Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 136

Se tot vorbește de unificarea sărbătorii ortodoxe a Paștelui cu cea catolică. În perspectivă, probabil, cu cea a Paștelui evreiesc. Problema creștinismului este aceea că el este dominat, astăzi, de spiritul secolului. Jung zicea că individuația omului necesită ieșirea din acest spirit malefic al mediocrității (Carl Jung definea individuaţia ca fiind procesul psihic prin care cineva devine el însuşi, indivizibil, unic, o monadă, împlinind realizarea Sinelui).

În creștinism, lucrarea Duhului Sfant te înalță deasupra spiritului secolului, care este al lumii, este drumul spre cer! În viziunea lui Andrè Scrima acest drum spre Cer, deaspura spiritului secolului, este al hagialâcului, al nomadului ca pelerin. În cazul creștinului ortodox, individuația înseamnă îndumnezeire.

Mă întreb: în ce spirit e pusă intrebarea când să fie Paștele? În spiritul secolului? În spiritul maselor? Unde trebuie să dispară diferențele, în egalitate? 
Întrebarea când să fie Paștele trebuie investigată în contextul spiritul secolului, care nu e al Duhului! În acest context vedem că e vorba de spiritul uniformității dominante. Spiritul acesta neagă tot mai multe diferențe. Diferența dintre bărbat si femeie, de exemplu, sau diferența dintre culturi.

Așadar, această problematizare a Paștelui este prezentată în spiritul secolului, nu în spiritul unității în Duh!
Trăim într-o lume diabolică, în care tensiunile cresc între contrarii, iar noi răspundem acesteia la nivelul spiritului secolului, prin uniformizare, prin scufundare în informitate, în masă.

Pentru unitatea creștinilor trebuie restabilită armonia contrariilor în Duh! Pentru unitatea creștinilor trebuie restabilită, prin lucrarea Duhului Sfânt, unitatea între minte și inimă, sfâșiată de spiritul secolului.

 3,929 total views,  4 views today