Autor: CĂTĂLIN PENA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 206

Este considerat unul dintre cei mai mari conspiratori planetari

Jean Parvulesco, sau Jean Pârvulescu, este cel care a imaginat proiectul Uniunii Eurasiatice susţinut de Vladimir Putin. Prin intermediul prietenului şi discipolului său Aleksandr Dughin, Jean Parvulesco a influenţat viaţa politică din Rusia, contribuind la înfiinţarea mişcării de tineret „Nashi” („Ai noştri”).

Mărturia fiului

Unul dintre fii săi, Constantin Pârvulescu, acum călugăr în România, a făcut un rezumat al vieţii tatălui său:

„Ştim că Jean Parvulesco s-a născut în România […]. Şi-a petrecut tinereţea într-o familie de militari de carieră, şi-a făcut primii ani de studii la un liceu militar, a avut o tinereţe turbulentă. Iar atunci când au venit anii dramatici, care au zdrobit România, anii 1947-48, el a hotărât să-şi părăsească ţara. A traversat Dunărea înot, ajungând în Iugoslavia. A fost arestat de sârbi şi aşa a survenit o primă confruntare fundamental […]. Reuşeşte să scape din lagărul iugoslav, se regăseşte la Viena, apoi la Trieste, iar de la Trieste în Europa liberă pe atunci. Se hotărăşte să ajungă la Paris, care devenise pentru mulţi intelectuali români Patria ideală.

La Paris întâlneşte mai mulţi alţi exilaţi, dar mai ales o persoană ce va avea o importanţă considerabilă în destinul său, regizorul Eric Rohmer, care îl primeşte, îl cazează, îl ajută să-şi înceapă studiile.

Şi, într-adevăr, el îşi va face studiile în filozofie. Începe să întâlnească exponenţii intelectualităţii franceze. Va avea primele contacte, mai ales cu oameni din zona cinematografiei, pe care le va păstra de-a lungul întregii sale vieţi.

Ştim că mai apoi a avut o întâlnire fundamentală la Paris. Vorbesc de mama mea. S-a căsătorit cu ea, a avut trei copii, dar, din păcate, destinul a decis să frângă acest vis frumos.

Prietenii lui Jean Pârvulescu

În perioada când Jean Parvulesco se afla în Spania în calitate de activist în sânul OAS, el a fost în contact cu românii din exil în epoca lui Franco, precum Faust Brădescu, Horia Sima şi alţi câţiva, dar şi cu ofiţeri francezi din OAS.

În acea perioadă, mama mea a murit, lăsând în urmă trei copii mici şi un soţ distrus. Această întâmplare va fi una fundamentală, deoarece în întreaga sa operă vom regăsi figura acestei femei, pe care a iubit-o şi pe care, cu toate mijloacele posibile, inclusiv prin mijloace ezoterice, a încercat să o regăsească […].

Când s-a întors la Paris (există un eveniment despre care vorbeşte în cărţile sale), revine în locurile unde şi-a întâlnit pentru prima dată soţia şi, potrivit propriilor sale cuvinte, el primeşte „fulgerul lui Apolo”, conştiinţa unei realizări ezoterice sau spirituale, care plasează viaţa sa într-un alt plan. Şi cu această viaţă, acum intrată într-un alt plan, va avea contacte şi posibilităţi de întâlnire cu oameni extrem de diferiţi, dar cu toţii foarte importanţi, cum ar fi Raymond Abellio, în principal, anturajul tuturor cercurilor ezoterice francize […].

Prin intermediul lui Eric Rohmer va continua să îl frecventeze pe Jean-Luc Godard, actori ca Gérard Depardieu, Alain Delon, care au băut mult alături de Jean.

După această poveste la Paris, anii săi din urmă sunt relativ cunoscuţi. A înfiinţat prima revistă de geopolitică, care se numea „De la Atlantic la Pacific”, a scris articole în revista „Combat” (Lupta), care au valoare de actualitate şi acum […].

Italianul Claudio Mutti, într-o intervenţie în cadrul colocviului Jean Parvulesco ce a avut loc la Paris în 23 noiembrie 2012, îşi amintea:

«Prima mea întâlnire cu numele lui Jean Parvulesco datează din 1974, când eram obiectul atenţiei aceloraşi judecători italieni care, în cadrul unei anchete politice, se interesau şi de acest misterios român care chema la pregătire pentru aşa-zisa Endkampf (un cuvânt foarte suspect în ochii vânătorilor de vrăjitoare, care, în ortografierea lor, devenea endekampf) […]».

Trei ani mai târziu, în 1977, am citit în buletinul Correspondance Europenne, condus de Yves Bataille, un lung articol intitulat URSS-ul şi linia geopolitică, care părea să confirme zvonurile difuzate de unii „dizidenţi” sovietici în ce priveşte existenţa unei mişcări pro-eurasiene acţionând mai mult sau mai puţin clandestin din interiorul Armatei Roşii […]”

Copilul teribil al literaturii franceze

Călin Mihăescu scrie pe blogul despre Jean Parvulesco: „Un român, aproape necunoscut în ţara sa, a devenit copilul teribil al literaturii franceze în ultima jumătate a secolului 20 şi poate unul dintre cei mai influenţi conspiratori în politica planetară clandestină. A scris aproape 30 de romane cu subiect mistic dar şi lucrări de analiză politică şi eseistică”.

Jean Parvulescu a fost artizan al unor state africane în perioada post-colonială, avand grija să îşi înscăuneze şefi de state doi prieteni foarte apropiati, pe Moise Tshombe în Congo şi pe „împăratul” Jean-Bedel Bokassa în aşa-numitul „Imperiu Centrafrican”, căruia i-a asigurat practic crearea de la zero a noului stat, prin lobby-ul pe care îl putea accesa în zonele „umbroase” ale marilor puteri.

Un aventurier de geniu

Aurora Cornu, fosta soţie a lui Marin Preda, care l-a cunoscut direct, îl caracteriza astfel pe Jean Parvulesco: „Aventurier de geniu, care a avut un rol important în înscăunarea lui Moise Chombe, în Congo. Ezoterist, ocultist, având chiar o mișcare filosofică careîil urmeaăa și astăzi ca pe un maestru, Jean Parvulescu făcuse Institutul de Cinema cu tinerii regizori: Rohmer, Godard, Truffaut, tot el fiind autorul și teoreticianul celebrei formule: Noul val francez – o miscare estetică protestatară, care a luptat împotriva industriei de cinema și a propus în replică filmul de autor, disprețuind profund succesul comercial”.

Personaj principal într-un film de Francois Truffaut şi Jean-Luc Godard

 Având un rol atât de important în generarea mişcării „filmului independent” şi având o viaţă care „bate filmul”, este evident de ce Parvulesco a devenit şi personaj principal de film, interpretat de actorul Jean-Pierre Melville, într-unul dintre cele mai importante filme de artă ale lui Francois Truffaut şi Jean-Luc Godard, „A bout de souffle” („Cu sufletul la gură”):

Jean Parvulesco a murit pe 21 noiembrie 2010 la Paris. Nicio carte de a sa nu este tradusă în limba română.

Scriitoarea Mirela Roznoveanu spunea despre el: „Am avut prilejul să îl cunosc pe Jean Pârvulescu acum câţiva ani la Paris. Este un personaj straniu, amestec de geniu şi legendă, o minte originală şi paradoxală. Păcat că românii nu au nici o idee despre opera lui”.

Sursă: Evenimentul Istoric

Titlul original: „Jean Pârvulescu, unul dintre cei mai mari conspiratori planetari. A primit fulgerul lui Apolo și a magnetizat elita Franței” (extrase)