5. Restituirea vechii prăzi… in integrum

 5.7 Măsurile regimurilor Carol- Sima-Antonescu

Autor: IOAN ROȘCA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 129

Urmărind în acest segment doar circulaţia proprietăţilor, nu mă voi ocupa de celelalte măsuri luate împotriva evreilor (restricţii ocupaţionale etc.), deşi ele au avut un rol important în determinarea acţiunilor economice ce au lovit păgubaşii. Voi grupa aici doar informaţii referitoare la preluarea activelor evreiești şi modul de administrare a procedurilor, semnalînd  (prin subliniere) documentaţia alcătuită şi arhivată, care a fost şi va rămâne ascunsă publicului pus să plătească orbeşte oalele sparte.

    Spre sfîrşitul domniei sale scelerate, Carol, speriat de noul context european, a încercat obedienţa germană. Comutarea lui nu era încă operată deplin pe vremea guvernului Goga, cînd apar primele măsuri supărătoare pentru evrei (cum ar fi efectuarea recensămîntului pentru reperarea celor intraţi ilegal în ţară). Mutaţia a fost urgentată de demonstraţia de forţă făcută de Germania, soldată cu căderea Parisului; cînd Carol şi-a deschis braţele către Sima (îmbrăţişare fatală)…

    În acest regim de tranziţie este emisă legea 2650 din 8.VIII.1940, pe care Carol nu mai apucă să o pună în aplicare sau să o completeze:

L1. LEGE Nr. 2650 DIN 8.VIII.1940 (Monit. Oficial Nr. 183 din 9-VIII 1940)

„[…] Art. 2. — Sunt socotiţi evrei în înţelesul acestui decret cu putere de lege :[…] Art. 3. Evreii se împart, în ceeace priveşte starea lor juridică, în trei categorii […]. Categoria I-a este alcătuită din evreii veniţi în România după 30 Decembrie 1918 […]. Art. 11. Evreii, aparţinând oricărei categorii, nu pot dobândi proprietăţi rurale în România. Ministerul de agircultură este autorizat să procedeze […]  la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a proprietăţilor rurale de orice fel, în interesul naţional urmărit de acest decret cu putere de lege. Evreii aparţinând oricărei categorii pot vinde proprietăţile lor rurale românilor de sânge, cu exercitarea dreptului de preemţiune pentru ministerul de agricultură. Evreii aparţinând oricărei categorii, nu pot dobândi, în viitor, întreprinderi industriale rurale […]. Dacă imobilul rural se dobândeşte pe cale testamentară, dobânditorul este obligat să lichideze în termen de 6 luni dela deschiderea succesiunei, altmintrelea el va fi lichidat judecătoreşte”.

    Implementarea o va face, folosind contextul creat de ascensiunea europeană a hitlerismului, regimul lui Ion Antonescu, sprijinit în primele luni de legionari.

L 2. LEGE NR. 3294/1940 PENTRU INTERZICEREA ARENDĂRII FARMACIILOR LA EVREI […].

L 3. Decretul din 3.10.1940– (Monit. Oficial Nr. 286 din 4 Dec. 1940) prin care au trecut în patrimoniul statului vasele şi plutitoarele aparţinând evreilor sau societăţilor evreieşti. „[…] Art. 4. În termen de 30 zile […],  sunt obligaţi să depună la Subsecretariatul de Stat al Marinei, toate titlurile de proprietate şi deţinere, împreună cu o declaraţie care va cuprinde: a) Numele, pronumele şi domiciliul declarantului; b) Descrierea exactă a bunurilor […]”.

L4. LEGE NR. 3347/1940 (Monit. Oficial Nr. 233 din 5 Oct. 1940). Trecerea proprietăţilor rurale evreeşti în patrimoniul Statului:

„Art. 3. Sunt proprietăţi rurale în înţelesul prezentului decret-lege: terenurile arabile, fâneţele, izlazurile,

terenurile neproductive, bălţile, iazurile, viile, conacurile, parcurile, livezile de pomi fructiferi,

pepinierile, crescătoriile de animale şi păsări, stupăriile, grădinile de zarzavat şi grădinile de flori

în scop de comercializare, fără distincţiune, dacă aceste bunuri sunt situate în perimetrul municipiilor, comunelor urbane sau suburbane, sau comunelor rurale. Intră de asemenea în prevederile legii de faţă şi locuinţele cu toate anexele lor, aflate pe proprietăţile mai sus enumerate.

[…] Art. 5. Nu intră în prevederile prezentei legi: a) Bunurile prevăzute de art. 3, oriunde ar fi situate în limitele strict indispensabile aşezării şi funcţionării industriilor evreeşti […]. b) Terenul din jurul locuinţelor evreeşti, situate în vetrele satelor şi târgurilor în întindere de cel mult 2.000 mp ;c) Grădinile imobilelor urbane şi terenurile neconstruite din oraşe, aparţinând evreilor […]”.

Art. 6. În termen de 30 de zile dela data publicării prezentului decret-lege […] sunt obligaţi să depună la ministerul economiei naţionale, toate actele de proprietate şi deţinere, împreună cu o declaraţie cuprinzând: a) Numele, pronumele şi domiciliul declarantului; b) Descrierea exactă a bunurilor[…].

Art. 7. […]. Delegaţii vor dresa, în triplu exemplar, procese- verbale-inventar de toate bunurile vândute, cu arătarea stării lor actuale […].

Art. 8. Drept indemnitate pentru bunurile ce trec în patrimoniul Statului, în virtutea prezentei legi, se vor elibera obligaţiuni purtătoare de o dobândă de 3 la sută […]. Indemnitatea pentru proprietăţile imobiliare se va stabili pe baza venitului brut fiscal […]”.

L5.  LEGE Nr. 3810/1940 pentru completarea d. lege din 5 octombrie 1940 […]. (Monit. Oficial Nr. 271 din 17.XI.1940)

„Art. 1. Trec în patrimoniul Statului următoarele bunuri aparţinând evreilor, persoane fizice sau societăţilor evreeşti: a) pădurile împreună cu toate construcţiunile, instalaţiunile, uneltele,  liniile de căi ferate, mijloacele de transport aflate pe terenul acestor păduri; b) morile de orice fel şi ori unde ar fi situate, pivele şi teascurile ţărăneşti de ulei şi pivele ţărăneşti de postav situate în comunele rurale şi suburbane, împreună cu terenul din jurul lor, construcţiunile instalaţiunile, uneltele, întregul lor inventar viu şi mort şi toate stocurile de produse şi materii prime; c) fabricile agricole de spirt, ori unde ar fi situate, împreună cu terenul din jurul lor, construcţiunile, instalaţiunile, uneltele, întregul lor inventar viu şi mort şi toate stocurile de produse şi materii prime; d) industriile forestiere cu tot terenul, construcţiunile, instalaţiunile, maşinile, uneltele, liniile de căi ferate, mijloacele de transport de orice natură, întreg inventarul viu şi mort necesar normalei lor funcţionări şi aparţinând evreilor persoane fizice sau societăţi ; e) stocurile de cereale, nutreţe şi recolte de orice natură […]; f) întregul inventariul viu şi mort precum şi recoltele de orice natură […].

Art. 3. […] Sunt societăţi evreeşti societăţile civile sau comerciale de orice natură, în care majoritatea capitalurilor aparţin evreilor. Acţiunile societăţilor care stăpânesc bunuri din acelea prevăzute în art. 3 al Decretului Lege din 5 Octombrie 1940 şi art. 1 din prezentul Decret Lege, se transformă de drept în acţiuni nominative […]. Înscrierea titularilor în registrul de acţionari se va face numai pe baza unor acte de proprietate sau deţinere având dată certă anterioară aceleia de 5 Octombrie 1940. Societăţile în nume colectiv, comandita simplă sau cu răspundere limitată vor fi considerate evreeşti dacă unul din asociaţi, comanditaţi sau comanditari este evreu […] .

Art. 6. -[…] Vor face descriera amănunţită a tuturor construcţiunilor, instalaţiunilor, liniilor de căi ferate, inventariului, stocurilor de marfă şi materii prime […]”.

L6. DECRETULUI-LEGE Nr. 3758/1940 (Monit. Oficial Nr. 264 din 10 Noiem. 1940). Anularea autorizaţiilor pentru debite C. A. M. deţinute de evrei […].

L7. DECRET-LEGE NR. 3850/1940 […] (Monit. Oficial Nr. 274 din 20 Noembrie 1940). „[…] Art. III.  Acţiunile societăţilor care exploatează săli de cinematograf sau care fac comerţul de case de filme, se transformă în acţiuni nominative, ele rămânând blocate în mânile actualilor deţinători până la nominalizare […]. Cei care nu se vor conforma prevederilor de mai sus, vor fi consideraţi că au abandonat acţiunile lor, care intră astfel de drept în patrimoniul Statului […]. Art. VI. Decretul-lege de faţă se aplică şi birourilor comerciale de voiaj şi turism, ce intră în prevederile legii O. N. T”.

L8. Decretul privind reducerea cu 25% a taxelor de tranzacţionare, în cazul proprietăţilor evreieşti vândute exclusiv etnicilor români (Monitorul Oficial nr.  10 din 13 ianuarie 1941) […].

L9. 121 18/01/1941 […].Instituirea controlului Ministerului Economiei Naţionale asupra întreprinderilor comerciale şi industriale.

            După ce Antonescu se debarasează de tovarăşii de drum (în urma „rebeliunii legionare”) evreii prezintă memorii (cum ar fi cel alcătuit la 9/11 ianuarie şi depus la 12 februarie de Filderman/Carp) în care arată abuzurile/agresiunile suferite din partea unor legionari răzbunători sau ahitiaţi după căpătuială, care s-au repezit să le înşface proprietăţile, atacîndu-i de la firul ierbii (din stradă), prin abuz de putere. Nu am găsit statistici sintetizatoare a acestor infracţiuni, listele intocmite de comunitatea evreiasca putînd conţine exagerări (nu dispunem de pledoaria celeilalte părţi, iar administraţia Antonescu, interesată să acuze maxim pe legionari, nu este o sursă credibilă). 

            Lucrarea partizană a lui Matatias Carp, „The black book the sufferings of the jews from Romania 1940-1944”, publicată în 1946, cu o prefaţă de Alexandru Şafran, e o implicită recunoaştere a avuţiei uriaşe acaparate de evrei de la populaţia peste care s-au aşezat după 1800. Adunînd valorile de care ei declară că ar fi fost jefuiţi în cîteva luni de legionari (care nu pot reprezenta decît o cotă mică din ce aveau), se ajunge la concluzia unei adevărate ocupaţii economice, care poate explica reacţia regimului Antonescu,  dedicat apărării naţiunii române. Sînt contabilizate aici loviturile (reale sau pretinse) date de legionari, atît timp cit s-au aflat la putere […].

            În listarea alfabetica (expusă la www.piatauniversitatii/perspective) am lăsat extrasele din cartea lui Carp în engleză, pentru  a uşura corelaţia cu listele de încetăţenire sau restituire post-decembristă. Unde nu este trecută localitatea, e vorba de București […].

1. Carp: Adolf Abramovici – signed for the sum of 75,000 lei. Paid 15,000 lei to Mircea Pop

77. ANA ABRAMOVICI, Cal. Dudeşti No. 75, Plundered and robbed: home, damages. Lei 24.000

514. ARON ABRAMOVICI, St. G-ral Nicoleanu Nr.314. Plundered home, damages . Lei 10.000 […].

615. ELIZA ABRAMOVICI, St. Zefirului No. 3. Plundered and robbed home, damages Lei 100.000 […].

XXX. 814. LEON ZILBERSTEIN, Cal. Moşilor No. 340, cloth shop, annual taxes lei 44.000. Veteran 1913 and 1916-18. Plundered and.robbed : the shop damages Lei 300.000 home 300.000 Lei 600.000 […].

            După scoaterea din joc a legionarilor, evreimea a avut neplăcuta surpriză să constate că nici Antonescu nu umblă cu mănuşi cu ei, continuînd războiul economic (pe care îl considera complementar celui exterior) printr-o serie de legi din care am extras citate ce mă sutesc de comentarii:

L10. Decizia 165.314. 6 martie 1941 Românizarea Soc. Astra

L11. 254/ 842/ 853 /27/03/194. Expropierea proprietăților urbane evreieşti şi trecerea acestora în administrarea statului (prin Centrul Național de Românizare) […].

Art. .2. […] Nu sunt supuse prevederidor legii de față terenurile clădite care sunt efectiv afectate exploatării unei întreprinderi industriale sau comeriale, dacă sunt proprietatea întreprinderii […].

Art. 5. Dispozițiunile decretului-lege de față nu se vor aplica:

a) evreilor care au dobândit naturalizarea prin legi individuale până la 15 August 1916;

b) evreilor care aparținând armatei române au fost răniți în războaiele României, sau au fost decorați […];

e) descendenților acelor evrei care, aparținând armatei române, au căzut în războaiele României;

d) evreilor sau evreicelor botezați creștini de cel puțin 20 ani, dacă sînt căsătoriți cu românce sau români;

e) evreicelor sau evreilor, botezați creștini, dacă sînt căsătoriţi cu un român sau cu o româncă de cel puțin 10 ani și dacă din Căsătorie s’au născut copii care au fost botezați creștini;

f) evreilor Care sînt botezați creștini de cel puțin 30 de ani;

g) descendenților celor arătați în alineatele precedente.

Art. 6. Evreii care au dat dovezi de devotament excepţional față de țară […] vor putea fi scutiți de aplicarea dispozițiunilor prezentului decret-lege, numai prin decret-lege […].

Art. 7. […] Toți evreii titulari […] sunt obligați să depună […] o declaratiune, care să cuprindă : a) numele, prenumele și domiciliul declarantului; b) individualizarea bunurilor intrând în prevederile prezentalui decret-lege, cu arătarea întinderii, limitelor, vecinătatilor și aşezarea lor […].

Art..9. Luarea în posesiune […] se va face prin delegați speciali ai susmentțonatului Central, care vor întocmi un inventar în dublu exemplar, cu arătarea stării acestor bumuri […].

Art. 13. Indemnitatea cuvenită pentru bunurile urbane ce trec în patrimoniul Statului, se va stabili pe baza venitului brut cu care se găseau impuse aceste imobile […]”.

L12. 533  din 28/03/1941 Preemţiune a proprietăţilor urbane (mai ales imobiliare) a evreilor.

L13. Decret lege 1216-1220 din 02/05/194. Înfiinţarea Centrului Național de Românizare; şi expropriere: brutării, anexele morilor, fabrici de spirt, vin, rafinării de alcool, fabrici de medicamente, lemn, precum şi toate terenurile înconjurătoare, mijloacele de transport şi tot inventarul viu sau mort proprietate a evreilor; 

[…] Art. 2. Patrimoniul C. N. R.-ului este format din toate bunurile care au intrat în patrimoniul Statului […].

[…] Art. 12. Comisia centrală de judecată va judeca cu competinţă exclusivă toate litigiile ce se vor naşte din aplicarea următoarelor decrete-legi: […]  b) […] fixeaza indemnitatea ce se cuvine evreilor […] .

Art. 18 […] Revizuirea sau contestația vor fi judecate de aceeași instanță.

Art. 19. După ce comisiunea a fixat indemnitatea cuvenita fostului proprietar evreu, președintele va dispune publicarea în Monitorul Oficial [Măcar astea ar trebui să apară integral… dacă ar fi digitalizate. Dar nu sînt… Ghinion !] și într’un ziar din Capitală […] cu urmatorul cuprins:

1. Numele, pronumele și domiciliul evreului al cărui bun e trecut în patrimoniul Statului.

2. Arătarea bunului trecut în patrimoniul Statului, cu datele necesare pentru individualizarea bunului […].

Art. 53. Drept indemnizație […] se va plăti foștilor proprietari evrei renta, purtând o dobândă  de 3 la sută.

Art. 54. Indemnizația ce se va plăti foștilor proprietari evrei va fi de 8 ori venitul brut, așa curn era stabilit prin impunerile fiscale la data când au intrat în patrimonial Statului […].

Art. 59. Plata cupoanelor tuturor rentelor se va face în două rate semestriale, la 5 Aprilie şi 5 Octombrie a fiecărui an […].

Art. 63. Luarea in posesiune a bunurilor rurale se face de către delegații Subsecretariatului de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului prin procesele-verbale, încheiate in triplu exemplar […]”.

L14. 1.220 din 2 mai 2041 Interpretarea şi completarea decretelor-legi Nr. 3.347 §i Nr. 3.810 din 1940.

„[…] Art. 3. Trec deasemeni în patrimoniul Statulni, dela data prezentului decret-lege, următoarele bunuri aparținând evreilor: a) Fabricile industriale de spirt, de spirt din vin, rafinăriiile de alcool de orice fel, distileriile de categoria I și a II […]; b) Cazanele de orice categorie pentru fabricarea rachiului și țuicii; c) Fabricile de produse şi substante medicamentoase; d) Drepturile de orice fel asupra subsolului, dacă aparțin proprietarului evreu al suprafeței; e) Materialele lemnoase de orice fel […]  trec în patrimoniul Statului împreună cu terenul din jurul lor, construcțiunile, instalaţiunile, liniile de căi ferate, mijloacele  de transport de orice natură, uneltele, întregul lor inventar viu şi mort, precum şi stocurile de produse şi materii prime […]”.

L15. 1219 2 mai. Organizarea Subsecretariatului de Stat al Românizârii, Colonizării şi Inventarului.

[…] Art. 9. […] c) Alcătuește registrul avuțiilor publice, ține la curent cu toate mutațiile și schimbările intervenite […]”.

L16. DECRET-LEGE privitor la administrarea provizorie a C. N. R.-ului  […].

L17.  2370  din22/08/1941. Finanţarea românizarii întreprinderilor comerciale şi industriale evreieşti prin „împrumut de românizare” către români.

L18. 2507 din 03/09/1941 […]„Art. 1. Sunt şi rămân în vigoare în Basarabia şi Nordul Bucovinei eliberate legile ce se aplicau la 28 Iunie 1940. Dispozițiunile legilor și regulamentelor intervenit dupa 28 Iunie 1940, care sunt în vigoare în România, se vor aplica dela data publicării prezentei legi, pe întreg teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord […]”.

L19. Legea 832 19 sept. 1941  privitor la asanarea Societății de Credit Funciar Urban din Iași […].

L20. 2815-2816 din 10/10/1941. Exproprierea titlurilor de rentă / ipoteci, spitale şi sanatorii proprietatea evreilor; evacuarea proprietăţilor evreieşti. Preemţiune a proprietăţilor urbane (mai ales imobiliare) a evreilor.

Art. 1 Centrul Național de Românizare va putea decide oricînd trecerea în patrimoniul său a creanțelor garantate cu ipotecă convențională, dacă aparţin evreilor […]”.

Art. 11. Creditorii sunt obligați să declare Centrului Național de Românizare, în termen de 30 zile dela publicarea prezentei legi, creanțele lor […].

Art. 17. Trecrea spitalelor şi caselor de sănătate în patrimonial Centrului Național de Românizare […]; sînt supuse dispozițiunilor privitoare la imobilele urbane […]. Justificarea actelor de gestiune se va face prin înscrisuri doveditoare […]”.

L21. Decretul  903 din 9 oct. 1941, în care se prevede:

„[…] Art. 3. Delegații Centrului Național de Românizare, împuterniciți în scris pentru fiecare imobil, vor proceda la luarea în primire, încheind proces-verbal în triplu exemplar […]. Procesul-verbal de luare în primire se va publica în extras în Monitorul Oficial […].  [De ce nu sînt accesibile online aceste numere?]

Art. 22. Odată cu trimiterea deciziunilor de stabilire a indemnității instanțelor susprevizute, Comisiunea centrală de județ va dispune publicarea, în extract, a acestor deciziuni în Monitorul Oficial […].

Art. 25. În temeiul tabloului de împărțire, Gentrul Național de Românizare va efectua plata indemnității potrivit distincțiunilor legii, în rentă perpetuă sau amortizabilă în 3  ani, în numerar plătit de îndată sau în termen de 5 ani, cu o dobândă de 3%, sau prin dare în plată.[…]”

L22. Decretul-lege 3275 din 28.11.1941

„[…]Art.1 […] Toate concesiile de farmacii urbane sau rurale, cu hrisov domnesc, cu drept real sau personal care se găsesc azi deținute de evrei, se sting la intrarea în vigoare a prezentei legi […].

Art. 4. […] Pentru lichidarea drogheriilor, depozitelor de medicamente, laboratoarelor de produse medicamentoase se acordă un termen de 3 luni […].”

L23. 315 (Legea 82?) din 30/01/1942. „Proprietăţi abandonate”

„ Art. 1. Bunurile de orice natură care nu sînt administrate din orice cauze de către proprietarii lor, direct sau prin mandatari, vor putea fi administrate […]  după normele stabilite prin Legea Nr. 390 din 1941, dacă conservarea și administrarea lor interesează economia națională […].

L24. 313 din 31/01/1942 

„Art. 1. Comisiunea centrală de judecată înfințată pe lîngă Centrul Național de Românizare […] se desființează.

Art. 2. Toate litigiile […] trec în competinta Curților de Apel, care vor judeca după procedura arătată mai jos […]”.

 L25. 196 / 769  13/03/1942.  Legea pentru combaterea camuflarii bunurilor, drepturilor şi intereselor evreieşti şi combaterea „operei de românizare.

„[…] Art 3  În termen de 30 de zile libere dela publicarea legii […]  vor face declarație pe proprie răspundere, aratând: a) Bunul sau dreptul […]; b) Actul sau faptul jurdic prin care s’a făcut transmiterea […]; c) Persoana care a dobândit bunul sau dreptul […]; d) Prețul, în bani sau de orice altă natură […]; e) Declarațiunea expresă dacă operațiunea este reală sau nu […].

Art. 5. În termen de 30 zile libere de la publicarea legii de față toate întreprinderile industriale și întreprinderile cu caracter comercial de orice natură, constituite astăzi sub formă de societăți anonime sau în comandită pe acțiuni, sunt obligate a depune o declarație cuprinzând următoarele […] g) Repartizarea acțiunilor şi participațiilor prin actul constitutiv, cu arătarea numelui întreg şi originei etnice a fiecărui acționar[…]; k) Numărul și valoarea acțiunilor transferate în strainătate […]. Persoana fizică sau juridică din străinitate căreia i s’a făcut transferul […].

Art. 6. Societățile anonime și în comandită pe acțiuni, care […] au dat relațiuni asupra originei etnice și cetățeniei acționarilor, le vor completă […] . Societățile în nume colectiv, în comandită și firmele individuale vor completa […] cu următoarele date însoțite de dovezi […]. Originea etnică a proprietarilor anteriori, ca și a celui actual. Valoarea actuală a capitalului şi inventarului mobil şi imobil al întreprinderii.[…]

Art. 17. Comisiunea, constatând că actul sau operațiunea nu este reală va pronunța inexistența juridică a operațiunii, precum şi sancțiunea civilă […].

Art. 22. Constatarea nerealității actului sau operațiunii, în cazurile prevăzute de art. 3 din legea de față, atrage confiscarea bunului sau dreptului în următoarele cazuri: […].

Art. 25. Confiscarea în folosul Statului în cazurile prevăute de legea de față nu dă dreptul la nici un fel de despăgubiri […].

SECȚIUNEA VIII. Sancțiuni penale […] Art. 39. Crima de sabotare a românizării se pedepeste cu muncă silnică de la 5 pînă la 15 ani.

L26  218 din 21/03/1942. „Evreii nu beneficiază de prelungirea contractelor de închiriere ca şi ceilalţi chiriaşi”.

L27 398 / 1569 din 26/05/1942. Administrarea şi lichidarea bunurilor aparţinand Centrului Naţional de Romanizare.

„[…] Art. 5. […] Luarea în primire a bunului se va face prin încheiere de proces- verbal, conținând o amănunțită descriere a bunului. Acest  proces-verbal va fi însoțit de un inventar detailat. […]

Art. 17. Bunurile rurale aparținând Centrului Național de Românizare vor fi exploatate prin arendare sau în regie […].

Art. 75. Vasele și plutitoarele […] vor fi date în folosință Ministerului Apăririi Naționale […].

Art. 104 Bunurile Mobile de o valoare mai mică de lei 100.000, vor fi vândute de Comisiunea județeană prin licitație publică, ţinută în condițiunile de mai jos:[…] Pentru bunurile mobile având o valoare între 100.000 lei și 300.000 lei, licitația se va ține de către Centrul Național de Românizare […]. Lichidarea bunurilor mobile depășind valoarea de 300.000 lei […].

L28 Legea 499 22 iunie 1942  Mon. Of. 3 iulie 1942. DECRET-LEGE  pentru modificarea decretelor-legi […]

„Art. I. Bunurile aparținînd comunităților evreești de orice rit, pot fi trecute în patrimoniul Centrului Național de Românizare în condițiunile decretelor-legi:  […] „Art. 11. Sunt exceptate de trecerea în patrimoniul Centrului Național de Românizare numai următoarele bunuri aparținând acestor comunitäți;  a) Sinagogile şi templele ce au fost inițial construite în scopul exercitări cultului; b) Cimitirele evreești ce erau efectiv întrebuințate la dată decretelor-legi şi legilor prevăzute de art. 1 din prezenta lege […]”.

L29 72.685 /02/01/1943 Bunurile evreilor părăsite după deportarea acestora din Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Rădăuţi şi Dorohoi sunt scoase la licitaţie de CNR.

L30 2964 din  09/11/1943. Cimitirele evreieşti dezafectate vor intra în patrimoniul Centrului Naţional de Românizare în mod gratuit, pentru a fi folosite în scopuri edilitare.

            Citatele relevă duritatea măsurilor economice luate împotriva evreilor, similare unor rechiziţii/represalii de război – realitate consumată, pe care cei informaţi nu pot să o conteste, ci doar să o explice – referindu-se la situaţia distribuţiei proprietăţii (pe care o vom expune în capitolele următoare), la care se ajunsese într-un veac de cotropire economică, şi la condiţiile create de războiul mondial în curs. Nu înţeleg de ce se cramponează unii să nege faptul că regimul Antonescu a dat lovituri dure evreilor, în cadrul unui război de eliberare economică, care poate sau nu fi apreciat/ asumat ca legitim/necesar (de către românii care consideră prioritare  interesele neamului lor, parazitat de năvălitori, pînă la nivelul aservirii totale). Că Antonescu proceda chirurgical şi fără mari scrupule atunci cînd urmărea un scop, întemniţînd pe cei ce-i stăteau în cale,  se poate constata şi urmărind şirul de legi prin care i-a reprimat pe legionari, imediat după „rebeliune” (142, 695, 935 , 967 , 1082, 1403 – din 1941) sau  observînd decretul 853 (Trecerea in patrimoniul Statului a bunurilor fostei mişcări legionare): „Art. 1. Bunurile mobile și imobile aflate în patrimoniul fostei Mișcării Legionare, trec în patrimoniul Statului. Administrarea şi lichidarea lor se va face de către Subsecretariatul de Stat al colonizării și populației evacuate, în conformitate cu dispozițiunile decretului-lege Nr. 783 din 24 Martie 1941.[…]”.

    Cît priveşte eficienţa/rezultatul metodelor lui Antonescu, este esenţială consultarea documentaţiei CNR, alcătuită sub porunca părţilor subliniate din legile semnalate. Un fond esenţial, despre care găsim semnale la https://portal.ehri-project.eu sau http://cautare-is.arhivelenationale.ro.

„[…] Documentele fondului – corespondenţă cu Subsecretariatul de Stat al Românizării, Colonizării şi Inventarului, cu C.N.R., instituţii administrative, cu administratorii giranţi din localităţile judeţului, procese-verbale de preluare a imobilelor de la proprietarii evrei, fişe inventar ale imobilelor preluate, declaraţii şi contracte de închiriere a acestora, conturi de gestiune, sesizări – conţin informaţii cu privire la activitatea Administraţiei Generale a Bunurilor din judeţul Bacău, la descrierea imobilelor preluate de la proprietarii evrei din Bacău, Moineşti şi Tg. Ocna, îndrumări financiar-contabile, situaţia financiară a C.N.R. din judeţul Bacău.

    Nu putem însă consulta online ansamblul datelor (pentru toate judeţele) […]. Şi asta nu numai ca să se poată acoperi tîrgurile oculte, ci şi ca să se ascundă adevărul privind  istoria economică a României, adică amploarea acaparărilor evreişti pînă în 1939. Sîntem de acord că guvernarea Antonescu nu putea smulge un noian de proprietăţi de la evrei… dacă ei nu le deţineau? Revendicarea  retrocedării lor impune referirea la date care, dacă ar fi agregate, ar confirma faptul că o bună parte din avuţia naţioanală ajunsese în mîini evreieşti. Ceea ce legitimează „antisemitismul” economic al băştinaşilor- ca ostilitate în faţa unei cotropiri coloniale, fenomen parazitar care a justificat aspiraţiile de eliberare a atîtor popoare (sau a evreilor de stînga…) .

    Extrasele subliniate din legi trădează existenţa unei documentaţiii complete, gestionate ocult. Dar chiar dacă am dispune de ea, am rătăci pe piste false, fără anumite chei de interpretare, care să ne indice diferenţa dintre documente şi realitate, dintre teorie şi practică. Am vazut că Legea nr. 607 denunţă  (vezi art. 3, ca exemplu) un impresionant şir de strategii  prin care evreii s-au sustras legilor lui Antonescu (declarate după 1944 acte de legitimă apărare şi temeiuri de nulitate). Mi se pare esenţială şi mărturia  lui Radu Lecca, creierul şi liderul CNR,  făcută la ieşirea din puşcărie (în 1964) – unde a ajuns în urma comutării condamnării la moarte. El arată, cu numeroase detalii, că o bună parte dintre evrei (cei bogaţi) s-au fofilat (mituind) de măsurile antisemite, cumpărându-și scutiri de la o mare de administratori  români ce s-au grăbit să profite de situaţie. Şi că, pe lîngă sumele folosite întru ajutorarea evreilor săraci (sau celor duşi dincolo de Nistru), o parte din obolul colectat de la evreii bogaţi prin CNR a fost dirijată spre organisme caritabile şi acţiuni civice (unele conduse de doamna Maria Antonescu, Mihai Antonescu etc.) sau spre bişniţa valutară utilă. personalului legaţiei Germane; ceea ce a permis amortizarea unor lovituri comandate de Berlin.

    E greu deci să apreciem care au fost pierderile reale ale evreilor, din cele pretinse în inventarul întocmit de Comisia Wiesel  (în raportul din 11.11.2004), referitor la legile enumerate mai sus:

    „O statistică oficială, incompletă, cuprinzând numai provincia, arată că bunuri şi întreprinderi evreieşti în valoare de peste 1 miliard lei au fost vândute pentru 216 de milioane din care s-au plătit 52 de milioane, sumă în cea mai mare parte jefuită tot de la evrei. Conform calculelor, pagubele provocate evreilor de jaful legionar a depăşit suma de 380 milioane lei”.

    „În perioada 6 septembrie 1940 – 1 iunie 1943 au cerut radierea sau au fost radiate din oficiu 15.987 de firme individuale evreieşti, dintr-un total de 20.140”.

    „Conform unei statistici citate de Mihai Antonescu, între decembrie 1941 şi iulie 1942 au fost românizate prin liberă tranzacţie 149 de întreprinderi: 60 din comerţ şi 89 din industrie. Tranzacţiile au fost neavantajoase pentru evrei”.

    „Exproprierea bunurilor rurale […]. Prin aplicarea respectivelor decrete-legi, au intrat în patrimoniul statului 3.178 bunuri agricole, totalizând 45.035 ha teren cultivabil cu cereale, fâneţe, livezi şi vii, evaluate la 5.063.364.350 de lei; 331 de păduri, cu 47.455 ha, evaluate la 2.585.980.700 de lei; 99 de fabrici de cherestea, în valoare de 790.018.438 de lei, şi material lemnos evaluat la 77.690.833 de lei; 323 de mori comerciale, mori sistematice, mori ţărăneşti, fabrici agricole de spirt ş.a.; în general bunuri industriale legate de economia rurală în valoare de 1.851.341.940 de lei”;

    „Intrarea în patrimoniul statului român a bunurilor evreieşti aflate în Basarabia şi Bucovina de Nord, „fără somaţie şi alte formalităţi.  Printre altele, în aceste provincii statul român a intrat în posesia a 27.091 ha suprafaţă arabilă şi 141 bunuri industriale legate de economia rurală […]”.

    „ Au trecut în patrimoniul statului 146 de vase şi plutitoare evaluate la 1 318. 849.900 lei”.

    „Pe baza Legii nr. 196/1942 s-au dat 50.000 de declaraţii de întreprinderi industriale şi comerciale dintre care 2.902 societăţi anonime şi 42.747 firme individuale”.

    „În cadrul acestor măsuri de nominalizare a acţiunilor societăţilor anonime, au fost trecute în patrimoniul statului 432.811 acţiuni în valoare totală de peste 191 milioane lei. Nominalizarea acţiunilor a cuprins 2.632 de societăţi industriale şi comerciale. În posesia românilor au fost trecute zeci de societăţi anonime cu un capital de 840 milioane lei”.

    „Până la 1 august 1943, CNR a preluat 564 de creanţe în valoare nominală de 180.000.000 lei”.

    „Până în decembrie 1943 au fost expropriate 75.385 de apartamente, evaluate la peste 50 de miliarde lei [„59.000.603.573 de lei – după Emanuel Bălan care adaugă „din care 1656 de apartamente au fost date în folosire unor instituţii ale statului iar 58.980 la particulari”]. La Curtea de Apel s-au făcut 38.202 contestaţii de către cei care se considerau a fi în categoria exceptaţilor. Au fost soluţionate 2.016 cazuri În teritoriile româneşti recuperate au fost românizate 9.281 de imobile urbane, 8.973 rurale şi 16.779 de dependinţe”.

    „În perioada 14 iulie 1942 – 23 august 1944, pe bază de decizii au fost expropriate 1.042 de imobile comunitare: temple, sinagogi, case de rugăciune, clădiri de şcoală, spitale, dispensare, aziluri de bătrâni, orfelinate, cimitire, băi rituale, sedii de comunităţi, locuinţe parohiale, fabrici rituale de azime ş.a.”[Precizări Bălan din Geller, 2004:  92 de instituţii şcolare; 17 spitale şi 2 clinici, 2 sanatorii pentru elevi, 26 de aziluri pentru bătrâni, 6 orfelinate şi 53 de băi publice şi rituale, 27 de abatoare pentru păsări, 68 de cimitire, 31 case care aparţineau sinagogilor, 10 fabrici de pască, 7 sedii ale comunităţilor, 1 cantină şi 37 de terenuri aparţinând sinagogilor].

    „O evaluare minimă a proprietăţii confiscate şi naţionalizate, la care se adaugă şi spolierea directă şi oficial sancţionată a populaţiei evreieşti, se ridică la suma de 100 de miliarde lei. Dacă, în 1941, 1 dolar SUA era egal cu 110 lei, în martie 1943 a ajuns la 400 de lei.

            Aceste dezvăluiri ale Comisiei Wiesel ne indică (spre trecut) cota de proprietate evreiască în şi (spre viitor) cît ne va costa sinuciderea prin reprezentanţi, operată ca „restitutio in integrum”.    Determinîndu-ne să mai coborîm o treaptă în timp…

VA URMA

Citește și episoadele anterioare:

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XXVI)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIV)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXIII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XXII)

Combaterea „antisemitismului” folosește subjugării românilor? (XX-XXI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XVI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (X)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IX)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VIII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VII)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (VI)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (V)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (IV)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (III)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (II)

Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (Introducere)

 7,072 total views,  6 views today