Autor: ILIE ȘERBĂNESCU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 160

Dragii mei concetățeni, sînt și  eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit  oraș Bucuresti. Aici m-am născut,  mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am  muncit pînă cînd am ieșit  la pensie. 

Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea  socialismului și 20 pentru  dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am  sperat mult mai mult. Acum sînt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am  pricopsit. Îmi petrec anii  chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată  facturilor. 

Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că  viața de bucureștean te  obligă la folosirea unor  servicii și facilitate  publice indispensabile  cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv,  internet, telefon și  cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un  lucru pe care aș vrea  să vi-l împărtășesc și dumneavoastră.  Și anume  că eu, ca și  dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova,  care e o  companie franțuzească dar îmi vinde apă românească  pentru că, cu siguranță, nu  o aduce din Franța.  Deci eu, atunci cînd fac duș sau  cînd îmi fac un ceai, îl  fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în  Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană  numită Enel.  Deci, cum am  aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se  scurg în Italia.  Sînt  convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian. 

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez),  firmă tot franțuzească  ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar  banii noștri pleacă  la Paris să se integreze în UE.    

Telefonul, indiferent  că-l plătesc la  Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura  să zic ceva la  telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani  către zări străine.  

Cablul  TV și internetul le plătesc la RCS & RDS.   Ăștia,  mărturisesc că nu știu de  unde sînt, dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan  Teszary, locuiește la  Budapesta și nu știe  nici el dacă mai e român sau  european.

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor,  m-am integrat și cu mașina  în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un PECO  românesc. Ferească Dumnezeu  de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu  l-am făcut, dar sînt  sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum  plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine, fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e  nici o bancă românească. Deci ne integrăm cu succes și  în sistemul financiar European, cu portofel cu tot.

Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare ale celor care au condus  țara în ultimii 24 de ani. Am fost  predați la  pachet, pe post  de  consumatori captivi, unor companii străine care ne  calculează prețurile în  euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi  prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din  aceste companii de  utilități. 
 Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar  să știți că situația  asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește  în toate marile orașe din țară. Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce  nimic, iar banii  românilor se scurg în afară țării.  

Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii  peste mări și țări, fiindcă marfă e aproape 90% de import.

Pagubele sînt  uriașe! Au dispărut, în ultimii 27 de ani, peste 1200 de  întreprinderi productive: fabrici,uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații  și cîte altele! În România, primul război mondial + al doilea război  mondial + cutremurul din  1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 27 de ani au  reușit performanța!  
 Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au  reușit performanță asta, e dovedit statistic. Deci politicienii noștri din ultimii  24 de ani sînt mai  răi că bomba nucleară.  

Nu mai vorbesc de recordul de a  crește datoria publică la 63,6 miliarde de euro. I-au spus datorie publica, deși nu  ne-au întrebat pe  noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie  siguri că e datoria  noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și  nepoții noștri! 
Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara  vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o  situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4  milioane de tineri  români muncesc în străinătate și din generațiile care  se ridică mai toți vor să  plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți  găsești un loc de muncă în  țara ta.

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de  muncă! Fără producție  autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii, și alea  livrate de străini, vom  pieri ca țară și ca neam în cîțiva ani de zile.
Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și  recapete controlul asupra  serviciilor publice și asupra întregii economii!  
Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele  trebuie să fie în mîna românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu  prețuri din ce în ce mai mari !  

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar, vom trage apa la București și vom face  plata la Paris, ca și pînă  acum!  
Fă un bine țării tale!  Citește și dă mai departe!

Sursă: Revista CERTITUDINEA Nr. 1, 16. Oct. 2017

 2,729 total views,  2 views today