociv asupra politicii noastre externe, deturnate, pe măsură ce în România puterea evreiască s-a consolidat (penetrînd şi corpul diplomatic); în loc ca poziţiile, alianţele şi acţiunile noastre să fie determinate de agenda neamului românesc (de nevoile populaţiei majoritare), ele au fost înrîurite păgubos de interesele evreilor.  d. Alteori (cum a fost cazul însoţirii cu Germania), speranţa eliberării de ei a determinat alierea nefastă cu duşmanii lor;  şi au manevrat şi atunci, astfel ca între legionari si germani să apară adversități (vezi şi a20d) – ceea ce a condus la sprijinirea represiunii executate de Antonescu şi închiderea legionarilor în lagărele din Germania – ca gaj pentru presiuni asupra lui Antonescu – încît să nu pună capăt carnagiului din Est. e.  Ne putem referi şi la zbuciumul nostru perdant între imperii rotativ protectoare ale lor (URSS, SUA) – prinşi în capcana/farsa aparentei înfruntări din „războiul rece”  (regizată din spatele cortinei de supra-puterea evreiască – vezi şi a23, a22b). e. Raportul nostru cu lumea (dorita apropiere de occident etc.) a fost compromis cînd am rezistat orientării filosemite, fiind dictat de aservirea faţă de globalizarea imperialistă – cu iz evreiesc (vezi şi a21, a22). f.  Slujirea agendei sioniste a mers pînă la menajarea abuzurilor statului Israelian: aprobînd chiar tratamentul monstruos aplicat palestinienilor (în locul cărora am fi fost noi, dacă ar fi prevalat proiectul „Israel în România”) – ceea ce a dus la stricarea relaţiilor cu lumea arabă – care puteau fi valorificate în avantajul nostru.                  

a25. Lipsa de loialitate /ostilitatea în marile războaie

a. Sustragerea endemică, prin corupere, de la serviciul militar şi de laconcentrări,combinată cu presiuni pentru implicarea lor, atunci cînd la capătul ei se întrevedea o oportunitate de a reclama drepturi ca buni cetăţeni, pentru noii veniţi. b. Exagerarea contribuţiei  evreilor la războiul din 1877 (şi 1913) şi ascunderea modului în care s-au îmbogăţit atunci unii dintre ei, prin speculă.  c. Numărul evreilor care au participat/pierit la mobilizarea din 1916/17 fiind pus în umbră deprocentul evreilor care s-au derobat, ascuns la intendenţă, dezertat la inamic; sau care au slujit ca agenţi de spionaj sau au folosit oportunităţile colaboraţionismului cu ocupanţii (atunci germani, apoi sovietici, azi americani); ca să nu mai vorbim de contribuţia la exterminarea prizonierilor români din lagăre sau de spijinirea manevrelor bolşevice din Basarabia. d. Dezertarea masivă, care a impus scoaterea evreilor de pe front, în 1917, a justificat evitarea implicării lor în campania 1941-44; pe lîngă faptul că nu puteau fi decît de partea care s-a dedicat apărării lor de maşinăria antisemită germană – adică, de partea adversarilor României – în acel context; acest lucru a avut grave consecinţe, nu numai pentru ei (vezi evenimentele din Basarabia în 1940, versus cele din 1941)  e. Nu se poate justifica nicicum scutirea lor de campania anti-nazistă, după 23 august1944. f. Ne silesc azi să ne desolidarizăm de cei care au incercat să apere militar interesele româneşti, defăimîndu-ne liderii exterminaţi în puşcăriile comuniste şi dărîmîndu-le statuile; asta în timp ce pe eroii lor îi venerează, oricîte crime ar avea la activ; este firească pledoaria fiecăruia pentru tabăra sa; insuportabilă este neruşinarea cu care ni se impune o perspectiva antiromâneasca (vezi şi a06, a29, a30), cum ar fi pretenţia de a-i despăgubi pe cei ce au făcut munci în loc să fie trimişi la război sau să fie puşi la dispoziţia germanilor (aşa cum au făcut ungurii în partea de Ardeal acaparată de ei în 1940, producînd victime pentru care evreii au cerut socoteală… tot  României).           

a26. Pregatirea şi instalarea/ dezinstalarea comunismului

a. Teoriile egalitariste au fost promovate întru surparea elitelor locale,  care formau rezistenţa faţă de invadatorii externi, lăsînd fără conducători armatele de care se puteau împiedica trupele neamului ales; şi diversiunea comunistă rozînd fostele ierarhii pentru a face loc oligarhiei străine. b. Comunismul a fost instalat în Rusia de evrei (aşa cum arată nenumărate surse, terminînd cu Soljenitzîn) şi exportat apoi în lume cu ajutorul reţelei internaţionale a comuniştilor evrei. c. Instalarea lui la noi a fost pregătită de un partid dominat de evrei comunişti care lucrau ca agenţi ai Moscovei (dintre care mulţi s-au retras în URSS după cedarea Basarabiei)şi susţinută de evrei (re)veniţi pe tancurile armatei roşii, folosind ocazia, întru răzbunare genocidară împotriva antisemiţilor – vezi şi a29. d. Regimul comunist a lucrat, pînă în 1948, în interes filosemit (inclusiv refăcînd provizoriu capitalul evreilor înstăriţi). e. Conflictul dintre evreii de stînga şi evreii cîşigători ai capitalismului a fost doar o distribuţie de roluri întru ocuparea întregului spectru social şi ideologic – pentru a rămîne la cîrma lumii – în orice eventualitate şi a putea domina în orice context socio-politic; expresivă fiind tăcerea evreilor „capitalişti” faţă de abuzurile confraţilor „comunişti” – curonate cu naţionalizarea din 1948 (vezi şi a12b);  slaba reacţie a celor expropriaţi, care au plecat aparent resemnaţi (întru consolidarea nou înfiinţatului stat Israelian) sugerînd aranjamente oculte pentru repatrierea averilor.  f. înfiinţarea lagărulului comunist (în care au fost capturaţi românii) s-a produs exact cînd era nevoie de plecarea masivă a evreilor in Israel  g. Nu întîmplător, după plecarea evreilor de la conducerea partidului/securităţii/economiei/culturii, represiunea a scăzut drastic şi regimul a comutat spre o politică naţională; dar şi în această perioadă, evreimea emigrată a avut un cuvînt greu de spus, relaţia specială cu regimul de la Bucureşti bazîndu-se pe faptul că au fost cureaua de legătură cu Moscova şi cu occidentul, ceea ce le-a permis să menţină presiunea asupra „antisemiţilor” (vezi și a28d).

GAMA: Dominaţie/Stăpînire/Asuprire/Oprimare/Reprimare       

a27. Manipularea mişcărilor revoluţionare, cum ar fi cea din decembrie 1989 – deturnată întru jaf şi împiedicarea judecării genocidului comunist

a. Au fost în spatele curentelor/ mişcarilor revoluţionare (vezi şi a26),  stîrnite/folosite/deturnate pentru a şubrezi puterile de cucerit; b. În numele eliberării au dezinstalat comunismul (uşor, aşa cum l-au şi instalat), atunci cînd au avut nevoie să treacă la o nouă etapă (cuplare la imperialismul condus de ei, jaf prin privatizare, retrocedare şi holocaustizare) – veghind ca „schimbarea” să nu evolueze supărător, către o adevărată revoluţie, scăpînd de sub controlul lor; aşa-zisa „revoluţie din decembrie” nu a fost decît încheierea mega-operaţiei care a permis fondarea Israelului; venise momentul recuperării averilor abandonate atunci cînd a fost nevoie de forţarea „aliei” şi reluării controlului politic asupra României, întru jefuirea/exploatarea ei (vezi a12cde) c.  Asta după ceevreii ce au părăsit comunismul(în condiţii puţin cunoscute )nu au denunţat genocidul pus la cale şi comis de fraţii lor proletarişti; neputîndu-şi permite  ca exploatarea holocaustului (vezi şi a06) să se ciocnească de revelarea unui genocid de sens contrar… în care  anti-semiţii ce s-au remarcat în lupta împotriva comunismului au fost victimele preferate. d. Au menajat pe foştii gardieni după 1990 şi pentru a negocia cu ei în culise refacerea averilor expropiate, acapararea economiei  şi alte favoruri – devastatoare pentru buget, acoperite din împrumuturi oculte, ce vor fi plătite de urmaşii unei generaţii vinovate (vezi şi a12cd)  e. Pretind că genocidul comunist nu e penalizabil pentru că nu a fost condamnat  internaţional şi se pretează la a invoca sentinţele Tribunalului Poporului întru relegitimarea dreptăţii comuniste în numele căreia ne-au distrus.  f.  Foştii ilegalişti/comunişti primesc pensii speciale pentru persecuţiile suferite, ca activişti anti-naţionali (vezi şi a12d, a06b).         

a28. Denigrarea/reprimarea/exterminarea naţionaliştilor români 

 a. După ce liderii politici, înfrînţi în 1919 de puterea mondială evreiască, s-au  resemnat la colaboraţionism (vezi şi a20), linia frontului s-a mutat în universităţi (vezi şi a11d), unde valul românilor ce încercau emanciparea profesională s-a lovit  de numărul disproporţionat al studenţilor evrei (ceea ce dovedeşte disparitatea financiară la care se ajunsese, între băştinaşi şi întreprinzătorii lor musafiri); au rezultat (pornind de la problema etniei cadavrelor disponibile pentru disecţie) ciocniri dure; studenţii români care au încercat să impună principiul „numerus clausus” fiind reprimaţi nemilos de mercenarii statului pus la dispoziţia intereselor evreieşti (la fel ca la 1907) – care au recurs la măsura închiderii anului universitar. b. S-a ajuns la un adevărat război civil – între naţionaliştii radicalizaţi acuzaţi de „terorism” şi politicienii de serviciu (plătiţi prin consilii de admistraţie, sinecuri etc.) care s-au pretat la a măcelări, la comandă, pe luptătorii naţionali, folosind instrumentele unui stat uzurpat (vezi şi a20). c. La umbra buldogului german ce cotropise Europa, acţiunea de eliberare, asumată de regimul Antonescu, a dat, cîţiva ani, lovituri grele ocupantului evreu (vezi şi a06); dar au găsit şi atunci căi de scăpare, folosind corupţia pe care o inoculaseră temeinic românilor (vezi şi a16, a17); şi au reuşit să învrăjbească pe legionary cu Antonescu – care şi-a reprimat nemilos camarazii… rămanînd fatal de singur (vezi şi a20d). d. După 1944, a venit răzbunarea, cumplită, pe naţionalişti/antisemiţi, evreii folosind scutul/buldozerului sovietic (vezi şi a26c), represiunea genocidară atingând nivelul de atrocitate de la Piteşti (crimă împotriva umanităţii româneşti denunţată după 1990, dar relegitimată în ultimul timp, întru menajarea comuniştilor şi în folosul industriei holocaustului- vezi şi a06).         

a29. Dezinformare şi cenzură- întru promovarea intereselor de clan

a. Evreii au realizat importanţa îndoctrinării, dezinformării, manipulării, diversiunii, marketingului – în slăbirea capacităţii de rezistenţă a subiecţilor parazitaţi sistemic/sistematic – arme folosite întru contagiere , în războiul pentru sens; atu-ul lor nefiind forţa brută, ci înşelăciunea care uşurează sarcina prădătorului, abilitatea amăgirii dovedindu-se mai eficace ca violenţa, pe care se face stăpînă; mercenarii lor culturali au fost pionierii „mediei” ajungînd azi, în toată lumea, la un control aproape total al mijloacelor  de dezinformare/comunicare manipulatorie, de la presă şi radio-televiziune, la Internet(facebook, google etc.); controlînd „oglinzile” care pretind a reflecta realitatea, ei au putut-o deturna/dirija/modela în direcţia convenabilă lor; presa scrisă (şi editurile, librăriile, tipografiile) sub control evreiesc (care a diseminat corosiv decadenţa morală – vezi şi a14c) a operat o perseverentă dezinformare (intoxicare politică), recurgînd la mijloace propagandistice (de manipulare) împotriva apărătorilor stînjenitori ai intereselor româneşti  b. Deţinînd industria de succes/popularitate, au putut fabrica valorile convenabile lor, cultivîndu-le în conştiinţe; plămădind perspectiva filosemită şi promovînd realizarile evreilor şi prietenilor lor, lăsînd în umbră (scoţînd din memoria culturală) creatorii concurenţi/neconvenabili; agenţii lor mediatici sabotează orice informaţie compromiţătoare despre vreun evreu; vocile care-i supără – ca a lui Alexandru Soljenitzîn prin ultima sa lucrare, „Doua secole împreună” – se sting fără ecouri, căci sunetul nu se poate propaga fără aer, intr-un spaţiu vidat în interes evreiesc; nu e de mirare că numeroase personalităţi de primă mărime din cultura română, dacă au săvîrşit păcatul deranjării intereselor evreieşti, au dispărut în conul de umbră creat de o cenzură seculară: brutală (ca aceea operată de comunişti după 1944) sau subtilă. c. Răsturnarea sistematică a valorilor în sens anti-naţional este însoţită de blocarea accesului la arhivele neconvenabile ocupanţilor noi sau vechi (la care ei au căpătat drum liber şi control, aşa cum se cade într-un stat cucerit). d. Capturînd căile  de comunicare şi fabricile de succes cultural şi aservind intelectualii cumpărabili (deturnînd instituţiile care ar trebui să apere conştiinţa naţională – cum ar fi Academia), evreii împiedică metodic coagularea perspectivei istorice de care românii au nevoie ca cheag; falsificarea istoriei (în registru cosmopolit sau filosemit) este diseminată prin emisiuni, comemorări, festivaluri, muzee şi va fi forţată chiar şi  prin manuale – semn al dominaţiei evreieşti e. Folosesc strategia scoaterii din contexta fenomenelor,dirijînd discuţia publică doar spre episoadele care leconvin;prin reducerea contenciosului istoric dintre românii cotropiţi si evreii ocupanţi, la episodul „legionar” şi cel „holocaustic”, se ascunde faptul că s-a produs atunci de fapt o mişcare/acţiune de eliberare; aserţiunea strecurată în raportul Wiesel privind „rădăcinile antisemitismului românesc” (consubstanţiale cu povestea devenirii noastre) fiind utilizată falsificator; ceea ce nu trebuie să afle platnicii de azi ai despăgubirilor către agresor este că reacţia de respingere a intruşilor a  precumpănit, atîta timp cît nu au acumulat suficientă putere pentru a cumpăra sprijinul  colaborationiştilor autohtoni.         

a30. Dominaţia la care s-a ajuns, în numele combaterii antisemitismului 

a. Cînd acaparează (ocult) puterea,  operînd prin interpuşii ce simulează reprezentarea democratică a cotropiţilor (vezi a17), evreii nu se mai opresc la nivelul manipulării, ci urcă pe scara dominaţiei, pe treapta cenzurii (vezi şi a29); aşa au făcut în 1944, cînd ne-au epurat cultura filosemit, comiţînd un adevărat holocaust cultural (topirea cărţilor supărătoare); azi nu se mai obosesc cu arsul (în era digitală ar fi inoperant) ci criminalizează publicarea/comentarea neconvenabilă a lucrărilor de eliminat. b. La nevoie (pentru stîrpirea nesupuşilor rebeli) trec şi la represiuni fizice: a se vedea modul în care hăituiesc prin toate mijloacele „revizioniştii” ce stau în calea „industriei holocaustului”(vezi a06). c. Funcţionarea maşinăriei represive este susţinută de legi aberante de criminalizare a „antisemitismului”, care încalcă flagrant libertatea de opinie şi conştiinţă consfinţită de constituţii, contravin interesului naţional şi jignesc bunul simţ (ce sesizează imediat găunoşenia jocurilor semantice şi definiţiilor – absente sau inserate forţat în legile respective); efectul colateral al acestor ne-legiuiri (clauze naturale, fără de care nu se mai poate presupune implicit asumarea contractului constituţional) este regresarea societăţii româneşti spre condiţia de lagăr de slujire a intereselor lor, prost camuflat cu aparenţe, fermă umană operînd pentru beneficiari străini serviţi de mercenari locali (vezi şi a17); dar într-un stat uzurpat de slugile lor, nu are cine constata asta, mişcarea de eliberare naţională nemaputînd fi nici macar concepută. d. Nu e nevoie de întemniţarea apărătorului naţiunii (pentru că a supărat un ocupant), cînd intimidarea urmărită îşi face efectul, scoţînd din joc rezistenţa faţă de noile agresiuni colonialiste (încetăţenire abuzivă, protejarea criminalilor comunişti, privatizare jefuitoare, pensii holocaustice, refacerea averilor din 1940); intimidarea „pre-emptivă” este utilă şi pentru eventualitatea re-palestinizării României. e. Un semn al dominaţiei este modul cum organizaţiile evreieşti au impus autorităţilor româneşti să patroneze lucrările Comisiei Wiesel, să înfiinţeze instituţii universitare cu un program declarat filosemit sau organe guvernamentale care să hăituiască patrioţii locali, să binecuvînteze comemorări, colocvii  şi alte sindrofii anti-româneşti, să înfiinţeze şcoli evreieşti în care se pregatesc viitorii diplomaţi ai României, să acopere cheltuielile excesive ale unei comunităţi reduse la cîteva mii de oameni etc. f. Ucigînd libertatea şi falsificind adevărul  generează antisemitism, întreţinînd spirala manipulării (vezi şi a06f).

            Reuşita efortului  depus pentru alcătuirea referenţialului problematic a00-a30 presupune crearea unei pledoarii colective unitare, rezultate din agregarea numeroaselor fire ideatice şi contribuţii personale. Un fagure umplut cu miere, culeasă din florile unor exprimări variate. Formulările mele, pentru fiecare aspect, și-a impus:  

– să acopere numeroasele formulări sursă ale aserţiunii respective, ca o clasă de echivalenţă ideatică, la care să se raporteze indexarea documentelor sursă;

– să se împletească armonios, formînd un discurs coerent  (dimensiunea sintetică) ;

– să permită orientarea celui ce doreşte detalierea diverselor puncte (dimensiunea analitică).

            Judecarea acuzaţiilor condensate mai sus presupune parcurgerea susţinerilor particulare, adică observarea pledoariei fiecărui autor pe tema respectivă. Legitimitatea respectivelor consideraţii neputînd fi cîntărită pertinent de cel care nu cunoaşte, temeinic, contextul în care au fost formulate (lucrarea în care apar, opera autorului respectiv, situaţia din momentul intervenţiei sale). E vorba de un contencios istoric, amplu, profund. Ca să apărăm cauza înaintaşilor noştri, trebuie să ştim despre ce vorbim, nu să repetăm ca nişte papagali umili propaganda ostilă, bazată pe dispariţia misterioasă a păcătoşilor antisemiţi din cultura noastră.

      Rostul tabelului bi-dimensional este să permită formarea unei viziuni globale, folosind descompunerea subiectului în problemele de pe coloane (formulate mai sus). În versiunea interactivă, ducînd „mous-ul” peste un nod plin din fagure, se lansează un citat orientativ. La „click”- se obţine lista extraselor corespunzătoare aspectului ales, grupate după lucrările cuprinzătoare – pe care aici nu le-am putut include. Accesul la textul integral va fi posibil ulterior, cînd vor fi lămurite problemele de copyright. Celaltă dimensiune a perspectivei/frescei/rechizitoriului expus la www.piatauniversitatii.com/perspective cuprinde pe cei careau exprimat opinii din gama celor 30 de puncte (150 de subpuncte) sau au prezentat – fara a lua poziţie –  informaţii utile înţelegerii aspectului respectiv (date, statistici, recenzii de texte etc.).  Selecţia, arhivarea şi indexarea acestora fiind încă în lucru, voi reda acum numai prima parte, pentru a se putea observa raportarea textelor la problematica „antisemită” (numerele din paranteze corespunzînd punctelor de mai sus).Oprirea listei reproduse azi aici… la Eminescu, nu e o întîmplare. Căci lui am încercat să-i defrişez un bulevard prin istoria Romaniei năpădită de hăţişuri ostile, astfel ca să poată fi percepută poziţia sa în cadrul culturii pe care o slujea.

Inventarul global al semnalelor cuprinse în frescă sunt următoarele:

A

●Haig Acterian (a20) ● Marcel Adam (a00, a07,a08, a10, a25)● V. I Agappi (a13) ● Ion Agarici (a00) ● Ion Agârbiceanu (a00, a13, a29) ●Vasile Alecsandri (a00, a01, a02, a03, a04,  a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12,  a13, a14, a15, a16, a17, a19, a22, a23, a24, a25,  a29, a30) ● Vladimir Alexe  (a20, a24, a26) ● Gh. Alexianu (a06, a12, a20, a24, a25) ● Şerban Alexianu (a06, a20, a22, a24, a25, a26, a27, a28, a29, a30) ● Alex. Alimăşteanu  (a09) ● Constantin Alimăşteanu (a07, a09, a10, a13, a14, a29) ● Pia Alimăşteanu (a25) ● Dumitru Cristian Amzăr (a10, a18, a19, a24, a29) ● Gabriel Andreescu (a06, a27) ● Ladmiss Andreescu (a29) ●Gheorghe Andreica (a03, a19, a20, a28) ●Demostene Andronescu  (a06, a26, a27, a28, a30) ●Şerban C. Andronescu (a06, a30)  ●N.C. Angelescu (a07) ●Ion N Angelescu (a00, a01, a02, a07, a08, a09, a13, a14, a16, a21) ●Dimitrie Anghel (a08) ●Grigore Antipa (a04,a14, a30) ●Emanoil Antonescu (a25) ●Ion Antonescu (a00, a01, a02, a06, a16, a17, a20, a24, a25, a26) ●Mihai Antonescu (a00, a06, a20, a24, a25, a26) ●Victor Antonescu (a20, a22, a24) ●Ion Antoniu (a07, a20, a28) ●Gheorghe Apostol (a12) ●Iulian Apostu (a00, a03, a06, a26, a27, a28, a29, a30) ●G. Rădulescu- Archibald (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12, a13, a14, a15, a16, a17, a18, a19, a20, a21, a22, a23, a24, a25, a26,  a28, a29, a30) ●Contantin Argetoianu (a00, a01, a02, a06, a08, a09, a11, a12, a16, a17, a20,  a22, a23, a24,  a25, a26, a28, a29, a30) ●Alexandru Argint (a02) ●C. D. Aricescu (a09) ●N. Arnăutu (a20, a24, a28) ●Andreea Arsene (a03, a06, a21, a26, a29, a30) ●Nicu Ceaur Aslan (a01, a06, a07, a10) ●Alexandru Averescu (a01)

B

●Adina Babeş (a01, a03, a06, a12, a26) ●Victor Babeş (a00, a01, a06, a10,  a11, a13) ●Constantin Bacalbaşa (a00, a01, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a10, a11, a12, a14, a15, a16, a20, a21, a22, a23, a25, a26, a29) ●Simion Balint (a07, a10, a15) ●Ion Banea (a00, a01, a02, a04, a06, a08, a10, a11, a12, a14, a16, a17, a20,  a22,  a26, a28, a29) ●Gh. Banea (a04, a22)  ●Florian Banu (a03, a05, a12, a24, a26, a28) ●Constantin Barbu (a06, a29) ●Eugen Barbu (a26, a29)  ●Ion Barbu (Dan Barbilian) (a20) ●Gheorghe Barbul (a03, a06, a17, a20, a24, a25) ●Jean Bart (07) ●Neagoe Basarab (a19) ●N ,Basilescu (a00, a01,a02,  a03, a04, a05, a06, a07, a09, a10, a11, a12, a13, a14,  a17, a20, a21, a22, a23, a25) ●Simion Băbescu (a01) ●Amedeu Bădescu (a20) ●Ilie Bădescu (a28, a29) ●Scipione Bădescu (a06, a11, a29) ●Nicolae Bădulescu (a09, a12) ●Constantin Băicoianu (a00, a06, a07, a08, a10, a15, a21) ●Emanuel Bălan (a05, a06) ●Ion Bălan (a00, a03,a19) ●Nicolae Bălan (a00) ●Theodor Bălan (a02, a07, a25) ● Nicolae Bălaşa (a22) ●Gabriel Bălănescu (a25, a28) ●Nicolae Bălcescu (a08) ●Vasile Băncilă (a00, a01, a02, a03, a06, a09, a11, a18, a19, a20, a26,a28) ●P. Bănescu (a21, a22) ●Simion Bărnuţiu (a00, a02, a03, a06, a10, a12, a19, a21, a23)  ●Gh. Bâgu (a06, a28) ● I.D. Bârzan (a01) ●Florin Becescu (a00, a02,  a19, a23, a24, a25, a26, a29, a30) ●Nicolae Stelian Beldie (a00, a01, a02, a28) ●Ion Belgea (a00, a11, a29) ●Ion Berinde (a00, a02, a05, a10, a12, a16, a30)  ●Enrest Bernea (a00, a14, a24, a26, a29) ●Lavinia Betea (a26) ●Gh. Bezviconi (a00, a01, a08, a23, a26) ●Vasile Bianu (a00, a01, a02, a04, a05, a07, a09, a12, a14, a22, a23, a25, a26 ) ●Ioan G Bibicescu (a00, a01, a03, a05, a06, a08, a09) ●Gregorian Bivolaru (a19,  a23, a30) ●Lucian Blaga (a03) ●N. Blaramberg (a00, a01, a04,  a05, a06, a10, a16, a18, a19, a21, a30)  ●Mihail B Boerescu (a00, a02, a03, a05, a12, a17, a20, a22, a29) ●Gheorghe Bogdan-Duică (a00, a01, a02, a03,  a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12, 13, a14, a15, a16, a18, a19, a21, a22, a23, a25, a26, a29, a30) ●D. Bogos (a02) ●Lucian Boia (a01, a04, a05, a06, a11, a18, a20, a21, a25,  a26, a29, a30) ●Zaharia Boilă (a06, a20, a24, a28) ●Alexandru Boldur (a00, a01, a02, a25) ●Dimitrie Bolintineanu (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a09, a11, a14, a16, a19, a20, a21, a22, a29, a30) ●Cezar Bolliac (a00) ●Dumitru Bordeianu (a20, a26, a28) ●Faust Brădescu (a28) ●Stancu Brădeşteanu (a00, a06) ●Costin Brăescu (a00, a01, a06, a30) ●Constantin C. Brăescu (a06) ●Traian Brăileanu (a00, a01, a02c, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09,  a10a, a11, a12, a13, a14, a15, a16, a17, a18, a19, a20, a21, a22, a23, a24, a25, a26, a28, a29, a30)  ●George Brăteanu (a00, a04, a05, a19, a22) ●I A Brătescu-Voineşti (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a11, a12, a14, a17, a18, a19, a22, a23, a24, a25, a26, a29, a30) ●Dimitrie C Brătianu (a22) ●Dinu Brătianu (a20, a28) ●Gh. Brătianu (a01, a02,  a04, a05, a06, a08, a11, a20, a21, a22, a24, a25, a26, a28)  ●Ion C Brătianu (a00, a01, a02, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a12, a14, a15, a20, a21, a22) ●Ion I C Brătianu (a21, a22, a26) ●Vintilă Brătianu (a10) ●Ştefania Brânduşă (a06, a20, a21, a22, a24) ●Adrian Brişcă (a26) ●Liviu Brânzaş (a28)

104 Radu F Bruja (a06,  a20, a24, a25, a28) ●Iordache Bucovineanu (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a12, a13, a14, a17, a18, a19, a20,a22, a23,  a25, a26,a29, a30) ●Ion Budai Deleanu (a01, a02, a10, a19, a25) ●Radu Budişteanu (a20, a28) ●Ioan Buduca (a30) ●Ion F Buricescu (a00, a01, a04, a05, a13, a22, a26) ●Lucian Butaru (a06, a13, a22) ●Dimitrie Butculescu (a00) 112 Gheorghe Buzatu (a00, a01, a02, a03, a04, a06, a07, a09, a21, a22, a24, a25, a26, a27, a28, a29, a30) ●George T. Buzoianu (a00, a03, a04, a14, 19, a22)

C

●Gheorghe Calciu Dumitreasa (a00, a04, a06,a19, a29, a30) ●Vasile Th Cancicov (a02, a05, a06, a22, a25, a29) ●Alexandru Cantacuzino (a00, a06, a13,a14, a17, a18, a19, a20, a21, a23, a24, a26) ●Constantin Cantacuzino (a06, a19) ●Dimitrie Cantemir (a01, a04, a06, a07, a11, a19) ●I. L. Caragiale (a00, a01, a04, a05, a07, a09, a10, a16, a17, a18, a20,  a22, a29) ●Bogdan Caranfilof (a06) ●Grigore Caraza (a26, a28) ●Dumitru Carlaonţ (a06, a26) ●Carol I (a01, a05, a06, a09, a10, a22) ●Carol II (a06, a17, a20, a22, a24, a28) ●Petre Carp (a00, a06, a10, a12, a14, a18, a19, a20, a22, a25) ●Igor Caşu (a00, a02, a06, a07, a11, a,24, a25, a26) ●P. Cazacu (a00, a01, a02, a06, a07, a10, a11, a16, a25, a26) ●George Călinescu (a01, a13, a14, a18, a21) ●Liviu Cărare (a00, a06, a07, a09, a25) ?Mihai Aurelian Căruntu (a02, a24, a25, a26) ●I C Cătuneanu (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12, a13, a14, a15, a16, a17, a18, a19, a20, a21, a22, a23, a25, a26, a28, a29, a30) ●Cristian Câmpeanu (a21, a23) ●Ioan Câmpianu (a03) ●I Cîmpineanu (a22) ●Ion Cârjă (a28) ●Nicolae Cârlan (a06, a12, a18, a20, a21, a23) ●D. I. Cerbureanu (a00, a01, a04, a05, a06, a08, a13, a14, a15, a19, a22) ●Călin Cernăianu (a22) ●Panaite Chenciu (a00, a06, a30) ●Mihai Chiper (a00, a11, a20) ●Platon Chrinoagă (a02, a06, a20, a22, a24, a28) ●V Christodorescu (a12, a26) ●Aristid Celibidache (a00, a06, a30) ●Ştefan Ciobanu (a02, a06) ●Vitalie N Ciobanu (a02, a26) ●Nicolae Ciolacu (a00, a01, a03, a06, a07, a10, a17, a28) ●Emil Cioran (a00, a01, a03, a04, a06, a17,  a18, a19,a21, a26,a28, a30) ●Roman R Ciorogariu (a00, a01, a02, a04, a06, a07, a08, a10, a11, a12, a14, a16, a19, a29, a30) ●Benedict Ciubotaru (a00, a06, a17, a18, a20,  a21, a22, a28, a30) ●Corneliu Ciucanu (a01, a02, a03, a05, a06, a08, a11, a12, a15, a20, a21, a22, a24, a26, a28, a29) ●Virgil Ciucă (a06, a12, a17, a18, a27, a30) ●Gheorghe Clime (a20, a28) ●Sorin Toader Clipa (a02, a12) ●Ioan Cocuz (a00, a02, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12, a16, a17, a18, a19, a20, a22, a29, a30) ●Corneliu Zelea Codreanu (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12, a13, a14, a15, a16, a17, a18, a19, a20, a22, a23, a24, a26, a28, a29, a30) ●Ion Zelea Codreanu (a00, a01, a03, a04, a06, a08, a10, a14f, a17, a20, a21, a22, a25c, a28) ●Nicador Zelea Codreanu (a00, a01, a02, a03, a06, a12, a15, a17, a19, a20, a21, a22, a23, a24, a26, a27, a28, a29, a30) ●Theodor Codreanu (a00, a01, a02, a04, a06, a07, a08, a10, a14, a16, a17, a18, a19, a20, a21, a22, a24, a27, a28, a29) ●I. C. Codrescu (a00, a04, a05, a06, a10, a13, a14, a29, a30) ●Razvan Codrescu (a03, a04, a05, a06, a19, a21, a26, a28, a29) ●Nicoleta Codrin (a06, a17, a20, a26, a28, a29, a30) ●Ion Coja (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a12, a13, a14f a17, a18, a19, a20, a21, a22, a23, a24, a25, a26, a27, a28,  a29, a30) ●Constantin Cojocaru (a00, a06, a12, a22, a26, a27, a30) ●Leonida Colescu (a01) ●Nicolae Coman (a02, a07, a10, a25c) ●N. Petrescu Comnen (a22, a24) ●Jean D Condurachi (a01, a07) ●Dumitru Constantin (a29, a30) ●Gabriel Constantinescu (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10,a11,  a12, a13, a14, a15b, a16, a17, a18,  a19, a20, a21,  a22, a23, a24, a25, a26, a27, a28, a29, a30) ●N.Constantinescu – Bordeni (a00,a21) ●Vali Constantinescu (a29, a30) ●Vasile Conta (a00, a01c, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a12, a14, a18, a19, a21, a22, a23, a29, a30) ●Andrei Corbea Hoisie (a02, a03) ●Victor Corbut (a28) ●Costache Corjescu (a00, a06, a30) ● I. Costea (a29c, a30a) ●Aron Cotruş (a00, a10, a12, a21, a26,  a30) ●Ion Covrig-Nonea (a00, a06, a07, a18, a21, a29) ●Nechifor Crainic (a00, a01, a02, a03, a04, a06, a07, a08, a09, a11, a12, a13, a14, a17, a18, a19, a20, a21, a22, a23, a24, a26, a28, a29, a30) ●I. Crăcană (a12b, a26f) ●V. Crăsescu (a04, a10) ●Ion Creangă (a00, a06, a07, a10, a11, a17, a19, a22) 181 D. Cristea (a00, a06,a30) ●Miron Cristea (a00, a10, a12) ●Eugen Cristescu (a06, a20) ●Vasile Cristescu (a17) ●Radu Mihai Crişan (a00, a05, a06, a20, a23, a26, a28, a30) ●Pavel Cruşevan (a02) ●R.Crutzescu (a01, a03, a06) ●Dan Culcer (a00, a01, a02, a03, a06, a18, a22, a25, a26, a27, a28, a29, a30) ●A.C. Cuza (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12, a13, a14, a15, a16, a17, a18, a19, a20, a21, a22, a23, a24, a25, a26, a27, a28, a29, a30) ●G.A Cuza (a06, a07, a11, a12, a17, a20, a23, a24, a26, a28)

D

●Ioana Damaschin (a16, a20, a22 , a23, a28) ● Sorin Liviu Damean (a22) ● Ioan Dan (a02, a06, a12, a24, a25, a26, a28) ● N. Daşcovici (a22, a24) ●N. Davidescu (a00, a01, a02, a04, a06, a07, a08, a10, a11, a14, a18, a19, a20, a21, a24, a26, a29) 196 Constantin Dărăsteanu (a06) ●P. Dedulescu (a01, a06) ●Camil Demetrescu (a03, a06) ●Cristina Diac (a26) ●Emil Diaconescu (a02) ●Bogdan Diaconu (a06, a30) ●Dan Diaconu (a03, a06, a24) ●Daniel Dieaconu (a01, a11) ●Gheorghe Dima (a06, a26, a27) ●Mircea Dimitriu (a00, a01, a06, a11, a28) ●C.Dimonisie (a00, a06, a30) ●Petre Din (a06) ●Mircea Djuvara (a21) ●Neagu Djuvara (a00, a01, a02, a04, a06, a07, a08, a10,  a16, a20, a22, a23, a24, a25, a28) ●Bănică Dobre (a06, a19, a26) ●Florin Dobrescu (a06, a26, a27, a28, a30) ●Ilariu Dobridor (a14, a18, a19, a20, a23) ●Laurentiu Dologa (a10, a25) ●Ioan Dominte (a02, a26) ●Dora d’Istria (a19) ●Radu Dragnea (a18, a21) ●Daniel Dragomir (a30) ●Nicolae Dragomir (a06, a26) ●Silviu Dragomir (a20) ●Ioan Dragoslav (a02, a07) ●Virgiliu N Drăghiceanu (a02, a05, a07, a22, a25) ●D. Drăghicescu (a00, a07, a10, a14) ●I.G.Duca (a01, a02, a03, a20, a21, a22, a23, a24, a25, a26, a28, a29) ●Grigore Dumitrescu (a26, a27, a28) ●Luca Dumitrescu (a14, a21) ●Nicolae Dumitrescu (a00, a09, a12) ●Alesandru Duţu (a00, a01, a02, a06, a07, a10, a11, a12, a22, a24, a25, a28, a29, a30)

E

●Mircea Eliade (a00, a04, a06, a17, a19, a20, a28, a30) ●Theodor Emandi (a26) ●Cornelia Emilian (a05) ●Ioan V. Emilian (a02, a04, a06, a19, a22, a23, a24) ●MIHAI EMINESCU (a00, a01, a02, a03, a04, a05, a06, a07, a08, a09, a10, a11, a12,  a13, a14, a15, a16, a17,  a18, a19, a20, a21, a22, a23, a25, a27, a29, a30)

Aici a ajuns azi operaţia de indexare.

VA URMA

Citește și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XLI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XL)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVIII-XXXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVI)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XX-XXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (I)

 2,028 total views,  4 views today