Autor: NAGY ATTILA-MIHAI
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 150

Goliciunea ontologică, metafizică, existențială, a modernității a creat mitul ideologic al reîntoarcerii eterne a dictaturilor, cu promisiunea mântuirii și a raiului pe pământ.
Omul solicită instinctual încrederea în ceva arhetipal, ca ideea de a fi mântuit, finalitatea în raiul pe pământ a existenței omului. Această nevoie instinctuală a siguranței creează toate dictaturile.
Ontologicul, metafizică, sensul existențial, înseamnă desăvârșirea arhetipurilor, dincolo de pura instinctualitate, spre spiritual, adică transfigurarea, îndumnezeirea omului. Fiecare arhetip poartă în el tendința depășirii biologicului, spre a fi transfigurat în spirit înalt. Care înseamnă, după cuvintele lui Iisus, „împărăția cerurilor în om”. Diferența dintre ideologia arhetipală și creștinismul ortodox e că ideologia nu te transfigurează în interior. Din cauza asta, arhetipul își arată partea să distructivă și în interior, și în exterior.
Așa a apărut mitul reîntoarcerii demonilor puterii, a diavolilor. „Normalitatea” între dictaturi, însoțită mereu de convingerea că aceasta nu mai este posibilă, întrucât trăim în secolul 21, reprezintă acel spațiu curat din care Iisus a alungat dracii. E curat pentru o vreme, datorită refulării umbrei, prin cel care a produs dictatură. Umbra refulată se reîntoarce însă mereu, făcând și mai mari ravagii. Problema normalității omului modern, mitul normalității, e că nu-și asumă umbră. Din cauza aceasta, normalitatea devine diabolică, producând o nouă dictatură, noi dezastre. După orice dictatură, umbra colectivă care a generat dictatura trebuie asumată ca fiindu-i proprie. Jung zicea, după al Doilea Război Mondial, că, la nivelul inconștientului colectiv, toată Europa era vinovată. Dacă nu ne asumăm umbra ca fiindu-ne proprie, se va produce proiecția umbrei, care este responsabilă de renașterea dictaturilor.
Nu e suficientă descoperirea umbrei dictaturii, căci proiecția umbrei noastre asupra dictaturii ne face să ne considerăm total nevinovați. Acest sentiment a nevinovăției produce aroganța că suntem buni și capabili de a mântui lumea. Dar, având în același timp umbra colectivă, din ea va renaște groaza. Secretul dictaturii se află în inconștientul colectiv al omului și, dacă nu conștientizăm aceasta, vom fi tot timpul posedați de ea.