DIN SUMAR
● MIHAI EMINESCU. Lipsa de simţ istoric şi naţional nea adus unde suntem
● DAN DIACONU. Israelul, atacat simultan din trei părți: Houthi, Hezbollah și Iran
● DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
● MAGDA URSACHE. Dacă i se destramă limba, și omul se destramă
● NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Pentru instictele maghiare nomade, Ungaria Mare era… prea mare. Așa s-a ajuns la 1 Decembrie și la Trianon
● CONSTANTIN 7 GIURGINCA. Arhivele transcendente. Muchia Săpocii și legendara Movilă a Cerbului
● MIRON MANEGA. Proiect legislativ incendiar: LEGEA LEGITIMITĂȚII
● AUREL C. POPOVICI (1863-1917). Săptămâna Patimilor
● NAE IONESCU. Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie! (Ultimul articol al lui Nae Ionescu)
● P.C. JUSTIN PÂRVU: „ România, la ora actuală, nu mai este condusă de români, ci de străini”
● NICHIFOR CRAINIC. Noaptea Învierii
● Teolog VASILICĂ MILITARU. Hristos a Înviat! Neamul Românesc înviază?
● Iisus către fariseii de ieri și de azi ai bisericii: „Vai, vouă, pui de năpârci, călăuze oarbe, morminte văruite!”
● NICHIFOR CRAINIC. Biserica: o ciudată spiţerie alchimistă, care negociază paliative pentru nevoi inexistente
● KURT NIMMO. Viitoarele victime ale Iranului: corporațiile americane și israeliene
● Preot. Dr. Ing. DUMITRU GRIGORE. Atitudinea față de jertfă, între venerație și blasfemie
● JUSTIȚIA ÎN BOXA ACUZAȚILOR
- DIANA IOVANOVICI ȘOȘOACĂ. Declarația de inculpat
- MIRON MANEGA. Când procurorul devine inculpat
● ALICE FLORESCU. „Sărutul” interzis
● Prof. Univ. FLORIN ZAMFIRESCU. Încercare de revenire la normal a teatrului românesc
● DIANA-MARIA BRĂGARU. Patru falusuri așezate în forma Sfintei Cruci, în incinta Parlamentului
● CEZAR ION. Dar drepții unde sunt?
● DENIS BUICAN PELIGRAD (1934-2025). Dar cine să înţeleagă jertfa celor ucişi pe toate crucile şi părăsiţi la toate răscrucile Lumii?
● EMIL STRĂINU. Din ciclul: „Ce caut EU în viața mea?”
● DANIELA GÎFU. Înaintea cortinei: acolo unde încep poveștile adevărate
● CONSTANTIN BEJENARU-BECO. De Florii
● IOAN IANOLIDE „ÎNTOARCEREA LA HRISTOS”. Odioasa ucidere a 30 de evrei, spânzuraţi de cârlige la abatorul din Bucureşti, n-a existat
Susțineți CERTITUDINEA prin Formularul 230 !
“Neamul Românesc înviază?” (sau nu) este o rătăcire neteologică, dacă nu chiar “anti” (şi anti creştină)!
În sens creștin, “învierea neamului” se referă la învierea obștească a întregului neam omenesc (a tuturor oamenilor), nu la învierea unui popor specific. Aceasta este o dogmă fundamentală, bazată pe învierea lui Hristos, care a biruit moartea pentru toți. Aceasta implică refacerea trupurilor și unirea lor cu sufletele la a doua venire.
Creștinismul propovăduiește că, la sfârșitul timpurilor, toți oamenii care au trăit vreodată vor învia cu trupurile lor, dar transformate, pentru a fi judecați.
Nu este o reîncarnare, ci o readucere la viață a întregii firi umane, a întregului neam omenesc, într-o stare de nemurire, in sens spiritual.
Pentru a parveni la statutul social de „preot al neamului românesc“, probabil unii inventează orice, ca şi birocraţii de vocaţie şi fariseii, teme şi probleme inexistente în realitate în Theo-Logos.
Importanța neamurilor (popoarelor) în creștinism a evoluat semnificativ de la Vechiul Testament la Noul Testament, trecând de la o concentrare pe un popor ales (Israel) la o viziune universală. Iată aspectele principale:
Trecerea de la Particular la Universal: În Vechiul Testament, accentul cădea pe poporul Israel. În Noul Testament, importanța neamurilor se diluează în favoarea unui “neam universal”, unde limbajul dragostei și apartenența la fiii lui Dumnezeu primează asupra naționalității, limbii sau patriei.
Mântuirea Universală: Hristos nu a venit pentru a mântui un singur neam, ci pentru a asuma natura umană universală. Mântuirea este individuală, privindu-l pe fiecare om ca un exemplar al umanității, nu ca membru al unui grup etnic specific.
Dar deși creștinismul este universal, în cadrul tradițiilor locale (cum ar fi cea ortodoxă română), sfinții neamului (voievozi, ierarhi, mucenici) sunt celebrați ca păstrători ai flăcării credinței în cadrul unui popor specific. Acest fapt nu crează o altă religie, de popor, şi nici “dumnezei” de neam (popor), separat de cel Unic. Sfinții români au grijă de poporul român care se roagă la ei, dar Dumnezeu e deasupra şi este Unic.
Câtă dreptate ai, Zorilă. În fond Biserica Ortodoxă Română, ca toate Bisericile Ortodoxe naționale se află în Erezie. Biserica Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc, este stipulat la art.5 alin. 2 din Statutul de organizare și funcționare a BOR. Este o erezie denumită filetism. Care Neam? Nu există decît neamul creștin. Singura Biserică adevărat creștină, care susține teoria ta, este Biserica Catolică. În fond, „nu mai este nici iudeu, nici grec” (Galateni 3:28) dovedește că apartenența etnică este abolită în creștinism. Etniile se diluează în poporul lui Dumnezeu. Naționalismul devine o mega Erezie. În acest sens trebuie să extindem aplicarea următorului adevăr „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască”, adică sexul sau genul nu mai are sens în creștinism. Conform teoriei tale geniale, LGTBQueer este ideologia care se apropie cel mai mult de abolirea sexului sau genului. Ăștia se cred fără sex sau cu sexul fluid. Creștinii sunt cu siguranță asexuați pentru că este scris „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască”. Shalom sau Allahu akbar. Cum îți place ție, Zorilă. Ai dreptate.
@ Amagilă-Smintilă,
Citezi falsificând, ca de obicei, căci la art.5 Statutul BOR nu spune decăt că “Biserica Ortodoxă Română [ca instituție care plătește impozite conform legii, nu ca Biserica creştina sin duh, a tuturor creştinilor neamului omenesc] îi cuprinde pe creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, precum şi pe cei primiţi canonic în comunităţile ei” (citat din Statut).
Şi tot ca instituţie locală a Bisericii creştine universale, BOR este “naţionala” şi “a neamului românesc”, dar asta nu îţi dă dreptul să vorbeşti de o înviere sau neînvere a neamului românesc sub nici o formă. Învierea este individuală şi a neamul omenesc întreg, când va fi să fie!
Neamurile nu „se diluează în poporul lui Dumnezeu“, că vrei tu răstălmăcire, iar naționalismul nu este o erezie din punct de vedere creştin (sunt mulţi creşti naţionalişti), căci nu este o religie decât în mintea unor nebuni sau a unor manipulatori.
Problema a fost pe deplin lămurită în cartea “Mişcarea legionară şi Biserica”, de teologi rafinaţi si serioşi, precum Gheorghe Racoveanu, şi de marele comandant legionar Papanace, apropiat de Corneliu Zelea Codreanu: nu există o religie legionară a neamului românesc, singura credinţă adevărată fiind pentru legionari doar cea creştin-ortodoxă.
https://doxologia.ro/nu-mai-este-parte-barbateasca-parte-femeiasca-lamurire-asupra-unui-verset-biblic
Iar fapul că faci lucrarea întunericului, tocmai l-ai demonstrat, punând de la tine pe seama Bisericii, fals (cum ţi-e natura alunecoasă şi şerpuitoare) că spusele „nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască” (care se refera la ridicarea spirituală), ar însemna sau ar conduce la abominabila împreunare sexuală între aceleaşi genuri. Sensul din Galateni că în ridicarea spirituală creştină este că devin irelevante întâietate sau privilegiu bazate pe gen, în Hristos fiind o lume deasupra poftelor carnale.
Foloseşti de fapt discursul şi metodele activiștilor homosexuali, care răstălmăcesc diabolic spusele apostolului Pavel (Epistola către Galateni a fost scrisă de Sfântul Apostol Pavel, care numai la desfrânare carnală nu îndemna când zicea “Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus” – Galateni 3:28).
“Ăștia” ai tăi, pe care vrei să îi batjocoreşti tovarăşe Amagilă-Smintilă, sunt monahi-călugări cu coaie mai mari ca ale tale (nu poţi fi ieromonah şi fruntaş al Bisericii dacă nu ai şi o mare bărbăţie, reflectată şi de caracterul personal, nu poţi fi dacă eşti eunuc (de aceea trebuie să fi fără beteşug trupesc sau mintal, cântărit şi apreciat de duhovnici; altfel nu sunt primiţi, ceea ce nu se poate spune şi despre cei care vreţi să-i muşcati de cur neîncetat, hulpavi şi plini de dorinţe pătimaşe). Fără coaie şi fără tărie de caracter ei nu ar conduce Biserica pe care căutaţi/cauţi permanent să o subminezi prin falsificarea mesajelor ei.
În lucrarea din exil a teologului Gh. Racoveanu, „Mişcarea Legionară şi Biserica“ (tipărită la Roma, în 1972), un nelegionar, dar adept al marelui profesor naţionalist Nae Ionescu, se arată şi în prefaţă de către editorul ei din anii 70, comandantul legionar Constantin Papanace, un apropiat al lui Zelea Codreanu înainte de asasinarea acestuia de către Carol II, că Zelea Codreanu şi mişcarea legionară nu s-au abătut de la credinţa creştin ortodoxă şi nu au creat vreo altă credinţă „a neamului“, cum ar vrea unii marginali să susţină sau să dezvolte pentru sine un curent religios.
https://www.miscarea.net/w/wp-content/uploads/2023/01/Gheorghe-Racoveanu-Miscarea-Legionara-si-Biserica-ed-Antet-Samizdat-2002.pdf
„Dumnezeul neamului românesc”, ca expresie a contextului religios românesc, folosită în rugăciuni și în texte spirituale pentru a-L invoca pe Dumnezeu ca protector și ocrotitor al poporului – chiar Corneliu Zelea Codreanu apelându-L astfel ocazional pe Dumnezeu -, nu implică o divinitate separată de Dumnezeu Cel universal al creştinsmului, ci o abordare specifică a relației dintre divinitate și neam, evidențiind implicarea lui Dumnezeu în istoria și destinul poporului român. Nu este vorba de vreun “zalmoxe” sau “zeu” autohton, cum au mai încercat din când în când să susţină pescuitorii în ape tulburi…
Expresia a folosit-o deci şi Căpitanul Mişcării Legionare, Zelea-Codreanu, dar acesta era şi bun vorbitor de germană, unde este des întâlnită expresia „Oh mein Gott!“ – „O, Doamne al meu“, existând şi varianta engleză „Oh my God“, fiind vorba tot o subliniere a relaţiei personale cu D-zeu, nu de vreun “djin” personal al cuiva sau al unui neam.
Români dintr-o zona “ucraineana” dominată de slavi, familia lui Zelea Codreanu a cunoscut precis şi tradiţia vie, nescriptică, privind pe Arhanghelul Mihail la slavii creştini, pe care Codreanu l-a pus ca patron al Mişcării Legionare din România. Acesta este un însemnat reper că baza legionarismului nu e decât în creştinism, nu a creat altă religie, căci în tradiţia creştină pură – în Cartea Apocalipsei din Noul Testament -, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satan. Astfel că după creștinarea Imperiului Roman, Arhanghelul Mihail a fost considerat patron al Sfântului Imperiu Roman, iar apoi patron al Germaniei.
Pentru legionari, creştinismul nu a fost o religie care să le „dilueze“ sau „fluidizeze“ tăria naţională sau de caracter, cum pretinzi tu că ar face, căci comandantul legionar Papanace explică în cartea sus-amintită că în creştinism „murdărirea mâinilor“ de sânge nu este un neapărat un păcat capital, referindu-se la nevoia creştinului de a ucide duşmanii de neam pentru a se apară, ceea ce ar fi fost şi „crimele legionare“, o „murdărire a mâinilor“, ca şi faptele unor eroi din trecut precum Ştefan cel Mare, canonizat recent ca sfânt de către Biserica Ortodoxă Română, ca mare apărător al creştinătăţii.
Pe piatra funerară a lui Constantin Papanace, îngropat la Salò, în Italia, este scris: „Mort în credinţa legionară”. Atenţie mare, nu scrie „mort în credinţa creștin – ortodoxă ”. Despre Învierea neamului este util și pasajul din Pentru legionari scris de Corneliu Z. Codreanu: „Ţelul final nu este viaţa. Ci Învierea. Învierea Neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos. … Va veni o vreme când toate Neamurile pământului vor învia, cu toţi morţii şi cu toţi regii şi împăraţii lor. Având fiecare Neam locul său înaintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, „învierea din morţi”, este ţelul cel mai înalt şi mai sublim către care se poate înălţa un Neam.”.
Vicleanule, satanei, obişnuită cu minciuna şi chiar să se prefacă în înger luminos, cum ne învaţă Evanghelia, nu-i e greu să spună chiar ea adresându-se adevărului şi dându-se astfel în spectacol lumesc: “Treci înapoia Mea, Satano!”, ceea ce e şi o blasfemie, căci tu nu eşti la nivelul spiritual al Lui Iisus Hristos, care a putut spune asta (Matei 16:23, Marcu 8:33), El fiind în lumină de duh vizionară, în timp ce tu eşti la celălalt pol şi nu ai dreptul să îi foloseşti cuvintele împotriva altuia sau a adevărurilor fundamentale creştine.
Iar din ce dai din Zelea Codreanu reiese altceva decât ceea ce vrei să măsluieşti. Codreanu vorbea în duh creştin, despre învierea neamurilor toate odată, inclusiv cel românesc, nu că neamul românesc nu mai inviază, cum zici tu titrând că “Neamul Românesc înviază?”, ca şi când a murit ca neam sau e o indoială ca va învia in veac!
“Credinţa legionară” nu este o altă religie. Religia legionarului este cea creştin ortodoxă (tot Papanace a arătat asta), ce nu poate fi răstălmăcită. Iar credinţele nu sunt neapărat religioase, ci şi convingeri profunde comportamentele sau o încredere, indiferent de natura ei (mulți oameni își fundamentează viața pe convingeri bazate pe știință, logică, umanism sau experiență personală, fără a implica o entitate divină sau o religie; credința reprezintă în sens larg o acceptare a unui lucru ca fiind adevărat).
Convingerile legionare sunt de comportament, ridicând jertfa de sine deasupra altui comportament politic, dar fundamentul ei mistico-religios este sub patronajul Arhanghelului Mihail, simbol la creştini al luptei împotriva forțelor răului. Legionarii considerau că lupta politică este, în esență, o bătălie spirituală între bine și răul reprezentat de forţele anti-creştine precum comunismului.
„Omul Nou“ legionar era creştin, dar credinţa mişcării era că acesta trebuie să fie o persoană disciplinată, morală (creştineşte) și gata de sacrificiu suprem. Credința lor susținea că regenerarea României nu poate veni prin legi, ci prin schimbarea spirituală a românului în religia hristică. Faptul că credeau în sacrificiul de sine, iarăşi nu etse altă religie, căci Iisus Hristos a mers şi el până la sacrificiul de sine suprem. Şi moartea legionară era văzută ca o împlinire spirituală, cum şi moartea lui Hristos a fost tot o împlinire a unui parcurs spiritual, Faptul că au trăit mai intens creştinismul decât mulţi clerici, nu înseamnă că au fondat altă credinţă religioasă, ci că uneori s-au ridicat mai sus decât administratorii acesteia, care puneau în prim plan supravieţuirea Bisericii şi nu lupta cu puterea rea lumească. Mulţi ierarhi creştini români ştiau asta şi de aceea există până azi un mare respect pentru legionari in interiorul BOR, mai ales prin monahi.
Nu ştii cum să te mai răsuceşti-zvârcoleşti, Amăgilă-Amurgilă, ca să îţi impui erezia religioasă care să submineze creştinismul. Chiar dacă vrei să te reazemi în lucrarea ta pe legionarism, prelucrându-l cum vrei, fals, legionarii erau profund creştini ortodocşi.
Tu vrei, Amurgilă, pentru tine, să faci o altă religie, „a neamului“, nu legionarii au vrut aceasta. De aceea ţi-ai spus, semnând chiar astfel, „preotul Neamului Românesc“ sau „preot desemnat al grupării religioase Credința Neamului Românesc“, cum ai semnat plângerea penală împotriva Bisericii Ortodoxe Română, că aceasta ar propovădui crimele (plângere penală pe care ai trâmbiţat-o cu o lună înainte de referendumului naţional pentru valorile familiei din 2018, sabotând referendumul susţinut de Biserică,
https://dragosvasilescu.wordpress.com/2018/11/06/iar-si-a-bagat-dracu-coada-in-bor-adanc/
De aceea ai scris capitole precum „Corneliu Z. Codreanu – Patriarhul Neamului Românesc” şi ”Profetismul lui Codreanu” în cartea „Credinţa Neamului Românesc“.
„Credinţa legionară“ nu e însă o altă religie. Legionarii s-au arătat cinstit drept înfocaţi creştin-ortodcoşi şi nu aveau nevoie de tine dacă voiau să fondeze o altă religie. Dacă te-ai fi întâlnit cu ei, în epoca lor, te-ar fi altoit mai degrabă decât să te considere preotul lor, din afara altei „grupării religioase“ decât Biserica Ortodoxă Română. Mai mult, unul care face plângeri penale împotriva Bisericii lor, chiar când aceasta susţine un referendum pentru valorile creştine familiale.
@Amăgilă-Smintilă-Amurgilă,
ai falsificat, ad hoc şi grabnic, înlăturând un cuvânt din descrierea creştinismului: „IMPORTANŢA“ pe care scade unora. Creştinismul „diluează importanţa“ sau scade importanţa pe care şi-o dau sie neamurilor care se cred pe sine alese sau superioare altor neamuri, nu diluează neamurile, cum răstălmăceşti plin de ură sau de viclenie îndărătnică ori incapacitate de înţelegere.
De ce să nu dilueze Hristos importanţa unui popor care se crede special în faţă divinului şi care spune că ceilalţi oameni, din alte neamuri sunt goimi = animale?
Sunt multe naţionalisme respinse astfel e creştinism, cum e cel iudaic sau naţionalismele care credeau că germanii „arieni“ sau alţii sunt superiori rasial.
Dar naţionalismul românilor, care s-au născut creştini, nu a presupus niciodată asemenea pretenţii de dominare şi supunere a altor neamuri.
Poate tu vrei o importanţă specială, deasupra altora, şi de aceea urăşti şi sabotezi continuu creştinismul!
Iar faptul că închei cu Allahu akbar şi Shalom, arată cu precizie care rabbi eşti tu:
https://ortodoxinfo.ro/2018/01/10/militaru-vasile-a-trecut-la-islam/