Interviu realizat de Miron Manega, apărut în CERTITUDINEA Nr. 93

Unul dintre nepoții cardinalului Iuliu Hossu este inginerul Ioan Hossu, cetățean româno-canadian. Bunicul lui, Ștefan Traian Hossu, a fost fratele înaltului prelat greco-catolic, beatificat de Papa Francisc în 2019. A fost unul din cei patru copii ai soților Traian Ioan și Cristina Hossu ambii medici. Copilăria și primii ani de școală i-a făcut la Curtea de Argeș, după care s-a mutat cu familia la Bucureșți, unde elevul Ioan Hossu și-a continuat studiile la liceul Gheorghe Șincai. Aici a cunoscut primele persecuții, ca urmare a originii sale „nesănătoase”: era nepotul fostlui deținut politic Iuliu Hossu! Persecuțiile au continuat și în timpul facultății (TCM), unde i se falsificau notele (inclusiv cele de la examenul de diplomă) pentru că nu cumva un student cu rădăcini nesănătoase să iasă în evidență prin merite confirmate. În mai 1970, când bunicul său Iuliu Hossu a trecut la cele veșnice, Ioan Hossu își efectua stagiul militar de șase luni la Lipova. A cerut permisiunea să meargă la înmormântare, dar a fost refuzat, sub pretext că era împotriva regulamentului militar. În armata s-au accentuat și persecuțiile, deoarece fratele său mai mic, Traian Hossu, în urmă unei aprobări de la nivelul cel mai înalt, s-a căsătorit cu o olandeză și a plecat în Olanda. După terminarea serviciului miltar, Ioan Hossu a fost repartizat la Combinatul Chimic Giurgiu. Experiența de aici l-a dezgustat în așa măsură încât a luat decizia de a părăși România, ceea ce s-a și întâmplat, în 1980. Ajuns în Canada, s- angajat la început la o firma ce fabrică tubulatură pentru reactoarele nucleare CANDU, după care a absolvit cursurile unui colegiu tehnologic (Toronto School of Business), unde a ieșit primul în promoție, cu o medie de 9.60, cu o diplomă de programator și de analiză de sisteme. A ocupat la un moment dat, poziția de manager de informații tehnologice, la o firma guvernamentală foarte mare, dar după un timp, sătul de politicile interne, a decis să inceapă o afacere. Așa că și-a deschis, în Panama, o firma de produse naturiste pentru bolnavi și sportivi. Firmă pe care a reprofilat-o pe biostimulente pentru culturile agricole. A creat astfel mai multe produse, testate me multe culturi, în diferite țări, ajungând la niște preformante incredibile, chiar până la creșterea productivității agricole cu peste 300%.  Unul dintre aceste produse a fost testat și înregistrat și în România…

Cu ocazia unei reveniri recente în țara de origine, Ioan Hossu, însoțit de d-na ambasadoare Iuliana Gorea Costin a făcut o vizită a sediul UZPR, ocazie cu care a avut amabilitatea de a ne acorda un interviu. O variant restrânsă a acestui interviu a apărut  și tipărit, în numărul 93 al revistei CERTITUDINEA… 

Episcopul Iuliu Hossu citind Declarația Marii Uniri de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918

Cum v-a marcat amintirea lui Iuliu Hossu și care au fost repercusiunle acestei legături de rudenie asupra vieții d-voastră în România? Ați perceput-o că pe un blam sau că pe o responsabilitate?

Încep prin a vă spune că am copilărit la Curtea de Argeș până în clasa a V-a, până când părinții mei, (tatăl Traian Ioan Hossu, și mama Cristina Hossu) amândoi medici, prin transfer, au ajuns la Bucureșți.  Amintirile copilăriei în Curtea de Argeș sunt în general plăcute. Am început cu această scurtă introducere, deoarece tatăl meu, fiul lui Ștefan Traian Hossu, frate cu Cardinalul Iuliu Hossu, mi-a povestit cum, după eliberarea din închisoarea de la Sighet, Iuliu Hossu a fost transferat pentru o perioada la Mănăstirea Curtea de Argeș, pentru ca „doctorul”, tatăl meu, să-l pună pe piciare. Menționez că, atunci când a ieșit din închisoare, Episcopul Iuliu Hossu, un om destul de înalt, cântărea numai 49 de kilograme.

Știind istoria familiei, importanța pe care înaintașii noștri au acordat-o acestei țări, am încercat pe cât am putut să urmez calea cea dreapta, în ciuda vremurilor în care am trăit. Cei din jurul meu au privit cu admirație pe cardinalul Hossu, pentru ceea ce a reprezentat pentru România și, mai ales, pentru poziția neclintită pe care a avut-o în fața autorităților comuniste: „Credință noastră este viață noastră”.  Unii dintre apropiații mei nu au dat importantă gradului de rudenie, dar alții m-au făcut să mă simt chiar măgulit.  Aș vrea să va spun că eu nu am nici un merit pentru realizările Cardinalului, dar, în același timp, mă simt dator în a duce mai departe ștafeta.

Ce v-a determinat în mod nemijlocit să părăsiți România și cum ați reușit?

Ultimul eveniment determinant în acest sens a fost când am descoperit o problema tehnică, o greșeală făcută de alți ingineri, la Combinatul de la Giurgiu. Directorul economic a intrat în panică, deoarece secția respectivă trebuia ca în câteva luni să înceapă să producă.  I-am spus că pot să proiectez matrițele necesare, dar i-am cerut ca, după proiectarea și executarea celor șase matrițe, să-mi dea transferul la o altă întreprindere.  Mi-a promis că așa va face.  După ce am terminat primele două, i-am cerut să-mi dea în scris că la final o să-mi dea transferul.  A refuzat. Atunci mi-am dat seama că trăiesc într-o societate coruptă și că nu există o altă scăpare decât plecarea din România.

Bunicul și nepotul: Iuliu și Ioan Hossu

Relatați pe scurt aventură „evadării” din Gulagul românesc.

Nu o să intru în detalii.  A trebuit să-mi las familia în urmă, ca garanție că mă voi întoarce în țară.  Am plecat pe o motocicletă, pe ruta Ungaria-Austria-Cehoslovacia. Când am trecut granița la austrieci, nu am mai avut nimic de a face cu sistemul comunist.  După multe peripeții, nereușind să obțin vizele necesare, am abandonat motocicletă în Austria și am trecut ilegal granița în Germania, apoi în Olanda, unde am petrecut un an așteptând viza de emigrare pentru Canada… Tatăl meu, după ce i-am povestit ce am făcut și cum am reușit, mi-a spus că ar fi bine să scriu o carte, pentru ca și alți români să știe prin ce am trecut, și la ce să se aștepte după ce vor ajunge în alte țări.

Ce înseamnă pt. d-voastră patriotismul sau naționalismul?

Este o întrebare dificilă.  Nu trebuie să confundăm patriotismul cu naționalismul. Sunt două lucruri diferite.  După mine, a fi patriot înseamnă că, oriunde ai fi pe această planetă, trebuie să fii preocupat, dar să și faci ce poți pentru patria mama, chiar dacă soarta te-a mânat pe meleaguri străine.  Naționalismul de multe ori este interpretat în mod greșit.  Aș dori să clarific.  Dacă o persoană locuiește într-o țară în care nu s-a născut, trebuie să conviețuiască după legile și tradițiile acelei țări.  Nu poți să emigrezi într-o țară, să impui valorile tale asupra celorlalți.  De pildă, atât în Canada, cât și în SUA, precum de altfel și în multe state europene, conviețuiesc diferite naționalități.  Cum ar fi dacă fiecare ar încerca să-și impună punctul lui de vedere și valorile lui asupra celorlalți?  În mod sigur, s-ar ajunge la conflicte interminabile.

Ce părere aveți despre cei care și-au uitat „rădăcinile” și, mai ales, despre cei care vor să-și șteargă urma identitară?

Din păcate, sunt mulți în această situație. Unii, forțați de imprejurari, își părăsesc locurile natale și nu mai vor să audă de cei de acasă.  Cunosc și cazuri în care români ce au plecat din țară, din cauza prigoanei comuniste, și-au schimbat numele.  Te doare inima.  Nu putem însă să-i punem pe toți în aceeași oală.  În general, oamenii nu pleacă din locurile natale, nu-și lasă familiile și prietenii pentru că le-a fost bine.  De multe ori tindem să-i criticăm, dar până nu cunoaștem detaliile fiecăruia, nu putem să-i condamnăm. 

Cum sunt românii din Canada și din diaspora românească în general? Se mai simt legați de România?

Unii români sunt de-a dreptul scârbiți văzând ce se întâmplă la ora actuală în România și nu vor nici să audă de țară.  Sunt dezamăgiți.  Speranțele lor de a vedea o Românie prosperă au fost înșelate de cei ce s-au perindat la putere în ultimii 31 de ani.  Alții, dimpotrivă, vor să se implice în viața politică și în cea economică.  Vor să se reîntoarcă în țară.  Vor să-și aducă familiile în țară.  Vor să schimbe lucrurile.  Unii s-au și întors, iar alții vor să vădă schimbări reale, în special ce cei au copii.  Am auzit că sunt familii cu trei sau patru copii, ce ezită să se întoarcă, din cauza sistemului medical care este la pământ.

Româniidin Canada sunt la fel de dezbinați ca și cei care au rămas în țară?

În general, da.  Sunt dezorientați.  Au fost înșelați. Au așteptat ceva mai bun dar, după cum am mai spus, sunt unii ce vor face tot ce vor putea pentru a schimba situația actuală.

Sunteți la o vârstă la care ați putea să vă consumați liniștit pensia sau să călătoriți prin lume. Ce vă mai determină să vă implicăți în destinul istoric al României?

Vin ditr-o familie ce a suferit foarte mult din cauza terorii comuniste. Personal, am suferit mult.  Nu aș fi părăsit țară.  Sunt multe de spus.  Imaginați-va,  am fost patru frați.  Toți am părăsit țara, într-un moment sau altul.  Unul dintre noi a decedat, altul s-a întors în România, iar celălalt se va întoarce în curând.

Eu simt chemarea străbunilor, simt că țara are nevoie de fiecare român și de aceea am decis să mă implic, în ciuda sfaturilor unora, care îmi spun exact pe dos:  „Ce-ți mai trebuie ție? De ce nu te retragi undeva la soare, pe o plajă, să ai o viață liniștită?”.  Aș dori, pe cât se poate, să urmez calea Cardinalului Iuliu Hossu deși, drept să spun, nu mă simt vrednic.  Voi face ce voi putea și ce va permite Domnezeu, respectând, bineînțeles, legile țării.

Comemorarea Cardinalului Iuliu Hossu, la Cimitirul Bellu Catolic

Ce credeți că-i lipsește României ca să se poată redresa? Un lider sau un proiect de țară?

România are nevoie de un adevărat lider, un patriot, care să apere interesele țării, interesele poporului român.  De asemenea, este nevoie de un proiect de țară.  Ar fi multe de spus, dar nu cred că actualii conducători sunt capabili să elaboreze un asemenea proiect și nici să implementeze unul, char dacă li s-ar oferi.  De exemplu, anul trecut, înainte de alegerile din Decembrie, am lucrat la un proiect pentru reabilitarea agriculturii și a mediului.  Acest proiect a fost prezentat parlamentarilor dar, deocamdată, nu s-a făcut nimic.  Nu cred că actuală conducere are profesioniștii capabili de a implementa aceste proiecte.

De unde credeți că poate apărea o soluție salvatoare? De la românii din țară sau de la cei din afară granițelor?

Țara este vândută bucată cu bucată.  Avuțiile țării sunt vândute.  Pădurile sunt exploatate în mod fraudulos.  Interesele personale și ideologia de partid sunt cele ce domină.  Luptele între diferitele facțiuni predomină arena politică.  Invenții românești valoroase sunt suprimate. Companiile străine au prioritate în fața celor românești.  Legea offsetului a fost eliminată.  Pe de altă parte, „aleșii noștri” își dau pensii speciale, iar cei ce au contribuit la construirea acestei țări de multe ori nu au ce mânca.  Să nu uităm bătrânii, în special pe cei ce locuiesc la țară.  Sunt cei ce au construit și aparat această țară, iar acum traiasc într-o sărăcie lucie… Soluția salvatoare va apărea când românii din țară, cei ce într-adevăr doresc binele țării și al poporului român, vor colabora cu cei din afara țării. 

Ce șanse credeți că mai are România să-și reîntregească granițele? Mă refer la Moldova și teritoriile din Ucraina, pierdute prin Tratatul Ribbentrop-Molotov…

Acela nu este și nu a fost un tratat.  A fost un PACT între doi crimiali odioși, Hitler și Stalin.  Românii nu au fost întrebați dacă doresc sau nu să cedeze aceste teritorii.  Ei au fost obligați să le cedeze.  Acest pact a fost declarat ilegal atât de Congresul SUA și de Parlamentul European, cât și de Parlamentul României.  În acest context, liderii României trebuie să lupte pentru reîntregirea teritoriilor pierdute.  Tot în acest context, aș vrea să menționez că sunt de-a dreptul revoltat de poziția „aleșilor noștri”.  Din câte știu, nu există nici o lege care să protejeze românii aflați în afară actualelor granițe ARTIFICIAL CREATE. Mai mult, cred că este de-a dreptul o ticăloșie din partea statului român în a le îngreuna eliberarea certificatului de cetățenie.  Din câte știu, la ora actuală sunt mai mult de 144.000 de români în Basarabia, ce așteaptă acest certificat.  Repet, ei nu și-au abandonat cetățenia, le-a fost luată. Unii dintre ei așteaptă deja de doi sau trei ani, fără a primi un răspuns. România are obligația să-și apere cetățenii, oriunde se află aceștia, deci și pe cei din Basarabia, Bucovina de Nord, județele Cahul, Ismail și Bolgrad, preum și pe cei de pe teritoriul Ungariei și pe cei de la Sud de Dunăre. Numai prin efortul susținut al politicienilor români se vor putea reîntregi granițele.   

Întâlnire la sediul UZPR. De la stânga la dreapta: Doru Dinu Glăvan, Iuliana Gorea Costin, Ioan Hossu, Miron Manega

Ce soluții există realmente că România să iasă din sistemul corupt, trădător și distructiv în care trăim?

Ca să propui un tratament, trebuie să știi diagnosticul și modul în care se manifestă boala. Lista acestor simptome pare că nu se mai termină… Parlamentul este plin de penali, oameni incompetenți, ce au avut grijă ca în posturile cheie să-și pună prietenii, rudele sau amantele care să le facă jocul. Corupția la toate nivelele, lipsa de lideri, lipsa de profesionișți, mulțimea vînzătorilor de țară etc., toate acestea au dus la o apatie a electoratului. Agricultura țării este la pământ.  Mare parte din terenurile agricole fertile au fost deja vândute, iar ceea ce a mai rămas, a intrat în deșertificare.  Se preconizează închiderea minelor de cărbuni, în timp ce în Germania și Polonia cărbunele este în continare folosit în termocentrale.  Inventatorii români au soluții viabile pentru desulfurarea cărbunelui, pentru că acesta să fie folosit conform standardelor de emisie din EU… Tinerii sunt viitorul aceste țării, dar ducația este la pământ.  Au apărut peste noapte „universități” ce vând diplome de doctorat, în timp ce specialiști în educație, cum e profesorul Florin Colceag, sunt ținuți la distanță în loc să fie angrenați în refacerea sistemului educațional.

Nu mai putem permite ca resursele naturale să fie vândute și exploatate de străini. Există propuneri pentru reabilitarea agriculturii și a mediului, pentru a transforma agricultura României, dintr-o agricultură bazată pe îngrășăminte chimice, în una bio, dar și acestea sunt ignorate. Avem nevoie de oameni care să respecte tradițiile și valorile poporului român, să nu se închine celor din afară, să nu cedeze presiunilor. România este o țară creștină, cu valori creștine, ce trebuie menținute și apărate cu fermitate. Nu trebuie să fim sclavii altora, și nici să ne conformăm „corectitudiiia politice” prin adoptarea de legi aberante ce vor continua să distrugă țara. Funcțiile publice trebuie să fie ocupate numai prin concurs. Cei ce le ocupă să-și dovedească competența și experiența în domeniile de activitate.  Românii aflați în afara țării trebuie atrași pentru a se reîntoarce în țară și a se implică activ în viața politică și publică.  Avem nevoie de o democrație participativă SELECTIVĂ, prin care cei ce nu-și îndepliesc angajamentele luate înainte de alegeri, să fie înlocuiți la mijlocul mandatului.  Puterea trebuie să aparțină poporului, nu parlamentului.

În încheiere, aș dori să menționez că, până acum, am trimis câteva scrisori deschise către domnul Președinte Klaus Iohannis și către Parlamentul României.  Am cerut ca, în ziua de 1 Aprile, să se țină un moment de reculegere în Parlament, pentru a ne reaminti de KATIM-UL ROMÂNESC, de masacrul de la Fântâna Albă.  În altă scrisoare, am cerut ca de urgență să se oprească vânzarea resurselor naturale – sarea și grafitul, iar în alt, ca ziua de 23 August să se declare zi de DOLIU NAȚIONAL, această zi fiind ziua în care s-a semnat pactul Ribbentrop Molotov.  Ultima scrisoare am trimis-o și doamnei Maia Sandu.  Nu am primit răspuns la nici una, deși au fost mulți români ce le-au semnat.  Românii trebuie să se trezească, să iasă la vot și să voteze profesionișți, patrioți, oameni ce nu pot fi corupți. Sunt convins că toate partidele politice au în structura lor oameni de valoare, ce pot contribui la refacerea țării.  Trebuie să ne unim, pentru a ne lua țară înapoi. Cu ajutorul   lui Dumnezeu, sunt convins că vom reuși.  NIHIL SINE DEO!

 2,128 total views,  2 views today