Profesorul Dumitru (Denis) Buican Peligrad a plecat dintre noi după o „viață sfârtecată între Răsărit și Apus”, dar a rămas în memoria celor care l-au cunoscut ca „domn’ profesor”, „unchiul” sau pur și simplu ca un spirit liber și generos.

Este dificil să rezumi în câteva cuvinte destinul unui om care a marcat atât de profund cultura și știința. Denis Buican a fost un geniu vizionar, un doctor în genetică și pionier al radiogeneticii în România, dar și un istoric și filosof al științelor. Opera sa se întinde pe mai multe domenii, de la biologie și epistemologie până la poezie și reflecție filosofică.

Doar trei din contribuțiile sale majore:

– „Teoria sinergică a evoluției” – o nouă viziune asupra proceselor evolutive, care îmbină cooperarea și competiția.

– „Biognoseologia” – o teorie originală a cunoașterii, ce propune o sinteză între biologie și filosofie.

– „Istoria geneticii și a evoluționismului în România” – lucrare fundamentală pentru înțelegerea dezvoltării științei românești.

„Domn’ profesor” nu a fost doar un savant, ci și un umanist care a crezut în puterea cunoașterii de a elibera spiritul. Așa cum spunea, „adevărata cunoaștere nu este doar acumulare, ci sinergie între știință, conștiință și spirit”.

Drum lin, domn’ profesor! Sau, după cum obișnuiați să spuneți: „Au revoir, bonne chance!”

_______________________________________

„Viaţa-mi fu fertilă în evenimente excepţionale, cele mai multe – ca întotdeauna – mai degrabă nefericite. Cu toată povara resimţită, am trait, şi mai trăiesc încă, din curiozitate neostoită, dar şi din iluzia, fără îndoială deşartă, că mai arunc câţiva sâmburi de Lumină în brazdele viitorimii. Probabil – cum spunea Schopenhauer – mintea, avocatul diabolic al voinţei de a trăi, îşi găseşte totdeauna pretexte pentru vieţuire, ba chiar şi pentru… supravieţuire. Oricum, războiul, năvălirea sovietică şi dictatura totalitară stalinistă impusă de baionetele Armatei roşii au zdruncinat lumea patriarhală în care m-am ivit şi m-am pomenit, din fragedă adolescenţă, într-o lume pidosnică cu susul în jos şi josul în sus […]..

Ajuns, la 35 de ani, cu prilejul unui Congres Internaţional, la Paris şi rămas în occident, înşelat de făgăduieli mincinoase făcute la cel mai înalt nivel al Statului francez, am regăsit în Universitatea din Franţa – şi în corupţia politică şi poliţistă – aproape toate comportamentele de insecte nocive pe care le speram lăsate în urmă, în atmosfera totalitară a Bucureştiului”.

(Denis Buican, „Viață sfârtecată între Răsărit și Apus”)