Autor: IULIANA GOREA COSTIN
„Dacă v-ați săturat de lumea aceasta nebună…” – un îndemn avertisment ce răsună brusc dinspre ecranul televizorului reconectat după o cădere de curent, mă surprinse înainte ca să apară și imaginea celui care rostea apăsat fiecare cuvânt. Un Cineva îmbrăcat în straie țărănești veritabile, o imagine de basm în mijlocul traficului infernal al Bucureștiului în plină zi.
Era un promo în care însuși Grigore Leșe ne chema, ca la rugăciune, să urmărim emisiunea „Calea lui Leșe”…
Din acea zi i-am tot ascultat chemarea, descoperind pe Cale călători dintr-o lume ancestrală ce-și etalau pentru telespectator valențele sufletului. Aveai senzația unei lumi paralele, o lume a visurilor, inefabilă, ce putea fi doar simțită.
Murmurul ce se răspândea cu grija de a nu fi risipit „Nu lăsa, măicuță, să pierim pe cale…”, rostit sub bagheta magică a maestrului pe o pajiște din Ardeal, urmat de tânguirea sfâșietoare „La mijlocul cerului, cale nu-i, cărare nu-i…”, autentifica manifestarea harului divin într-un veghetor conștient de rostul venirii și trecerii sale prin lume.
Deși, mereu în rol de călător, este greu de găsit, a acceptat să vină la Chișinău pentru a lansa împreună, în ziua de 26 octombrie 2014 proiectul „Creștini în Europa”.
Sala cu Orgă, unde a avut loc lansarea proiectului întru cinstirea vrednicilor domnitori români Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir, devenise neîncăpătoare pentru doritorii de a-l asculta pe maestrul Grigore Leșe.
Elita intelectuală din Moldova de răsărit, aflată ani la rând pe baricade în apărarea identității naționale, se regăsea într-un soi de pietate, încercând trăiri ce duceau, spre o cunoaștere nouă,universul Grigore Leșe.
„Viața mea nu-i făcută din poveștile altora, cântecele mele sunt făcute din poveștile trăite de mine” – ne mărturisește omagiatul, acum, în ajunul unei semnificative aniversări ce a ales s-o marcheze la Ateneul Român.
Maestrul din el este unul autentic care, încercând de toate, a făcut trierea, alegându-se cu experiența trăită – adevărata cunoaștere transformatoare: „Mă las la fund de mare… Și ies cu pietre rare” (Grigore Vieru).
Poveștile, Calea lui Leșe, țin de descoperirea de sine. „Știu cine sunt” nu este doar o declarație.
Pentru cei care l-au ascultat și înțeles, Grigore Leșe este un spirit autentic, ce sună necontenit, pentru semeni, trezirea.
Să ne trăiți la mulți și binecuvântați ani, Maestre!
Continuați! Săpați în adâncul ființelor până scoateți la suprafață izvorul cu apa vie al desăvârșirii. Mulțumim că sunteți un călător neobosit pe Calea luminii!
Cu recunoștință,
Iuliana Gorea Costin
2,256 total views, 2 views today
Vă scrie un OŞAN din Țara-Oaşului – tot Oséni-s şi cei din Maramureş.
Că un om de rând, nu ştie cum se-nvârte lumea asta, mai ales la nivel politic şi cultural, e una, dar oameni ca voi, nu au dreptul să cadă în asemenea CAPCANE!
LEŞE maiestru, LEŞE patriot, LEŞE cu straie autentice!!!???
Dacă aceste lucruri ar fi fost scrise în presa mainstrem, nici nu ma-r fi ….. grija, dar să văd aduse elogi acestui IMPOSTOR/CÂRTIȚĂ în Revista Certitudinea, îmi vine să mă dau cu capul de pereți!…
Hai să vedem cine e acest domn LEŞE şi opera lui de Cârtiță/Impostor :
1. În primul e din Lăpuş – Maramureş – dar de etnie KAZARO JIDOVĂ ( dați o tură pe pagina lui de fb şi priviții poza cu stramoşi lui, de-o mai are şi nu a şterso, de a şterso, v-o trimit eu ).
2. Căutați pe you tube interviul lui din Țara-Oaşului, unde încearcă să submineze COLINDA : Din Oraşul Viflaim. Colindă ce fă referire la locul de naştere exact a lui Isus. Încercând să lege ancestralitatea Colindei de Vioară ( Cétiră în Țara-Oaşului ), spunând următoarele : – Colinda asta, nu poate fi veche fiind că Vioara datează din Evul Mediu şi dacă ei supun că e veche, nu înseamnă că e şi adevarat… dar e bine că-s credincioşi…
Că vioara datează din 1512, e adevărat, dar ce-a uitat LEŞE să spună, e că Colinda se cânta de obicei din FLUIER, dealtfel, doar fluierul e ( era ) autorizat în biserică ca instrument de muzică. ( Sunetul din fluier este cel mai pur suntet şi a fost atacat şi denigarat chiar şi de SOCRATE în persoană spunând următoarele : Tracii când se adună între ei sărbătoresc cântând din fluier, dar ce urât le deformează fața şi nu e nimic mai dulce ca sunetul din lira noastră. De ce a spus asta? Nu uitați METAFORA cu Arabii din Maghreb ce cântă din fluier şarpelui; şarpe ce bine se ştie, e SURD ).
3. Priviți filmările, postate pe you tube atunci când căuta Ceteraşi prin Maramureş : ce credeți că la pus pe unu să-i cânte ? Zicală Jidovească!!!
4. Poartă straie ” Ancestrale ” ? Dacă la Oraş v-au facut din Lupi Câini, noi la Țară avem tot blană şi nărav de Lup, şi ştim să recunoastem ce e ancestral, autentic sau nu. Iar ” Straiele” lui LEŞE, pentru mine, îs cârpe de şters pe jos!!!
5. Ce spunea recent despre un anumit cântec popolar Român? că e : Unguresc!!!
Domnul MANEGA, eu am un respect ENORM față de dumneavoastră, mai ales că avem un ZEU comun în inima noastră, EMINESCU…, dar vă rog verificați cine ce publică în Certitudinea!!!