Autor: MIHAI EMINESCU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 202

Statul nostru nu are altă raţiune de a fi decît aceea că e stat românesc, deci dezvoltarea elementului românesc este şi cată să fie ţinta noastră de căpetenie. Oricari ar fi măsurile — fie cît de frumoase şi mari — cari ar împiedica dezvoltarea acestui element, fie din consideraţia pentru idei importate, fie sub pretextul acestor idei, ele sînt a se privi ca stricăcioase şi contrarii ideii statului nostru.

Nu ne îndoim că cu lista de fraze a programelor liberale cosmopolite s-ar putea asemenea dezvolta cîteva milioane de oameni pe suprafaţa acestui teritoriu, dar acesta n-ar mai fi România, ci America sau Belgia Orientului […].

Raţiunea de stat ne pare superioară tuturor ambiţiilor nejustificate şi întregului bagaj de fraze cosmopolite cu cari publicul nostru este ameţit de douăzeci şi mai bine de ani încoace.

Ceea ce voim deci e ca naţia să fie redată ei însăşi, ca clasele ei productive, grupurile ei de interese adevărate şi generale să contribuie la formarea voinţei ţării, adecă a legilor ei, nu însă populaţia flotantă de postulanţi şi advocaţi de-a doua şi a treia mînă, cu reţetele lor, pretinse infalibile, de fericiri făgăduite şi ne-mplinite. Voinţa legală şi sinceră a ţării, o voinţă nestoarsă şi neindusă în eroare, iar nu instinctele vînătorilor de funcţii să determine mersul statului.

Singura discuţie între noi şi adversari sinceri este aşadar numai asupra marginii pînă la care ideea statului, ideea armoniei intereselor, are să facă concesii aspiraţiunilor şi ambiţiei individuale. Şi această margine nu este trasă în mod absolut; căci cu cît organizarea unei ţări e mai veche, [mai] îmbinată cu tradiţiile, mai puternică cu atîta arena ambiţiilor poate fi mai largă fără pericol pentru interesele generale […].

Lupta noastră este deci a statului român contra republicei americane, şi nu ne îndoim că în combaterea americanismului cosmopolit şi lipsit de cultură vom avea alăturea chiar pe adversarii cei sinceri.

[TIMPUL, 2 martie 1883]