„Tornada” se mută de-acum la Bruxelles

Data de 9 iulie a fost ultima zi de Senat a Dianei Iovanovici Șoșoacă. Plecarea din Parlament a fost furtunoasă și s-a lăsat și cu patru proiecte legislative marca „Șoșoacă” – ultimele în acest mandat. Două dintre acestea sunt cu adevărat memorabile: un fel de „testament senatorial” în două puncte pe care Parlamentul, probabil, le va ignora până la vremuri politice mai bune. Vom prezenta în continuare câteva lungi extrase din aceste proiecte de lege.

Acordul cu Corporaţia Financiară

Internaţională a instituit controlul

total al străinilor în România

Primul este intitulat „Lege privind abrogarea Legii nr. 28/1991 privind acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.)”:

ARTICOL UNIC. Legea nr. 28/1991 privind acceptarea de către România a Acordului (Statutului) privind Corporaţia Financiară Internaţională (C.F.I.), publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 67 din 30 martie 1991 se abrogă.

EXPUNERE DE MOTIVE

După Revoluția – Lovitură de stat din 1989, fără ca poporul român să fie consultat, Parlamentul României adoptă în anul 1991 Legea 28/1991, prin care România acceptă Acordul (Statutul) privind Corporația Financiară Internațională (C.F.I.), instituție care face parte din Grupul Băncii Mondiale. Evident că s-au impus condiții la acel moment, care ne dau unul dintre principalele motive pentru care Nicolae Ceaușescu a fost asasinat de grupurile infracționale organizate ce au preluat puterea, în frunte cu Ion Iliescu, cel mai mare trădător al acestui neam din istoria modernă și contemporană a României. În  fapt, prin această lege se instituie intrarea pe piața românească a multinaționalelor și a unor sume imense de bani, dar nu pentru popor sau bugetul statului, ci pentru dezvoltarea unor consorții internaționale, care sunt exceptate până și de la executare silită, plata de impozite, popriri etc și mai mult, încălcându-se prevederile constituționale. Astfel, această Corporație capătă puteri ce subordonează inclusiv Constituția României peste care aceasta tronează, instituind o imunitate totală suprastatală: „Proprietatea şi activele corporaţiei, oriunde ar fi amplasate şi indiferent cine le deţine, vor fi imune faţă de toate formele de confiscare, sechestrare sau executare silită înainte de pronunţarea sentinţei finale împotriva corporaţiei”. Este o încălcare gravă a egalității în drepturi a persoanelor, fie fizice, fie juridice, și un exces și abuz de putere și poziție dominantă asupra Guvernului României, a Președinției României, a Parlamentului României, fără precedent și inacceptabile. Raportându-ne la posibilitatea existenței unui dosar în instanță pentru a ataca actele acestui consorțiu, posibilitățile sunt extrem de restrânse și nu pot fi făcute de către un membru, iar condițiile sunt inacceptabile. De aceea consider că această lege a fost impusă de marile puteri.

Imunitățile funcționarilor, guvernatorilor, lucrătorilor, conducătorilor Corporației sunt de neimaginat și încalcă absolut toate Tratatele și Acordurile existente, Constituția, Legile, iar imunitatea față de impozitare este o sfidare a Statului de drept și a poporului român și dau răspunsul la întrebările noastre cu privire la imposibilitatea executării unor multinaționale, proprietăților acestora, salariilor celor care conduc. Practic sunt stat în stat, un suprastat, iar angajații acestora sunt exceptați de la orice fel de taxă și impozit. Citez din lege:

„Secţiunea 9 Imunităţi faţă de impozitare

a) Corporaţia, activele sale, proprietatea, venitul şi operaţiunile sale din tranzacţiile autorizate de acest acord vor fi imune de orice impozitare şi orice taxe vamale. Corporaţia va fi, de asemenea, imună faţă de obligaţia de a colecta sau plăti orice impozit sau taxă.

b) Nu se va impune nici un impozit asupra sau cu privire la salarii şi stimulente plătite de corporaţie directorilor, locţiitorilor, oficialităţilor sau lucrătorilor corporaţiei care nu sînt cetăţeni, subiecţi locali sau nu au naţionalitate locală.

c) Nu se va percepe nici un impozit asupra obligaţiunilor sau titlurilor emise de corporaţie (inclusiv dividende sau dobînzi) de oricine ar fi deţinute:

(i) care face discriminări împotriva acestor obligaţiuni sau titluri numai pentru că sînt emise de corporaţie; sau

(ii) dacă singura bază jurisdicţională pentru această impozitare este locul sau moneda în care sînt emise, devenite plătibile sau plătite, sau locul oricărei afaceri sau oricărui sediu menţinute de corporaţie.

d) Nu se percepe nici un fel de impozit asupra oricărei obligaţiuni sau titlu garantat de către corporaţie (inclusiv dividendele sau dobînzile), indiferent de deţinătorul acestora:

(i) care face discriminări faţă de asemenea obligaţie sau titlu numai pentru că este garantat de corporaţie; sau

(ii) dacă baza jurisdicţională pentru această impozitare este localizarea sediului sau locul afacerilor corporaţiei”.

          Sediul central al acestei Corporații se află la Washington, USA, astfel că avem răspunsul trupelor armate americane de ocupație din România și numirea de către aceștia a președinților României, precum și fraudarea alegerilor pentru a rămâne la putere oamenii pe care aceștia îi controlează.

Scopul declarativ al corporației este să promoveze dezvoltarea economică prin încurajarea creșterii întreprinderilor productive private din țările membre, îndeosebi în zonele mai puţin dezvoltate, completând astfel activităţile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție şi Dezvoltare (BIRD).

Prin acest acord cu Corporația Financiară Internațională s-a legiferat statutul României de membru al CFI, parte din Grupul Băncii Mondiale care mai este formată din BIRD, Asociația Internațională de Dezvoltare, Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor și Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor.

Actualul CPT (Cadru de Parteneriat de Țară), din iunie 2018, acoperă perioada 2019-2023 și are trei obiective principale: reducerea decalajelor socio-economice interne prin crearea de oportunități pentru cei mai săraci 40% din populație; dezvoltarea de oportunități pentru companii; consolidarea capacității de a gestiona șocuri. NICIUNUL DIN ACESTE OBIECTIVE NU A FOST REALIZAT. Din contră, românii sunt mai săraci, companiile românești sunt aproape dispărute, câteva se mai ambiționează să reziste, iar șocurile sunt zilnice de la cel mai înalt nivel, până la omul obișnuit.

De fapt, această lege instituie controlul total al străinilor în România, al companiilor străine, multinaționalelor, îi exceptează de la orice obligație, distruge tot ceea ce înseamnă investiții românești și companiile românești pentru a da putere și control total investițiilor companiilor mamut externe, care sunt  exceptate de la taxe și impozite, în timp ce românii sunt nevoiți să suporte măririle de taxe și impozite, pentru a suplini taxarea și impozitarea investitorilor străini.

De fapt, acum se explică de ce România nu mai are suveranitate, cel puțin economică, și de ce ne-a fost distrusă industria, agricultura și poporul a fost dat afară din  țară.

Mai trebuie subliniat faptul că sumele necesare îndeplinirii acestui Acord se asigură anual de la bugetul de stat până la data de 16 Aprilie 2025, conform Expunerii de motive la legea sus menționată. Mai mult, Secțiunea 4 pct. 7 menționează că „sumele aferente plății contribuției României la capitalul CFI vor avea impact asupra datoriei publice cu soldul contribuției începând cu anul 2021 și respectiv anual asupra deficitului bugetar cu valoarea tranșei anual plătite”.

În concluzie, analizând Acordul din 11 Aprilie 1955, Rezoluția  nr. 165 a Consiliului Guvernatorilor privind aderarea României la CFI din data de 4 Septembrie 1990, ajungem la concluzia că România a intrat în acest organism supranațional, suprastatal (CFI) cu încălcarea gravă a Constituției și legilor privind informarea opiniei publice asupra implicațiilor economico-sociale și, mai mult de atât, ascunzând faptul că aceste înțelegeri presupun cel puțin cedarea suveranității economice, legislative, deci a suveranității in integrum. Pentru semnarea unui astfel de acord, ca și a celorlalte care au urmat, era obligatoriu de organizat un Referendum.

Pentru a vedea că apartenența la Corporația Financiară Internațională presupune lipsa independenței și suveranității unui „stat”, iată numai începutul unui articol din Acordul de înființare din 1955:

„Articolul 3. Operaţiuni

Secţiunea 1 Operaţiuni de finanţare

Corporatia poate face investitii din fondurile sale în întreprinderi productive particulare de pe teritoriile membrilor săi. Existenta unui interes guvernamental sau a altui interes public intr-o astfel de intreprindere nu va împiedica corporația de a face o investiţie în aceasta”.

În fapt, prin prezenta lege, se subordonează România unei corporații, ceea ce înseamnă că România nu a fost niciodată condusă de Președinte, Guvern sau Parlament, ci prin comenzi din afară prin intermediul acestei corporații, care și-a însușit toate bogățiile țării. Avem acum motivul pentru care s-a încălcat art. 136 Constituție, fără ca nimeni să plătească penal, administrativ sau civil,  în condițiile în care proprietatea publică este inalienabilă. Absolut toate privatizările sunt lovite de nulitate absolută, înstrăinarea activelor proprietății publice lovită de nulitate absolută, iar această corporație are datorii de triliarde de dolari și euro către România în acești 34 de ani. Practic, România nu are nicio datorie, din punct de vedere legal, ci corporația și statele membre au datorii către România, prin însușirea ilegală, neconstituțională de bunuri imobile și mobile și activele statului român. Nu poate exista o lege prin care să se instituie suprastatalitatea unei corporații sau a unei alte țări.

„CONSTITUȚIA ROMÂNIEI – Art. 136. Proprietatea

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice”.

Avem acum explicația acceptării de către Președinție, Guvern și Parlament a tuturor dispozițiilor venite din afară, inclusiv enormitatea Comisiei Europene prin care impune României încălcarea Constituției și legilor interne, plasându-i pe ucraineni suprastatali, de neoprit în trafic de către poliție, de necontrolat și de neurmărit penal, administrativ sau civil.

          Să nu uităm că, la data adoptării acestei legi, era vid constituțional, astfel că această lege nu are bază constituțională, întrucât Constituția României a intrat în vigoare la data de 21 noiembrie 1991. Or, această lege a fost publicată în Monitorul oficial în martie 1991, ceea ce înseamnă că totul a fost premeditat și nelegitim. În fapt, a fost adoptată de o Adunare Constituantă care nu putea să adopte o astfel de lege, în lipsa unei Constituții, întrucât încălca independența și suveranitatea României. Această lege trebuie de îndată abrogată, date fiind mențiunile prezente. Parlamentul, la acea dată, nu era unul constituit în baza dispozițiilor constituționale, iar prevederile acestei legi nu puteau fi implementate, pentru că respectiva Adunare Constituantă juca rolul unei Adunări cu puteri limitate, atribuite doar până la adoptarea Constituției […].

Având în vedere cele expuse, este evident că această lege nu respectă dispozițiile  constituționale, nici măcar cele ale Tratatului de aderare la UE, excede cadrului legislativ și competențelor Adunării Constituante care ținea locul Parlamentului României la acea dată. Prerogativele unui astfel de pseudo-Parlament, existent după Revoluția-Lovitură de Stat din 1989, nu erau cele ale unui Parlament ce are la bază o Constituție, prerogativele fiind limitate și, evident, nu era împuternicit de popor, singurul care, la acel moment, putea decide asupra unei astfel de problematici, fiind vid constituțional, iar puterea și sistemul de conducere fiind schimbate printr-o Revoluție (Lovitură de Stat), poporul fiind unicul decident, în niciun caz un  așa-zis Parlament înființat printr-un așa zis Decret al unei așa-zise conduceri Consiliul Frontului Salvării Naționale, care nu avea legitimitate constituțională. Practic, niște oportuniști și infractori s-au erijat în conducători cu drepturi asupra unei țări și națiuni, fără ca poporul să îi instituie și să le delege atribuții, care au emanat niște norme neaprobate de popor. Practic, până la votul popular pentru Constituția din 1991, nicio lege adoptată de această Adunare nelegitimă, nu poate fi impusă României, fiind lovită de nelegitimitate, nefiind adoptată de o entitate legitimă a țării.

______________________________

Ilegalitatea „Legii Vexler”

Al doilea proiect legislativ este intitulat „Lege privind abrogarea Legii  nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului”:

ARTICOL UNIC. Legea nr. 157/2018 (n.r. „Legea Vexler”) privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 561 din 04 iulie 2018 se abrogă.

EXPUNERE DE MOTIVE

          […] Putem spune foarte clar că în România NU EXISTĂ ANTISEMITISM. Pentru ca o lege să fie adoptată, ea trebuie să stabilească o conduită raportată la o problemă existentă. Or, în România, românii trăiesc în bună pace cu absolut toate etniile, inclusiv cu cele semite. Avem foarte mulți cetățeni români de etnie arabă, siriană, evreiască etc, care trăiesc în pace și prietenie. Care a fost motivul adoptării unei asemenea legi, care nu amendează, nu permite îndreptarea unei eventuale greșeli sau erori, ci condamnă direct la ani grei cu închisoare și interzicerea unor drepturi, pentru o eventuală atitudine antisemită, destul de interpretabilă, astfel cum menționează legea?

          Mai mult, art. 2 pct. a) menționează că „prin antisemitism se înţelege atât percepţia referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor comunităţilor evreieşti sau lăcaşurilor lor de cult”.

          Și totuși legea menționează ne-evreii ! Cine sunt ne-evreii nu este menționat nicăieri, lăsând la libera interpretare a cititorului, legiuitorul nedorind să clarifice acest aspect. Mai mult, în expunerea de motive  a legii, apare faptul că ar fi existat acum 80 de ani, în perioada interbelică, legi antisemite și rasiale, dar nu sunt enunțate, identificate și menționate, legi care nu mai există la acest moment, dacă ar fi existat vreodată, și acuză poporul român de Holocaust.

„Nu vom uita niciodată că, în cele mai negre perioade ale istoriei, vremuri ale nazismului, România a ajutat la salvarea a 400.000 de evrei, care au venit în Israel şi au ajutat la construirea acestui stat, dar şi-au păstrat şi identitatea şi cultura şi dragostea pentru România”, a spus Shimon Peres, într-un discurs susţinut în august 2010 la Bucureşti.

          Dacă președintele Israelului a mulțumit românilor și României, cum este posibil ca niște parlamentari să schimbe cursul istoriei? Totul pentru că s-a înființat un institut, Elie Wiesel, care consumă bani de la bugetul statului și instigă românii la rasism. Pentru că acesta este adevărul! Noroc că românii nu îl bagă în seamă, mai ales că directorul institutului, Dl Alexandru Florian, a avut impertinența să jignească poporul român spunând că: Orice român care se îmbracă în port naţional, fără să fie ţăran, este fascist, legionar”. Oare aceasta nu este o atitudine antiromânească? Sau ține de o boală psihică?

          Când subsemnata am inițiat proiectul de lege împotriva antiromânismului, dl Vexler, deputat din partea minorității evreiești din România, a venit special la Senat să se asigure că această lege va fi respinsă. Ceea ce s-a și întâmplat, menționându-se în raport, în ciuda tuturor dovezilor menționate de mine, cu date certe încă de acum câteva sute de ani, că nu există antiromânism, deci nu ar trebui să legiferăm ceva ce nu există. Pe aceeași logică, de ce am legifera și am accepta o lege împotriva antisemitismului, când nu există un astfel de curent în România? Oare nu ne-am putea raporta și la palestinienii care ies în stradă și cer Israelului să oprească bombardamentele și uciderea a peste 13.000 de copii, iar dl Vexler organizează ședințe secrete în Parlament împotriva palestinienilor? De ce comportamentul acestuia nu este cenzurat prin aplicarea legii 157/2018? De ce Institutul Elie Wiesel îmi depune plângere penală pentru că am citat din poezia „Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane”, a lui Radu Gyr, când nu există nici măcar un cuvânt antisemit în această poezie? Oare nu cumva această lege obligă anumite persoane, pentru anumite interese, să creeze situații și să instige la comportament antisemit? Poporul român este un popor blajin, primitor, care nu urăște. A fost capabil să suporte și continuă, o masă de politicieni antiromâni care îl trădează continuu de 34 de ani.

          Atunci când oprești libertatea de exprimare și opinie, atunci când limitezi grav drepturile fundamentale, nu mai vorbim de lege, ci de dictatură. Pentru că pentru ură, xenofobie, discriminare etc există dispoziții legale în Codul penal: de ex. art. 369 Cod penal, aceste acte sunt reglementate în cadrul infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, având rolul de a proteja ordinea și liniștea publică. De ce ar fi nevoie de o lege care a stârnit atâtea controverse și care s-ar putea aplica inclusiv împotriva evreilor, când îi condamnă pe palestinieni? De ce trebuie să dublăm infracțiunile deja existente în Codul penal cu legi speciale, care nici măcar nu permit libera exprimare și condamnă direct, fără să lase măcar posibilitatea unei amenzi, sancțiune existentă în  norma penală? În condițiile în care găsim deja, în codul penal, infracțiunea vizând această conduită, nu mai poate exista o lege specială vizând aceeași infracțiune, dar care nu respectă formele existenței vinovăției.

Adaug, la această expunere de motive, și interpelarea mea din octombrie 2023, intitulată „Ilegalitățile Institutului „Elie Wiesel”:

„Doresc să vă atrag atenția asupra ilegalităților comise de directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR EW), Alexandru Florian, și de subordonații acestuia, prin folosirea fondurilor publice în scopul elaborării și publicării anuale a unor așa-zise rapoarte de monitorizare a antisemitismului, precum și asupra conținutului acestora, în mare parte mincinos și calomniator, și care astfel constituie un factor generator de antisemitism în societate.

Conform legii de înființare și funcționare (HG 902/2005 cu modificările ulterioare), INSHR EW nu are ca obiect de activitate sau ca atribuții nicio activitate care privește antisemitismul. Mai mult, termenul „antisemitism” nu există în niciunul dintre documentele juridice care i-au stabilit cadrul legal de funcționare, de la înființare până în prezent.

Prin urmare, orice activitate a INSHR EW privind antisemitismul este ilegală și se încadrează în activitatea de deturnare de fonduri publice, chiar și activitățile precizate în HG 539/13.05.2021 privind Strategia Națională pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului.

Cu toate acestea, începând din anul 2019, directorul INSHR EW a alocat personal și resurse ale institutului pentru a elabora un număr de patru așa-zise Rapoarte de monitorizare a antisemitismului, care au fost publicate pe domeniul de internet oficial al INSHR EW (www.inshr-ew.ro ) și care poartă sigla Guvernului României. Aceste patru documente folosesc în mod ilegal termenul „antisemitism”, deoarece în România antisemitismul este definit și pedepsit de Codul Penal (Legea 157/2018), ceea ce înseamnă că orice menționare a unei activități sau fapte care are legătură cu antisemitismul trebuie să se facă pe baza unei decizii juridice definitive, altfel capătă aspectul unei defăimări sau calomnii. În aceste condiții, menționarea unor persoane ca fiind antisemite, sau a acțiunilor unor persoane ca având caracter antisemit este ilegală și abuzivă, singura în măsură să constate și să sancționeze existența unor manifestări antisemite fiind instanța de judecată.

În plus, aceste rapoarte ale INSHR EW generează o percepție defavorabilă față de evrei, și chiar antisemitism, deoarece sunt prezentate ca având legătură cu antisemitismul unele activități și inițiative civice care au fost desfășurate legal, sau sunt hiperbolizate acțiuni cu caracter izolat ale unor minori teribiliști, sau cu autori necunoscuți dar care sunt bănuite să fi fost realizate de evrei cu scopul de a blama societatea românească pentru ele, dovadă fiind faptul că INSHR EW nu  a precizat dacă autorul amenințărilor antisemite trimise directorului Teatrului Evreiesc Barasheum, menționate în raportul 2020-2021, a fost sau nu… un evreu!”

          Trebuie menționat că în toate solicitările UE cu privire la existența unei astfel de legi, nu este menționat măcar un  caz de antisemitism în România, ci numai în alte state. Cred că s-a depășit de mult situația din cel de-al doilea război mondial când multe popoare și etnii au avut de suferit, mai ales poporul roman. Dar de aici și până la a acuza un popor atât de bun și de sacrificat de istorie ca poporul român ca fiind ucigaș sau plin de ură, când suntem creștini până în măduva oaselor, este deja mai mult decât poate fi acceptat. Cred ca noi putem acuza multe alte state de ură împotriva poporului român și de un Holocaust împotriva românilor, de care nimeni nu dorește a vorbi!

Ilustrația și titlurile aparțin revistei CERTITUDINEA

Loading