Vineri, 27 Mai, la Muzeul Literaturii Române a avut loc, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, evenimentul-spectacol intitulat „Lira tracă la picioarele lui Mihai Viteazul”.
Spectacolul a fost dedicat memoriei marelui voievod și zilei de 27 Mai 1600, data la care acesta a realizat Prima Mare Unire. A fost, poate, singurul eveniment notabil dedicat unei zile cruciale din istoria poporului român. Legiferarea acestei sărbători naționale se datorează inițiativei civice a scriitorului și jurnalistului Laurian Stănchescu, membru al UZPR.
Evenimentul a fost susținut, în duet, de jurnalistul Miron Manega și rapsodul Ion Crețeanu (care a primit, în 2020, titlul de „Tezaur uman viu UNESCO”) și a cuprins, pornind de la „Cântecul lui Mihai Viteazul”, un șirag de piese folclorice istorice acompaniate la cobză (Lira Tracă) și comentate de Miron Manega.
Spectacolul a fost deschis de moderator, care a spus povestea cântecului amintit din momentul în care acesta a fost zămislit, până în momentul în care a fost recuperat.
Textul acestui cântec indică foarte clar că el a fost conceput în Oltenia („Auzit-aţi de-un oltean, / De-un oltean, de-un craiovean / Ce nu-i pasă de sultan?”). Și totuși el a fost recuperat în Moldova, la Mănăstirea Neamț, de Vasile Alecsandri, în 1850, și publicată în cartea sa, „Poezii poporale, Balade (Cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate de Vasile Alecsandri”, apărută în 1852 la Tipografia „Buciumul român” din Iași. Sub textul poeziei se afla următoarea indicație: „Acest cântec l-am găsit scris într-o psaltire foarte veche din biblioteca mănăstirii Neamţului. Dedesubtul cântecului erau următoarele cuvinte scrise cu slovă călugărească: «Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit şi l-am învăţat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armăşelul»”. Era psaltirea după care citea Sfântul Paisie de la Neamț, pe vremea când era stareț al mănăstirii. Însemnarea era datată 1751 iar numele voievodului căruia îi era dedicată balada era consemnat de ieromonahul Paisie astfel: „Mihai Viteazu, rob al lui Dumnezeu și Sfânt”.
„Această recuperare în Moldova a unui cântec zămislit în Oltenia – a spus Miron Manega – , are și un sens mai profund, de punte invizibilă între teritorii care trebuie să fie și să rămână împreună, sau de arteră subterană a întregirii noastre, niciodată împlinită până la capăt”.
În acel moment și-a făcut apariția, venind de la Târgoviște, rapsodul Ion Crețeanu, „botezat” de Felicia Filip și Cristian Mihăilescu „Ion al Cobzei”, care și-a început recitalul cu „Cântecul lui Mihai Viteazul”, a continuat cu „Balada lui Brâncoveanu”, așa cum a auzit-o el la mănăstirea Brâncoveni, aflată aproape de satul său natal, Voineasa (din județul cândva Romanați, astăzi județul Olt), apoi cu „Sergentul Jean”, Tăticul meu” și „Oltenaș du peste Olt”. A revenit Miron Manega, care a relatat povestea cobzei la care cânta Ion Crețeanu (ea a aparținut unui cobzar vestit, Ion Șerban zis Tarzan, care a făcut parte din taraful care a însoțit-o pe Maria Tănase la New York, în 1939). Apoi, tot Miron Manega a făcut o expunere a rădăcinilor ancestrale ale Cobzei (numită de romani Lira Tracă, în secolul I înainte de Hristos), ca posibil instrument la care cânta Orfeu – „simbolul universal al muzicii esențiale”.
Evenimentul spectacol s-a încheiat, ca o copertă care se închide, cu reluarea cântecului lui Mihai Viteazul. A durat în total o oră și 40 de minute și a fost o ofrandă culturală dedicată Zilei Primei Mari Uniri și personalității lui Mihai Viteazul.
CERTITUDINEA
1,749 total views, 2 views today