Autor: MIRON MANEGA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 115

Aș vrea să punctez legitimitatea acestei întrebări doar cu două detalii. Așa cum se știe, perioada 22-26 iunie a avut loc, la Tg. Mureș, tradiționala sărbătoare (inaugurată în 1997) „Zilele Târgmureșene”. Amintesc în treacăt că, cu această ocazie, au primit titlul de cetățean de onoare șapte personalități târgumureșene (Marinela Popescu, actriţă; prof. univ. dr. Béres András, fost rector al Universității de Arte din Târgu-Mureș; Zeno Fodor, critic de teatru; Rudolf Moca, actor; Bogdan Rațiu, profesor la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”) la care s-au adăugat doi, postmortem (Vasile Cazan, dirijor, și Csurkuly Sándor, revoluţionar).

Altceva vreau să scot însă în evidență. Cei doi prezentatori, ambii actori, Kilyén Ilka și Liviu Pancu, au deschis evenimentul în limbile maghiară și română, exact în această ordine, ignorând/sfidând Constituția și faptul că unica limba oficială în România este limba română. Conștient de gafa de început, primarul bilingv Zoltán Soós a încercat să dreagă busuiocul, vorbind în limba română. Dar muzica de fundal a festivalului a fost exclusiv maghiară.

Întâmplarea nu e deloc accidentală, dimpotrivă, e „cutumiară” și programatică, iar asupra acestui aspect, colaboratorul CERTITUDINII, secuiul Nagy Attila Mihai, atrage de ani de zile atenția, în cadrul rubricii sale, „Meditațiile unui secui”, asumându-și cu demnitate izolarea în cadrul propriei etnii, ba uneori chiar agresivitatea unor conaționali. Precizez că Nagy Attila Mihai locuiește în județul Harghita, la Ditrău.

Pornind de la condiția sa dramatică (să fii secui și să susții cauza românilor din Ardeal, nu-i lucru ușor!) adaug al doilea detaliu privind întrebarea din titlu: în 23 iunie, Nagy Attila a postat pe contul său de Facebook un comentariu intitulat „Primitivii mei maghiari, care-i înjură pe români pentru Ardeal”, ceea ce a atras imediat suspendarea contului, pentru șase zile. Comentariul, reprodus aproximativ, era următorul:

„Maghiarii ăștia sunt niște primitivi, căci ei îi înjură pe români pentru ca ar fi luat gratis Ardealul de la ei. În schimb Szilágyi N. Sándor, professor la UBB Cluj, într-un articol de presă, chiar îi aprecia pe conducătorii românilor care au luptat pentru drepturile lor și pentru unire, arătând cât de pregătiți și inteligenți erau. Aprecia, de asemenea, și modul cum au luptat. Nu putea cădea gratuit Ardealul în mâna românilor, trebuie să recunoaștem! 

Acești unguri sunt niste frustrați. Sentimentul pierderii i-a traumatizat și de aici au rezultat frustrările și compensările.

Ar trebui conștientizat faptul că Trianonul a înseamnat o lovitură de grație dată unei iluzii provenite din Evul Mediu – Ungaria Mare – , depășită de procesul democratic din Europa, care dădea drepturi majorității reale. Suntem o nație lipsită de simțul realității, ceea ce ne-a costat și ne costă. Ulterior, au început să recunoască și unii istorici maghiari că, chiar și fără Trianon, tot aici am fi ajuns”.

Se pare că și Facebook-ul e de partea ungurilor! Sau, mai exact și mai extins, nu de partea ungurilor, ci împotriva românilor. Căci aici nu e vorba numai de unguri, ci și de alte neamuri. Am spus, cu altă ocazie, că, de-a lungul istoriei, românii au avut trei mari dușmani existențiali: rușii, ungurii și evreii. Se profilează, de vreo 60 de ani, ucrainenii, care dețin, în mod illegal, de la noi, teritorii luate cu japca de ruși: patru cincimi din Maramureș, nordul Bucovinei și județele din sudul Basarabiei. Paradoxal, turcii, cu care am avut cele mai multe și mai lungi războaie, nu intră în categoria „dușmanilor existențiali”, pentru că ei n-au încercat niciodată să ne șteargă identitatea, așa cum bine observa Eminescu. S-au bătut cu noi și atât…

Revenind la întrebarea din titlu, putem să-i lărgim sensul, înlocuind „Transilvania” cu „România” și „maghiari” cu „alogeni”. Ceea ce atrage după sine o altă întrebare, la fel de dramatică: mai suntem noi, oare, „români și punctum”?

P.S. De ce ne fac – cei care ne fac asta? Pentru că pot! De ce nu reacționăm noi? Pentru că nu putem! De ce nu putem? Pentru că suntem împărțiți în triburi mărunte care, în loc să se unească prin ceea ce au în comun, se despart prin ceea ce-i diferențiază. Ne certăm în tranșee în timpul luptei, în loc să luptăm. De aceea, poate că merităm tratamentul ăsta, până când ne vom trezi cu adevărat și vom face ceea ce avem de făcut.