Autor: ȘERBAN POPA
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 141
„Nimeni nu este profet în țara lui”
(Luca, 4-24)
Nu cu multă vreme în urmă a apărut știrea că guvernul spaniol intenționează să atribuie tinerilor spanioli suma de de 20.000 de euro. Potrivit presei occidentale (The Guardian), un ministru spaniol – este vorba de ministrul spaniol de stânga al muncii, Yolanda Díaz – a propus o „moștenire universală” de 20.000 de euro pe care să o primească fiecare tânăr de 18 ani, ca măsură „menită să garanteze egalitatea de șanse, indiferent de venituri, sau de mediul familial din care provin tinerii”
„Concret, programul prezentat de Yolanda Díaz pentru combaterea inegalităților sociale presupune ca fiecare tânăr spaniol să primească suma de 20.000 de euro când împlinește 18 ani, bani pe care să îi poată folosi pentru studii, pentru formare, sau ca să-și deschidă o afacere. Plățile ar începe la vârsta de 18 ani și ar continua până la 23 de ani. Propunerea vine înainte de alegerile generale anticipate din Spania din 23 iulie, iar potrivit platformei Sumar a lui Díaz, măsura ar costa 10 miliarde de euro. Adică 0.8 din PIB-ul Spaniei. Banii ar urma să fie obținuți prin impozitarea celor bogați, în speță a persoanelor care câștigă mai mult de 3 milioane de euro pe an”.
Cine citește cele rândurile de mai sus și are o minimă ținere de minte nu poate să nu fie „scurtcircuiat” de asemănarea izbitoare cu conținutul LEGII COJOCARU (Vezi articolul „Vă mai aduceți aminte de LEGEA COJOCARU? 20.000 de euro pentru fiecare cetățean major al României!”), lege de care dan diaconescu, cu televiziunea lui, s-a folosit înainte de alegerile din 2012 pentru a-și băga partidul poporului în parlament. Unde au fost îngropate atât legea cât și partidul.
Nu știu dacă scenariul spaniol este asemănător cu cel românesc și nici dacă cei care l-au imaginat vor reuși să prostească electoratul, așa cum a reușit dan diaconescu. Probabil că DA, câtă vreme au la îndemână mijloacele necesare, așa cum le-a avut și numitul fost patron de televiziune Ceea ce este de observat este însă faptul că inițiativa copierii, de către guvernul spaniol, a Legii Cojocaru vine în contextul stării de revoltă a popoarelor din Europa (a se vedea evenimentele recente din Franța) și America. Propunerea de implementare a unui astfel de act normativ fiind concepută, în realitate, ca o încercare de mituire a unui tineret îndobitocit de globalism. Globalism prin care elitele oculte ale planetei și-au reluat și își continuă marșul început odată cu revoluția americană din 1776, cea franceză din 1789, cea rusă din 1917 și cea est-europeană din 1989. Încercare de mituire care, evident, nu își propune „egalitatea de șanse”, ci deschiderea unei supape pentru eliminarea suprapresiunii sociale. Căci „egalitatea de șanse” nu poate fi obținută în condițiile legitimității și legitimării marelui capital financiar, care a luat naștere ca monopol prin interzicerea cametei la creștini și musulmani. Această stare de lucruri fiind o realitate de care economistul român era, de altfel, perfect conștient. Dar cu care a evitat să se confrunte frontal, renunțând să ceară confiscarea capitalului furat de statul român de la poporul român prin promulgarea de către ion iliescu a legii 15/1990. Mulțumindu-se în schimb cu o măsură legislativă paleativă prin care marile averi ar fi urmat să fie supraimpozitate, iar fondurile obținute ar fi urmat să fie distribuite populației. Intenție preluată, iată, aproape aidoma, de către guvernul spaniol. Intenție care (cel puțin la modul declarativ) presimt că va face prozeliți și printre alți membri ai altor guverne.
Este însă limpede că lucrurile nu vor mai putea continua să se desfășoare astfel, după scenariul farsei care se joacă pe scena Istoriei de aproape 250 de ani, dacă nu și mai bine. Farsă (nu de puține ori tragică) a falsei democrații liberale/reprezentative, care în realitate a fost concepută de către masoneriile de secol XVIII ca o aristocrație electivă. Adică o struțo-cămilă a cărei finalitate era și este oligarhia ocultă.
Așa stând lucrurile sunt două alternative de luat în seamă:
– ori cupola ocultei planetare va sărbători anul nou „1984” până cel mai târziu în 2030, ceea ce va echivala cu instalarea în lume a unei dictaturi față de care comunismul și fascismul vor rămâne o amintire (dacă va mai fi permisă remanența memoriei) ca niște nevinovate jocuri de copii.
– ori popoarele vor rezista acestei tentative de sclavizare și, cândva, până la mijlocul secolului, vor reuși să se elibereze deplin. Condiția reușitei lor va fi însă DEPOSEDAREA CU PRIORITATE și MAXIMĂ CELERITATE a marii burghezii (în primul rând a celei financiare și apoi a celei comercial-industriale), de capitalul concentrat în proprietatea ei. Proprietate a marii burghezii aflate sub controlul unei oculte de sorginte pseudo teocratică. Proprietate pe care nu mă sfiesc să o consider ILEGITIMĂ, cu atât mai mult cu cât a fost dobândită în condiții de deplină legalitate. Iar PRIORITATEA PRIORITĂȚILOR la momentul deposedării de capital a marii burghezii trebuie să fie dobândirea de către comunitățile umane nestatale a controlului asupra saltului tehnologic contemporan ca factor fundamental de dezvoltare a capitalului.
Soluția este deci varianta de distributi(vi)sm concepută de Constatin Cojocaru. Distributi(vi)sm despre care economistul român, deși nu știa că fusese definit anterior de papalitate și de teoreticieni precum Chesterton și Billoc, îl refundamenta la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut. Tot așa cum monsieur Jourdain făcea proză fără să știe, dr. Cojocaru concepea o formulă de distributi(vi)sm în care marea majoritate a capitalului trebuia/urma să se afle în proprietatea privată a marii majorități a populației.
Și, deși cu siguranță nu își doresc, inițiatorii spanioli ai măsurii a cărei origine se găsește în colonia numită România, s-ar putea să deschidă Cutia Pandorei, pe care guvernanții coloniei ar da orice să o țină închisă.P.S. Nu este, totuși, primul plagiat având ca obiect tezele dr. Cojocau. Există cel puțin două cazuri în care, anterior, ideile dsale au fost preluate spre a fi răstălmăcite, astfel încât rezultatele obținute de către guvernați au fost în mod voit contrare celor preconizate de către economistul român: cuponiada văcăroiu și fondul proprietatea
[…] „Legea Cojocaru” nu a fost doar demonizată, ci și plagiată. Ultima dată acum, când Yolanda Diaz, ministrul Muncii și Economiei Sociale din Spania, o adoptă (fără să menționeze „sursa de inspirație”), ca parte a programului de guvernare, dacă platforma sa electorală de stânga intitulată „Sumar” (Uniți) va câștiga alegerile. Prima dată s-a întâmplat însă în 2016, când alianța PSD-PNL a venit cu ideea creării unui Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții, fond care, într-o formă trunchiată și fără finalitate concretă, nu era altul decât Fondul Național de Capital Distributiv din „Constituția Cetățenilor”, adică „Legea Cojocaru”. Era în 2016, cu puțin timp înainte de alegerile parlamentare. Am „amendat”, la vremea aceea, „plagiatul”, pe site-ul certitudinea.ro (nu apăruse încă revista tipărită), printr-un articol intitulat „Decât să furați din CONSTITUȚIA CETĂȚENILOR, n-ar fi mai bine s-o adoptați?”. Un an mai tîrziu, în septembrie 2017, în numărul pilot al revistei CERTITUDINEA, am prezentat din nou „Legea Cojocaru”, în contextul mai larg al campaniei de promovare a CONSTITUȚIEI CETĂȚENILOR, la care revista s-a angajat de la bun început. Republicăm acum acel text, readus involuntar în actualitate de inițiativa politică a unui lider din altă țară (Vezi articolul „Legea Cojocaru, respinsă în România, adoptată în Spania”). […]
[…] Credit foto: Revista Certitudinea, nr. 141 […]
Noi nu ne iubim aproapele, noi îl f…m
Guvernul care “distribuie” munca altora, paraziteaza. Cu cat populatia unei tari este mai mare, cu atat guvernul si “structurile” sale devin tot mai mari si mai complicate (adica guvernul devine un monstru imens si flamand) – deci parazitismul statal creste(!). Aici nu mai e vorba doar de “distribuirea” banilor de la producatori catre cei “nevoiasi”, dar dar si de faptul ca intotdeauna guvernul este cel mai “nevoias” intre toti nevoiasii. Deci producatorul este condamnat sa duca pe umeri doua randuri de “nevoiasi”. Pricepeti? Iar daca guvernul este mare, atunci devine tiran – pentru ca nu este un alt motiv pentru care un guvern ar putea fi mare!
In concluzie si la obiect.. Laisez-Faire Capitalism este singura forma de guvernare in care omul se poate numi liber, in care omul nu va plati nici o taxa pe proprietatea sa, odata ce a fost cumparata, ori odata ce a fost construita de acesta! Omul liber nu va plati nimanui taxa pe munca si sudoarea sa. Aceasta forma de guvernare nu s-a aplicat decat pentru o scurta perioada de timp – adica, pana s-au introdus taxele. Intodeauna “statul” este singurul care (in realitate) beneficiaza de existenta “taxelor”. Taxele sunt un furt acoperit de “lege”, iar legea (in statul in care guvernul “re-distribuie” banii) a fost introdusa pentru sclavi. “Democratia” introdusa in “West” este prima samanta a comunismului, adica iluzia puterii votului..
Indivizii care isi fac probleme de banii altora, de regula apartin clasei care nu este inovatoare, care.. decat sa incerce sa se ridice prin propriile eforturi la nivel de securitate financiara.. mai degraba ar opta la talharia organizata in scopul de a aduce pe ceilalti la nivelul lor – de jos, in mizeria lor. Aceasta talharie organizata legala se cheama “democratie”, adica votul gloatei impotriva producatorilor.
Acestia care propun “redistribuirea” averilor si banilor altora, repeta aceeasi actiune leninista. Adica incurajarea jafului si a parazitismului (deci, un concept bolsevic). Nici un inventator, inovator, vizionar etc. nu ar dori sa se “sacrifice” in a produce – pentru ca trantorii sa traiasca bine!