Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 122

Când controlul inconștientului colectiv eșuează, rolul a cestuia îl preia refularea.
Omul simte, începând din vremuri arhaice, că trebuie să se ferească, prin diverse ritualuri, de agresiunea inconștientul colectiv. Omul modern, care nu mai are acest sistem de apărare împotriva atacurilor inconștientului – pe care le percepe instinctual – încearcă, prin gândire și comportament abstract, unilateral, inventat, printr-un fel de etică socială a conviețuirii, prin corectitudine politică (să fii tolerant, echilibrat, pozitiv etc.), să controleze aceste atacuri violente.

Ajunge însă, inevitabil, la refulare, căci îi lipsește susținerea din partea creativității arhetipale, care funcționează pe fondul contrariilor și prin unificarea acestora. Problema corectitudini politice e unilateralitatea – lipsa contrariilor arhetipale – , căci refularea funcționează în lipsa polului opus.

Prin refulare crește violență atacurilor din partea inconștientului colectiv, care activează umbra colectivă, umplând-o cu energii distructive. Umbra supraîncărcată cu energiile distructive ale inconștientului se proiectează asupra taberei adverse, pe care a creat-o etica unilaterală a refulării. Imaginea adversarului este astfel creația lumii arhetipale a inconștientului colectiv și a umbrei.

Faptul că e imposibil de trăit fără contrarii ți-o impune inconștientul, întrucât temeiul acestuia sunt contrariile arhetipale. Vrei, nu vrei, în mod inconștient, produci polul opus negativ, dacă te consideri pozitiv în mod unilateral. Sub presiunea energiilor refulate, se proiectează această imagine în exterior, asemenea vulcanului care izbucnește sub presiunea scoarței pământului. Această proiecție a umbrei induce, de pildă, incriminarea celor care nu acceptă migrația, prin acuzația de „ura față de străini”!