Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 135

Foarte îndrăzneț – până la limita ereziei! – articolul lui Adrian Bucurescu apărut în Basarabia Literară – revistă a Societății Scriitorilor Români din Basarabia, articol intitulat „Adevărul să fie spus întregii lumi! Creștinismul s-a inspirat din zalmoxianism”. Dacă nu ar fi susținut cu argumente istorice și etimologice, articolul ar fi putut fi declarant elucubrația unui „dacopat”. Dar nu e așa. Iată un argument:

„Legenda lui Zalmoxis se regăsește aidoma în ceea ce scrie „Noul Testament” despre Iisus Christos. Oare să fie doar o simplă coincidență? Greu de admis, date fiind dovezile din ce în ce mai multe (deși s-a încercat mereu ascunderea lor de-a lungul mileniilor) care atestă că, într-adevăr, Cartea Sfântă a Daco-Geților a fost furată și adaptată noilor condiții de cei interesați (spre ghinionul lor, cu greșeli și contraziceri evidente, ce ridică prin ele însele multe semne de întrebare)”. Cuvintele nu aparțin, precizează Adrian Bucurenciu, vreunui „exageraționist”, ni unui „protocronist” de origine română, nici vreunui „legionar”, nici vreunui „neo-nazist”! Autorul acestor cuvinte este o autoritate în domeniul istoriei Noului Testament, al începuturilor Bisericii și al vieții lui Iisus. Se numește Bart D. Ehrman și este fostul șef al Departamentului de Studii Religioase al Universității Carolina de Nord din Chapel Hill. Citatul este extras din volumul său, best seller, „Misquoting Jesus: Story Behind Who Changed the Bible and Why”, adică „Răstălmăcindu-L pe Iisus: Povestea celor care au modificat Biblia și de ce anume”.

În perspectivă istorică, afirmația lui Bart D. Ehrman se verifică iar Adrian Bucurescu o ilustrează cu un exemplu concret. „La Adjud, jud. Vrancea – relatează el – a fost descoperit un talisman de bronz, care înfățișează o divinitate geto-dacică binecuvântând, având în fundal o cruce. Deasupra Zeului, o inscripție cu slove din vechiul nostru alfabet, zis pe nedrept „chirilic”: O AGHIOS GHEORGHIOS. În limba greacă, tâlcul este limpede: «Sfântul Gheorghe». În limba geto-dacică, inscripția se tălmăcește astfel: Prea Strălucitorul (Vrednicul; Slăvitul; Puternicul) Gheorghe”. Urmează o incursiune etimologică (pe care doar o semnalăm în treacăt), după care continua: „Zeul de la Adjud este Însuși Apollon-Zalmoxis. Pe cealaltă față a talismanului apare Sora Lui Geamănă, Diana, și ea pe fundalul celei de-a patra luni calendaristice, despre care tradițiile geto-dacice mărturiseau că L-a înviat pe Fratele Ei, cu apă din izvoarele lacului sacru Saratokos și cu ierburi tămăduitoare […]. În hagiografia atlanto-geto-dacică, Răstignitul a fost celebrul cântăreț Orfeu, pomenit și astăzi. Zeul Apollon-Zalmoxis nu a fost însă crucificat, ci ucis de săgeți, și a înviat, întâmplările având loc în Luna a Patra. Aceasta este adevărata semnificație a crucii cu patru brațe din talismanul descoperit la Adjud! Altminteri, ce ar căuta Sfântul Gheorghe pe o cruce?
Încă un secret dezvăluit cititorilor mei: fecioara din legendele populare, salvată de către Sfântul Gheorghe de la jertfirea ei pentru balaur, adică pentru BEITHY KELAS, fusese vindecată de Însuși Apollon, fiind paralitică. Așadar, Zeul o vindecase de paralizie, deci de «Răutate; Primejdie», de BEITHYKELAS […] . Aceasta era fecioara din «Noul Testament», căreia Iisus i-a zis «Ridică-te, fato!»”
.

Adrian Bucurescu mai aduce un argument documentar, căruia îi acordăm credit până la proba contrarie: „Un alt talisman, tot de bronz, cu aceeași inscripție ca a celui de la Adjud, a fost descoperit la Bisericuța-Garvăn, jud. Tulcea. Și de această dată, crucea mai mare semnifică A Patra lună, Aprilie, când s-au întâmplat evenimentele hotărâtoare ale Antichității. Deasupra este sudată o cruce mai mică, Crucea ca unealtă de tortură, pe care este răstignit Orfeus, cel ce prorocise Venirea Celor Doi Gemeni Divini, în Țara Geților. Și pe talismanul de la Bisericuța-Garvăn Apollon-Zalmoxis apare în veșminte sacerdotale, pentru că a fost și Mare Preot al Geților, și-i binecuvântă pe pământeni”.

După mai multe „halte” lingvistice asupra cărora nu ne oprim decât în treacăt, urmărind cu precădere fondul, Adrian Bucurescu concluzionează: „Să fie bine înțeles: în bună parte, Săptămâna Patimilor și Învierea sunt tradițiile strămoșilor noștri, păstrate până astăzi. Chiar denumirea celei mai mari sărbători religioase a Românilor, PAȘTELE, vine dintr-un epitet atestat al „Cavalerului Trac”, BASK I DITHIAS „Ridicat din Morți” […]. De la tâlcul suprafiresc al acestei sintagme, româna mai are astăzi boscoade „vrăji; farmece”, precum și boscodiță „vrăjitoare”, ce va fi fost, poate, și un supranume românesc al Dianei, cea care L-a înviat pe Apollon. De la teonimul ZALMOXIS, pe care-l purtau Amândoi Gemenii Divini, avem și rom. zalmoș „pască; anafură împărțită în ziua de Paște. La început, Zalmoxienii celebrau Uciderea Zeului în ziua ce corespunde astăzi cu 21 Aprilie, iar Învierea, în ziua de 23 a lunii a patra, ultima denumită, cum am văzut, și O AGHI OSGHE ORGHI-OS. Treptat, oamenii de rând au crezut că „Sfântul Gheorghe” este o divinitate diferită de Apollon, dar au continuat să-l serbeze la 23 Aprilie, cum îl serbează și astăzi. Uciderea lui Apollon, supranumit și I I SUS – „Cel de Sus; Cel care Se ridică”, atestat ca nume masculin dacic, a fost celebrată Vinerea, căci cumplitul eveniment se petrecuse în această zi, iar Învierea, Duminica, a cărei denumire vine și ea din graiul geto-dacic, anume de la DO-MNICA, atestat ca nume feminin și tălmăcindu-se prin „Care își revine; Care (când) învie” etc […]. Ce s-o mai dăm pe după plop? A venit vremea să se spună pe șleau, a sosit timpul ca Adevărul să fie spus întregii lumi, în plina sa Lumină! Creștinismul s-a inspirat din Zalmoxianism, prelucrat după ureche. Inventarea Creștinismului le aparține Esenienilor, care au încercat să demonstreze că prezicerile din „Vechiul Testament” s-ar fi adeverit în vremea așa-zisului Iisus Christos, acesta fiind în realitate o combinație între Orfeus și Apollon”.

Dacă tot ce spune Bucurescu este adevărat, va trebui reconsiderat întreg creștinismul. Dacă, într-adevăr, ne-am născut „creștini”, așa cum susținea și filozoful austriac Friedrich Hayer, acest titlu ar trebui să provină de la tribul getic al CRE-STONAI-LOR („Cei Neclintiți; Cei Tari; Cei Măreți; Cei Puternici; Cei Ridicați”). De altfel, suspiciunea de „plagiat” religios a fost semnalată și de teologul creștin Origenes în secolul III d. Hr: „Apoi, fiindcă noi (creștinii – n.n.) cinstim pe cel prins și mort, cum spune Celsus, se crede că noi am făcut la fel ca Geții care cinstesc pe Zalmoxis”.

Teologul creștin Origenes sec. III d. Hr

Așadar, a fost modificată Biblia, așa cum afirmă Bart D. Ehrman, și adevăratul Iisus ar fi Zalmoxis?… Și de aici alte și alte întrebări, pe care Adrian Bucurescu nu se sfiește să le formuleze: „De ce au fost distruse toate cărțile antice unde se scria despre Geto-Daci, inclusiv „De Bello Dacico”, scrisă de însuși Traianus? Sau sunt doar ascunse? De ce a numit papa Ioan Paul al II-lea România „Grădina Maicii Domnului”? Ce-o mai fi știind Vaticanul despre toate acestea? Am renunțat la Adevărata Religie, care le-a fost dăruită strămoșilor Geto-Daci?”

 4,027 total views,  2 views today