Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 137

Există o categorie de oameni, covârșitoare statistic, care și-a făcut tradiție din număratul găurilor din cașcaval. Este, de fapt, un corolar al observației lui Eminescu despre „blestemul tracic al dezbinării”. Este și o componentă a lenei sau lașității authotone, care-și caută  întotdeauna argumente/pretexte de neimplicare, pe motivul că, „iese tot cum vor ei” („ei” fiind o entitate indefinită a puterii).

Se prea poate, dar atâta timp cât n-avem expertiza faptelor, a implicării directe, nu prea avem dreptul să dăm sentințe! Adică, dacă nu participi la o competiție, e normal să nu câștigi locul unu, sau doi, sau, de fapt, niciun loc. Iar dacă nu te duci la vot, e normal să câștige „cine trebuie”. Așa se întâmplă de 33 de ani încoace (câștigă „cine trebuie”), iar după aceea ne plângem că uite ce ni se întâmplă și numărăm la infinit găurile din cașcaval, fără să acceptăm ideea că, de fapt, noi suntem găurile !

Comportamentul parlamentar al Dianei Iovanovici Șoșoacă este, fără îndoială, ca un cașcaval cu multe găuri. Adversarii ei politici și „mediatici” numără doar găurile care, în mod evident, există. Ba mai inventează și altele, care nu există. Ceea ce „uită” însă cu toții este cașcavalul propriu-zis, fără de care găurile n-ar exista. Putem duce această analogie (cam brutală, ce-i drept) mai departe, aplicând-o la nivelul întregului Parlament. Despre acesta putem spune, având în vedere „performanțele” legislative, că este o imensă gaură fără nicio firimitură de cașcaval.

Am să ilustrez „paradigma șvaițerului” cu situația generată de recentul scandal petrecut în Parlament de Ziua Europei (9 Mai), care este și Ziua Independenței României (9 Mai 1877)

Diana Şoşoacă a propus, la începutul şedinţei, intonarea Imnului Național:

„Având în vedere că astăzi sărbătorim Independenţa României, declarată la 9 mai 1877, vă solicit introducerea pe ordinea de zi, ca prim punct, măcar să intonăm Imnul României pentru acest moment crucial de declarare a Independenţei României. Doamne, ajută România să redevină stat suveran, independent, naţional, unitar şi indivizibil”.

Demersului Dianei s-au alăturat Evdochia Aelenei (senator AUR) și Dumitru Coarnă (deputat independent). Până la urmă Imnul Național a fost intonat, dar precedat de Imnul Europei, ceea ce a determinat reacția senatoarei: „Rușine să vă fie, trădătorilor! Europa nu este o țară! Cum să intonați imnul Europei, înaintea imnului României?”  Presa „independentă” (cu puține excepții, printre care site-ul stiripesurse.ro) a sesizat doar „găurile din cașcaval”, respectiv reacții de genul celei de mai sus și schimbul de replici mai puțin parlamentare dintre Diana Șoșoacă și Alina Gorghiu.

Atât despre găurile din cașcaval. Cât privește „cașcavalul” propriu-zis, acesta poate fi ilustrat prin faptul că, în urma scandalului provocat de Diana Șoșoacă de Ziua Europei / Independenței României, deputatul liberal Gigel Știrbu și președintele Senatului Alina Gorghiu au depus trei proiecte de modificare a Regulamentului Senatului și a Regulamentului Camerei Deputaților, proiecte având următorul articol unic: „Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2016, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: Articolul 145 se completează cu un nou alineat 11), după cum urmează: La deschiderea şedinţelor Camerei Deputaţilor se intonează imnul naţional al României”…

Cam asta ar fi, în mare, deosebirea dintre cașcaval și găurile sale, dintre fapte și vorbe, dintre fondul unei probleme și aspectele marginale, mai mult sau mai puțin imputabile. Iar la urma urmelor, analogia cu cașcavalul nici nu-i atât de rea, căci ne duce cu gândul la Elveția, țara cantoanelor și a referendumurilor, dar și a șvaițerului – cașcavalul cu găuri, care este un brand național.

P.S. Apropo de implicare și neimplicare: Lucian Blaga spunea (citez din memorie) că „există o categorie de oameni care, de teama de a nu abuza în vreun chip, preferă să nu făptuiască nimic. Despre aceștia se poate spune că însăși existența lor este un abuz”.