Autor: VASILICĂ MILITARU
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 163

Această scrisoare reprezintă ultimele cuvinte adresate camarazilor de Căpitanul Legiunii Arhanghelului Mihail, în timp ce se afla deţinut în închisoarea Râmnicu Sărat. Ea este o probă zdrobitoare împotriva acuzaţiilor nefondate proferate asupra Mișcării Legiunii. Corneliu Zelea Codreanu a afirmat în numeroase rânduri că nu dorește să preia puterea printr-o lovitură de stat. El a fost arestat marţi 19 aprilie, în Săptămâna Patimilor a anului 1938. Arestarea a fost declanșată în urma plângerii penale a lui Nicolae Iorga, ajuns consilier regal, sub pretexul unui ultraj la adresa demnitarului dintr-o scrisoare publică. „Ești un incorect. Ești un necinstit sufletește“, îi reproșase Codreanu. Armand Călinescu nota, în 28 martie 1938, despre o audienţă la rege: „Propun acum urmărirea lui Codreanu pe tema ultragierii lui Iorga. Eventual arestarea celor ce s-ar solidariza“.
Având acordul regelui Carol al II lea, ministrul de interne Armand Călinescu i-a înscenat șefului Legiunii un proces de trădare naţională. Așa a ajuns Codreanu să fie condamnat la 10 ani de muncă silnică. Sentinţa avea să fie revizuită şi Codreanu declarat nevinovat, dar aceasta abia la sfârşitul anului 1940, după fuga „regelui playboy“ din ţară.
În tot timpul detenţiei, deşi ar fi avut posibilitatea să declanşeze oricând o lovitură de palat, Codreanu a transmis legionarilor: „Linişte!”. A preferat să accepte orice umilinţă din partea autorităţilor statului, fără ca el sau Mișcarea să mai reacţioneze.
Legionarul avocat, hirotonit mai târziu preot, Horia Moscovici, a consemnat: „Corneliu Zelea Codreanu a spus: LINIŞTE SOCIALĂ. Acest cuvânt a fost singurul pe care Corneliu Zelea Codreanu l-a rostit tot timpul şi pentru toate întrebările ce i se făceau în închisorile Jilavei, Doftanei, Râmnicului Sărat chiar. La Râmnicul Sărat i s-a adus la cunoştinţă asasinarea (Legionarii aveau oameni în toate structurle statului român. Astfel, informaţia că va fi omorât, a fost adusă la cunoştinţa lui Codreanu). El a răspuns: LINIŞTE”.
Într-un transfer regizat de ministrul Armand Călinescu de la închisoarea Râmnicu Sărat la Jilava, Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat în noaptea de 29/30 noiembrie 1938. A fost ştrangulat de jandarmi şi apoi împuşcat în cap. Trupul său a fost îngropat în incinta Jilavei, apoi dezgropat şi stropit cu acid sulfuric. Peste trupul său au fost turnate câteva tone de beton. Alături de el au fost asasinaţi Decemvirii şi Nicadorii, cele două echipe de legionari care executaseră celebrele asasinate în numele onoarei legionare. Primul-ministru I.G. Duca şi legionarul trădător Stelescu au fost singurii morţi care pot fi atribuiţi Mişcării Legiunii cât timp a trăit Corneliu Zelea Codreanu. Moartea lui Codreanu, a Decemvirilor și Nicadorilor reprezintă un asasinat de stat, dintr-o serie lungă de asasinate ale unui stat român criminal. Maiorul de jandarmi Constantin Dinulescu a declarat: „Într-o zi am fost chemat de către fostul Preşedinte de Consiliu [Armand] Călinescu. În cabinetul lui de lucru se găsea şi generalul Bengliu, comandantul Jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pentru motive politice, Codreanu şi 13 adepţi ai lui trebuiau să fie ucişi; aceasta ar fi fost şi dorinţa regelui.”
Prim-ministrul Guvernului de dictatură regală era Patriarhul Miron Cristea care a preferat să plece din ţară, pentru a-și spăla `onoarea“ de creștin ortodox. Iată cuvintele rostite de patriarhul rușinii naţionale către Bahman, secretarul regelui Carol: „Desigur, este regretabil că se pot petrece asemenea evenimente; dar nu putem uita că cei care au murit erau asasini şi criminali […] care au provocat multe necazuri. Eliminarea câtorva indivizi care n-au respectat legea nu trebuie să tragă prea tare în balanţă, dacă ţinem seama de liniştea ţării“. (Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II lea de România, în Gabriel Constantinescu, Şah la rege).
Căpitanul Mişcării a ales să moară aşa cum a trăit toată viaţa sa pe acest pământ: cu onoarea și demnitatea legionarului, având credinţă nelimitată în Dumnezeu şi Neamul Românesc.