Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 143

Fiecare nație, ni se spune, trebuie înțeleasă începând de la abisalul său inconștient. Din această perspectivă, națiunile nu sunt câtuși de puțin la fel. Jung a încercat să explice, pornind de la starea în care se afla inconștientul germanilor (chiar puțin înainte de al Doilea Război Mondial, după ce Hitler a ajuns la putere), ce pregătește Germania, prevăzând, cum zicea el, trezirea animalului din inconștientul germanilor.
După ce în război s-a manifestat tot ce a prevăzut (avusese chiar viziunea unei Europe acoperite de sânge), el a explicat fenomenul nazismului ca pe o escaladare vulcanică a straturile păgâne ale Wotanului, din inconștientul colectiv al germanilor, cândva refulat de către creștinism.

Părintele Stăniloaie a avut multe intuiții, printre care unele referitoare la ruși. El  scria că rușii sunt creștinați doar pe jumătate, ceea ce înseamnă că au păstrat mult din sălbăticia lor precreștină. Putem să spunem că chiar creștinismul lor ortodox e ambivalent în acest sens.

Dar, oare, acest conținut sălbatic al inconștientului colectiv, în raport cu conștiința colectivă, e chiar atât de rău? Dacă o parte a inconștientului sălbatic este integrat în conștient, el reprezintă o resursă, o energie vitală, reducând autodistructivitatea sălbăticiei neintegrate în conștiință. Această latura sălbatică a psihicului rusesc este de neînțeles pentru conștiința colectivă „etică” a Vestului, dezvoltată unilateral, cu animalitatea refulată în inconștient.  Rușii au păstrat polul opus ale conștiinței, abisurile animalice ale inconștientului colectiv și, datorită acestuia, n-au putut deveni atât de unidimensionali, atât de unilateral dezvoltați în favoarea intelectului, ca vesticii.

Lumea rușilor e o lume ambivalentă, care încearcă să țină echilibrul între sălbăticia abisurilor inconștientului colectiv și conștiință. Așa cum i-am văzut în războaie, ei nu au milă nici de ai lor, de propriii soldați, cu atât mai mult de inamici. Ceea ce se explică prin  străfundurile lor animalice necreștinate, dar și prin experiențele lor cumplite în cursul istoriei, când aveau de înnfruntat niște hoarde asiatice mai sălbatice decât ei. Instinctele rușilor de-a lungul istoriei au memorat aceste confruntări și reacțiile instinctuale în fața inamicului, care au devenit reflexe instinctuale în caz de război.

Cum trebuie privite aceste reflexe sălbatice ale inconștientului colectiv, ale instinctelor supraviețuirii pe plan cultural, ne explica teologul evanghelic Paul Tillich. El scrie că nomadul nu apreciaza ființa cum face grecul la un nivel mai înalt al culturii spirituale! De aceea soldatul nomad își sacrifică foarte ușor viața în luptă . Asta explică de ce rușii fac atâtea sacrificii omenești în războaie.

În această confruntare americano-rusă se ciocnesc două lumi opuse. Vestul, cu un intelect dezvoltat exclusiv, în defavoarea abisurilor sălbatice, refulate în inconștient, și sălbăticia rușilor care a refulat în sine. Opoziția este ireconciliabilă: rușii nu pot asimila intelectul vestic, occidentalii nu pot asimila sălbăticia inconștientului rusesc.

Pericolul care-i pândește pe ruși e însă același ca în cazul vesticilor: animalul abisurilor te mănâncă, dacă nu-l mănânci tu pe el, adică dacă nu-l asimilezi, cum scrie Evanghelia Apocrifă a lui Toma. O singură cale există în lume, pentru a trăi în pace: unificarea contrariilor arhetipale, echilibrul între conștient și inconștient! 

 4,100 total views,  4 views today