Autor: MIRON MANEGA
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 128

Este, într-adevăr, o premieră, iar autorul acestor portrete este AUREL MANEA, technical artist la o companie multiațională de jocuri 3D, dar și un fotograf de excepție, destul de cunoscut în mediul online internațional. De fapt, ca să ne exprimăm mai cu precizie, este vorba de Artificial Intelligence Art (AIA), un fel de divizie specializată a Inteligenței Artificiale.
Ca să înțelegem fondul acestei premiere, să lămurim succinct câteva aspecte privind specificul acestei noi discipline.
Inteligența artificială a fost fondată ca disciplină academică în 1956 și, de atunci, a traversat mai multe valuri de optimism, urmate de dezamăgiri care au generat noi abordări. Ea reprezintă capacitatea sistemelor sau mașinilor de a imita cât mai fidel inteligența umană, pentru a rezolva probleme și pentru a atinge obiective. Sistemele de Inteligență Artificială se adaptează, analizează date, prevăd viitoare acțiuni pe baza informațiilor existente și funcționează autonom.
În cazul AIA (Artificial Intelligence Art), autonomia este relativă, întrucât toate imaginile comandate de operator sunt construite pe baza unor imagini/reprezentări preexistente, chiar dacă e vorba de o bază imensă de date/imagini. Rezultatele sunt uluitoare, dar le lipsește ceva: emoția indusă de personalitatea autorului. Inteligența artificială nu știe decât să combine la infinit elementele pe care le are la dispoziție.
În cazul portretelor lui Eminescu (în număr de peste o sută) realizate de Aurel Manea, ele sunt spectaculoase prin ineditul și originalitatea lor, nu neapărat prin profunzimea creației, căci sunt realizate de o „mașină”. Ceea ce este cu adevărat important în aceste portrete e faptul că, prin prestigiul celui reprezentat (Eminescu), este adusă presant în dezbatere problema raportului dintre artist și creație, în condițiile în care artistul e un… robot. De altfel, pe cea mai mare și mai importantă platformă de artă plastică digitală, artstation.com, a izbucnit recent o revoltă a artiștilor împotriva „roboților”, adică a operatorilor care realizează imagini prin programele de inteligență artificială. Răspunsul Artstation a fost că arta AI este acceptată. Învinși, artiștii „umani” au decis, ca formă de protest și personalizare a artei lor, să inscripționeze pe lucările ce le aparțin un semn distinctiv cu semnificația „non-AI”. În ceea ce-l privește pe Aurel Manea, opiniile lui despre acest război al artiștilor cu roboții, dar și despre soarta artei și a artiștilor, sunt exprimate în câteva reflecții tulburătoare.










___________________________________________
AUREL MANEA: „Pentru ca arta să supraviețuiască, va trebui să-și găsească o nouă formă de manifestare”
„Părerea mea? Nu există cale de întoarcere. Conflictul ăsta între oameni pricepuți și tehnologie s-a văzut de nenumărate ori în istorie și se va vedea de nenumărate ori în viitor. De la apariția fotografiei, până la mecanizarea producerii de dantele sau apariția photoshopului și întreaga revoluție industrială. Mereu se va spune „da, dar de dată asta e altceva”. Imaginile ce azi ni se par artistice sau spectactaculoase vor deveni o banalitate. Deja devin.
Eu încerc cât pot să mă bucur și să-mi văd de treabă, să generez mai departe, să experimentez, să antrenez AI-uri, să încerc să fiu, atât cât se poate, original și să mă joc. Până mă plictisesc, dacă mă plictisesc. Iar lumea poate să facă și să zică ce crede ea de cuviință. Nu îmi pasă dacă cineva consideră că e artă sau nu, eu o văd așa atunci când o simt ca atare”.

„Ca urmare a ineficiențelor și limitărilor legilor fizicii, nu are sens să continuăm în exterior, așa că ne retragem în cipuri de silicon, mutând întreaga umanitate în simulare. Prezența speciei umane la nivel fizic dispare de pe fața pământului, ca și influența nefastă pe care au avut-o asupra ecosistemului. Potențialul aici este infinit, ne vom plictisi repede și vom crea iarăși simulări ale unei forme de viață organică, uitând că e tot o simulare. Și ciclul o ia de la capăt.
Dar nu e nimic nou aici, e ceva imaginabil, care a mai fost imaginat”.

„Arta digitală clasică e moartă și noi am ucis-o. Creativitatea umană se reduce la câteva seturi de cuvinte, de restul se ocupă AI-ul. Ce dura săptămâni, acum durează 3 secunde. Ce necesita tehnică învățată o viață, acum necesită câteva cuvinte. Milioanele de imagini generate sunt evaluate și folosite pentru a reantrena AI-ul, făcând fiecare generație nouă mai coerentă, mai stridentă vizual. Toate imaginile sunt superbe, însă niciuna pentru mai mult de câteva secunde. Arta a devenit o hrană care se consumă pe bandă rulantă și, drept urmare, mediul de exprimare artistică tinde să dispară. Iar pentru ca arta să supraviețuiască, nu va avea de ales decât să-și găsească o nouă formă de manifestare”.

„Vom vedea ce va rămâne din fotografie. Poate vom învăța să o prețuim pentru simplul fapt că este o fotografie reală. Poate că vom învăța să prețuim munca cuiva și să dăm muncii valoare în lumea asta nouă în care calea de la gânduri la materializare e un pod de câteva cuvinte. Și poate nici măcar, poate în câțiva ani o să avem implanturi și va trebui doar să ne gândim la ceva și imaginea să apară”.

„Râdem, glumim, ne jucăm cu noile jucării oferite de inteligența artificală însă treaba asta va avea consecințe extraordinare. Acum 3 ani, dacă spuneai că AI-ul va fi în stadiul în care se află acum, lumea ar fi râs. Și suntem acolo, așteptând ca unda de șoc a schimbării de paradigmă să lovească. Unde vom fi într-un an, dacă asta este tehnologia acum? Cum se va adapta umanitatea? Nu prea mai e loc de scepticism, trăim vremuri istorice, din fericire, dar și din păcate.
Ce va însemna o opera de artă pe viitor? Cine e artistul? Ce este arta? Umanitatea a creat o specie nouă, care ne depășește pe zi ce trece”.

P.S. În perioada 11-27 ianuarie, la Palatul Parlamentului, Sala „Constantin Brâncuși” (Strada Izvor nr. 2-4, Sector 5, București) se desfășoară cea de-a 43-a ediție a Salonului Național „Mihai Eminescu”, la care Aurel Manea participă cu patru portrete ale lui MIHAI EMINESCU, realizate prin tehnologie AI.
Nu există inteligență artificială. E doar un soft, un program conceput de om, e un sistem inchis care are niste date de intrare și niste date de iesire, prin utilizarea combinari.lor E o aberație să numim aceasta inteligență. Artificială. O mașină nu este inteligentă, ea operează in limitele programului și datelor introduse, nu are inteligență emoțională, prin urmare, o inteligență incompletă, nu e inteligență. Fascinația pentru “inteligență artificială” e psihopatie.
Va impartasesc oarecum punctul de vedere. Totusi, lasand deoparte inteligenta emotionala, care, singura poate califica latura umana, in ceea ce priveste “masina” care executa ceea ce i s-a programat sa execute, va pot exemplifica diferenta dintre un robot, adica o masina care face ceea ce i s-a programat sa faca, si un anume fel de “masina” inteligenta care, este capabila sa sorteze optim si adecvat structuri lingvistice si sa alcatuiasca inteligent fraze, sa ofere variante de solutii la probleme si multe altele pe care biata minte umana inteligenta nici nu le-ar banui! Aici avem de-a face chiar cu o inteligenta, intrucat nu executa liniar comenzi logice, ci ia decizii nonliniare si optime pe care o multime de alte inteligente umane nu ar fi capabile sa o faca. Aceasta este diferenta! Verificati va rog ceea ce am afirmat logandu-va pe site-ul https://chat.openai.com/chat. Dupa ce va faceti contul, solicitati acestei inteligente artificiale sa va scrie o poezie spre exemplu. Sugerati-i tematica. Veti fi surprinsa! Este chiar o inteligenta…
Am făcut-o deja. I-am solicitat „mașinii” să-mi scrie un text despre „genocidul de clasă” al lui Stalin și a făcut-o aproape impecabil. I-am cerut să-mi sintetizeze biografia (a lui Miron Manega) și a făcut biografia unui pianist interbelic. I-am comandat apoi să facă o poezie în stilul lui Eminescu și a ieșit cu totul altceva. I-am cerut să scrie o poezie în stilul subsemnatului și a ieșit ceva și mai rău. Deci „mașina” poate crea ceva, dar nu orice. Cel puțin deocamdată. Cred, în legătură cu creațiile AI, că acestea vor putea exista atâta timp cât vor exista creatori umani. După ce aceștia vor muri (uciși de roboții care le vor lua locul) va muri și arta AI.