„…Ziua de 15 septembrie a fost o zi cu mai multe concluzii interesante, prima fiind aceea că revolta fermierilor a fost transformată într-o ambuscadă. Veniți pentru dialog, au primit doar replica nesimțită a premierului uzurpator: «Cunosc problemele, nu e nevoie de dialog». În loc să deschidă ușile, el a ridicat garduri. Iar în spatele gardurilor a adus jandarmi. Mulți, foarte mulți și foarte bine organizați, căci știau care-i planul: o ambuscadă… După multe ore de așteptare, în care se putea dezamorsa totul, invitând pur și simplu la discuții o delegație a protestatarilor, au apărut și infiltrații, unii cu semne distinctive: cagule, tricouri negre și eșarfe cu nod, cum poartă galeriștii cluburilor de fotbal. E lucru știut că aceștia nu vin la manifestații de capul lor. Ce a urmat s-a văzut: violențe de o parte și de alta, cum demult nu s-au mai văzut. Vinovații de serviciu urmau să fie, desigur, fermierii, căci de la ei a pornit totul, nu? Sancțiunile împotriva lor aveau să meargă până la posibila renunțare a unora dintre ei la a mai fi fermieri. Găseau ei, noii stăpâni, cu cine să-i înlocuiască…” (urmărește înregistrarea)