Autor: NAGY ATTILA MIHAI
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 135
Există un fel de materialism istoric, nu neapărat marxist, ci unul care definește, în mod anacronic, o nație, exclusiv prin fondul biologic, material, conform căruia ungurii din Ungaria ar fi daci, așa cum, după unguri, moldovenii ar fi cumani.
Omul de masă, lipsit de spirit, definește națiile prin acest fond material, anacronic, adică prin ceea ce ele nu mai sunt, conform conștiinței colective de azi. Omul de masă fiind primitiv, unilateral, uită că spiritul formează materia și nu invers. Adică fondul biologic, etnic, este doar substratul material care, prin spirit, poate să fie transformat în cu totul altceva decât era inițial.
Slavii, de exemplu, erau deosebiți între ei, prin diverse spirite de coeziune dar, ca fiecare națiune, prin conviețuire și-au creat propriul spirit, propria conștiința colectivă.
Cândva, dacii aveau și ei propria conștiință colectivă, propriul spirit. Acei „daci” de azi, din Ungaria, mai au conștiința colectivă dacică, spiritul dac? Nu! Pe fondul biologicului etnic doar, care este anacronic căci îi lipsește conștiința colectivă veche, nu poți defini o nație. Pe o nație o definește conștiința colectivă, spiritul, care se află deasupra materiei biologice și care este rezultatul unei evoluții spirituale.
Sigur că triburile maghiare, care tot un amestec erau, s-au amestecat cu locuitori Pannoniei și Ardealului, dar spiritul care a transformat, prin acest amestec, maghiarimea este spiritul maghiar, fără de care dispărea maghiarimea. Acuma, să vii și să zici că ungurii din Pannonia sunt daci, fără conștiința colectivă dacică, e o absurditate. Numai omul unilateral, de masă, ia în considerare o singură latura a omului.
La fel e și cu moldovenii! Să zici că moldovenii de azi sunt cumani, fără conștiința colectivă a triburilor cumane, e o prostie uriașă. Moldovenii de azi au conștiință colectivă și spirit românesc. Ceea ce înseamnă că a existat un substrat, un spirit românesc, care a creat această conștiința colectivă românească.
Omul unidimensional, unilateral, care ia în calcul o singură latură, o singură dimensiune a omului, cea materială, este omul de masă, omul nivelat, ca și lumea materială. Acest om vede totul nivelat. Din cauza aceasta nu suportă alteritatea. Fiind unidimensional, materialist, e și incapabil să gândească diferențiat, căci nu are spirit creator. Nesuportând alteritatea, el nivelează totul, spunând: ești dac, cuman sau turcic, ca și noi, ungurii.
Respingerea alterității are o explicație în psihicul omului de masă. Fiind scufundat în materie, el se simte inferior și vrea să urce deasupra altora, dominându-i, fiind chinuit de sentimentul inferiorității și de foamea dominării. Negarea alterității, în plan simbolic, îi satisface, momentan, această foame de dominare.
Am dat pilda națiunilor opuse, ca să arăt că există un tipar universal al omului de masă, pentru care istoria e doar un pretext al dominării simbolice, prin negarea alterității.
Evident, fiecare vorbește cu aroganță de dovezi. Dar cele mai multe dovezi le are bulevardul istoric!
3,923 total views, 2 views today
In cazurile prezentate „alteritatea” este exprimarea fandosita a maghiarizarii si slavizarii FORTATE a populatiilor bastinase traco-geto-dacice de catre navalitorii unguri si slavi. Romanizarea ungurilor, slavilor, cumanilor nu s-a facut prin invadarea si cucerirea lor de catre romani , ci prin convietuire pasnica si acceptare a superioritatii numerice, culturale, umane.
Scrisoare pentru geti si daci…
(25 Decembrie 2022)
Motto: „Prin troiene si nameti
Suntem plini de daci si geti…”
Dac-as sti exact ti-as spune,
Ca sunt get sau ca sunt dac
Are insa importanta
De-unde sunt sau doar ce fac?
Zau iti spun ca nu conteaza
De-unde apa ai baut
Daca fapta te tradeaza
Ca fiind un pui de cuc.
Nu conteaza cin’ ti-i tata
Nici stramosu’ dorobant
De esti balega plouata
La o margine de sant.
Voi credeti ca panglicarii
Au picat cu toti din Luna
Ca cei ce tradeaza astazi
N-au avut o mama buna?
Vai si-amar de voi sarmanii
De va cautati in gena
Si va judecati pe sine
Dupa sangele din vena.
Fapta va este onoarea
Cinstea si curaju-n lupta
Nu tricoul cu Gerula
Barba si caciula franta.
Cum va masurati curajul?
Unde-i lupta ce luptati?
Ce-ati facut voi bun in tara
De cand daci voi va chemati?
Am scris aceste versuri prin 2022 ca raspuns unor „daci si geti” de parada.
Eu unul nu stiu daca sunt urmas de dac, de get, de hun, vareg, slav, cuman… Nu nasterea si limba in care te-ai nascut te arata ce esti ci fapta si simtirea.
Cu multi ani in urma am aflat de la bunicul meu despre radacinile noastre leustenesti ce coboara pana in vremea domnitorului Bogdan tatal Marelui Stefan. Retragerea domnitorului Stefan de pe campul de lupta la 26 Iulie 1476 (Valea Alba/Razboieni) s-a facut cu multe jertfe. In osuarul bisericii din Razboieni albesc amestecate cu oasele altor viteji si oasele stramosului nostru: a semnat cu sangele lui incepatoria razasiei noastre prin acele parti. Sunt ultimul din neamul acesta de razesi prigoniti de Vasile Lupu (ucigasul de razesi) si de familia Cantacuzino (Mihail Sadoveanu nu a avut curajul sa spuna ca povestea din Neamul Soimarestilor nu a fost in Basarabia la Orhei ci pe valea raului Alb si al Cracaului, ca soimarestii nu se numeau soimaresti iar boierul „Stroie” era de neam Cantacuzin…) Biserica din comuna Stefan cel Mare de langa Razboieni Neamt a fost zidita de albanezul Lupu pe locul vechii biserici razasesti. Tot acolo se afla si unul din conacele Cantacuzinilor cu care albanezul se incuscrise.
Razesii si-au pierdut pamanturile pentru care aveau inscrisuri de la Stefan Voda si au fost siliti sa se mute pe dealurile din imprejurimi. Foarte multi razesi din cauza prigoanei au plecat in pribegie tocmai in slobozia Niprului devenind unii dintre acei „cazaci” pe care tarina i-a adus in serviciul militar al Rusiei.
Ai mei s-au impartit: o parte au plecat si o parte au ramas in Moldova, in Romania de astazi. Au urmat alte jertfe: la Plevna Ionita Leustean cade secerat de turci. La Oituz in contra-atacul lansat in izmene si camasa de corp strabunicul meu este ranit grav si moare cateva luni mai tarziu. Ramas orfan dupa primul razboi mondial, cap al familiei la 16 ani (mai avea doua surori mai mici in grija) Dumitru Leustean implineste serviciul militar si mai apoi este concentrat din nou in 1938 ramanand sub arme pana la 23 August 1944 cand tradarea lui Mihai Hohenzollern si onoarea de militar l-au determinat sa renunte la lupta impotriva celor ce fusesera aliati ai Romaniei pana atunci.
La Stalingrad a iesit din incercuire cu greu la inceputul lui Decembrie 1942. Regimentul sau a fost decimat. In refacere a facut paza la bateriile antiaeriene ale rafinariilor din Ploiesti: a supravietuit bombardamentelor anglo-americane de pe valea Prahovei. S-a intors acasa la inceputul lui Septembrie 1944. A stat ascuns.
Dupa amnistie a fost arestat de soldatii rusi sub acuzatia ca este partizan. A fost interogat, batut si in final… eliberat miraculos in baza marturiei unui soldat basarabean (translator) pe nume Costea care a spus ca-l cunoaste pe bunicu’ inca de cand, prizoner fiind, lucra la mosia boierului din localitate. Poate l-a cunoscut pe bunicul meu intr-o permisie, poate ca nu: cert este ca a fost eliberat dupa o bataie crunta.
Asta mi-a povestit-o multi ani mai tarziu tata, care copil fiind a privit, printre scandurile gardului, bataia. Pentru un copil de cativa anisori e cumplita priveliste.
Tata a fost un muncitor, un sindicalist filat de Secu pentru opiniile, atitudinile sale neconforme cu oranduirea care iesit la pensie sarac, umilit de emanatiile Secu-PCR (esalonul 2) iar mai apoi a murit operat (malpraxis) de un anume doctor Checherita in Bacau.
Eu dupa zece ani de inginerie, infrant mi-am luat sotia si am emigrat in Canada(2002) unde mi-am permis muncind sa platesc tratamentul de fertilitate pentru a avea un copil: o fetita.
-Sunt eu dac sau sunt eu get? Naiba stie. Sunt om.
Prin cultura, fapta si simtire am ales sa raman roman iar intr-o buna zi ma voi intoarce acasa fie si intr-o urna de cenusa. Acasa sunt toti ai mei. Acolo a inceput si acolo se va sfarsi razasia neamului meu.