DIN SUMAR
● MIHAI EMINESCU. Capitalul și lipsa sentimentului de rasă
● MIRON MANEGA. Suntem vinovați?
● DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
● Conf. Univ. ALEXANDRU AMITITELOAIE. Tentativa scoaterii poporului român din istoria sa națională
● VASILICĂ MILITARU. De ce urăște Vexler Mișcarea Legionară?
● NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Meșterul Manole și Catedrala Mântuirii Neamului, ca Sine al ortodoxiei neamului
● MAGDA URSACHE. Etnoblasfemii și amnezii literare
● MIRON MANEGA. Papa Ioan Paul al II-lea – un valah sub acoperire… pontificală
● Prof. Dr. GHEORGHE ANGHEL. Primul program politic, primul proiect de ţară
● MIRON MANEGA. Portretul lui Mihai Viteazu în pictura europeană
● MIRON MANEGA. Osemintele lui Mihai Viteazu de la Mănăstirea Plăviceni
● FERENC BAKOS. 2.230 de cuvinte din limba maghiară provin din limba română (IV)
● DUMITRU IONCICĂ. Voievozii români sunt mult mai vechi decât se crede
● Editura Uranus la 36 ani
● LAALA BECHETOULA. Statul Israel și uciderea industrializată a copiilor
● Prof. Univ. ION COJA. Iisus n-a fost evreu?!
● Cum a ajuns spada lui Ștefan cel Mare la turci. Un mister nedeslușit
● S.O.S. ROMÂNIA. „Mai întâi programul țării, apoi premierul!”
● IANA IOVANOVICI- ȘOȘOACĂ: „Ce reprezintă, juridic și constituțional, traseiștii politici chemați la Cotroceni?”
● RADU CARANFIL. Cine este Miron Manega?
● MIRON MANEGA. Când pisica naște șoareci iar oaia fată lupi
● DANIELA GÎFU. România, pulberea de pe câmpul de luptă
● ALICE FLORESCU. Patologiile „progresului”. Infecțiile cu transmitere sexuală cresc în Europa
● „NICHITA, idolul și simbolul unei generații”(III)
● Prof. Univ. FLORIN ZAMFIRESCU. Iresponsabilii de la putere
● CEZAR ION. De la Victoria împotriva nazismului, la victoria împotriva kilogramelor
● CONSTANTIN BEJENARU-BECO. Autoportret (BECO ’79)
● DAN DIACONU. China și noua lume
● JURĂMÂNTUL DE LA PLĂVICENI
“Marius Mircu consemnează, pentru ştiinţa tuturor evreilor deci, că prin legile anti-semite ale guvernării antonesciene şi mai ales prin legea Centralei Evreilor din România, „a fost creat în România un stat (evreiesc) în stat, spre a-i menţine evrei, pe evrei“. În felul acesta au fost posibile unele realizări cu totul extraordinare în contextul european de atunci şi nu numai de atunci. Şi anume, în perioada 1940-1944, zice Marius Mircu
„– au fost redeschise toate şcolile evreieşti din România, închise de regimurile precedente şi au fost înfiinţate multe şcoli noi;
– a fost creată, pentru prima dată în România, o universitate evreiască;
– au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreieşti şi azilele de bătrâni care mai înainte fuseseră rechiziţionate de armată;
– au fost reînfiinţate cele două teatre evreieşti, de la Bucureşti şi Iaşi;
– au fost înfiinţate cantine gratuite pentru evreii săraci;
– evreii aflaţi în lagărele de muncă obligatorie sau în închisori au fost mereu aprovizionaţi cu îmbrăcăminte şi medicamente;
– evreii deportaţi în Transnistria au fost aprovizionaţi cu îmbrăcăminte, alimente, medicamente, unelte gospodăreşti şi unelte specifice meseriaşilor;
– cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readuşi în România – deci salvaţi, din Transnistria cca 2000 de copii orfani;
– autorii evrei şi-au putut publica o serie de lucrări (numai eu am scos trei)…(…)
Nicicând, ca pe vremea lui Ion Antonescu, Teatrul Bareşeum n-a avut şi nu va avea asemenea săli arhipline, deşi funcţionau două săli;
Nicicând n-au făcut asemenea dever cafenelele, ceainăriile, restaurantele evreieşti, magazinele alimentare evreieşti, tot atâtea prilejuri de adunări evreieşti;
Urmăriţi colecţia „Gazeta evreiască“ din acei ani: pentru fiecare zi e anunţată cel puţin o manifestare evreiască, spectacol de teatru/revistă, concert, conferinţă.
La 28 noiembrie 1940 (deci pe vremea guvernării legionare! n.n.) evreii au obţinut de la Ministerul Educaţiei Naţionale aprobarea pentru înfiinţarea „Colegiului pentru Studenţii Evrei“, denumire sub care se ascundea caracterul universitar al cursurilor. (…) Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2000 de studenţi. (…) Un sprijin important l-a acordat Crucea Roşie din România (preşedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Ministerului Sănătăţii, a ajutat „facultatea“ evreiască de medicină să deschidă o policlinică pentru practica studenţilor. Această policlinică a servit şi populaţia săracă din cartier, în marea majoritate evrei. (…)
Important a fost şi sprijinul acordat de unele cadre didactice români din învăţământul superior de stat care au ajutat la întocmirea programelor de învăţământ şi punerea la punct a cursurilor, pentru a fi cât mai corespunzător celor de stat, ceea ce a fost esenţial pentru viitorul studenţilor.“
Marius Mircu ne oferă şi mărturia altui evreu, la fel de bine informat, dr. Theodor Lowenstein: „Aceste şcoli evreieşti din România au fost unice printre ţările bântuite de fascism, au fost o componentă a rezistenţei poporului evreu.“ Şi concluzia aceluiaşi onest martor Marius Mircu:
„Dar dacă aceste şcoli n-ar fi fost susţinute de oficialităţile româneşti, dacă nu ar fi fost tolerate de mareşalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest „mic Israel“ din Bucureşti, anticipaţie a Statului Israel?“ (apud Teşu Solomovici, România iudaică, p. 389-392)”
Teorii “jidanesti” cu varii scopuri ascunse, din care poti “intelege”, daca esti slab de minte, si ca Antonescu si unii din elita legionarilor faceau jocurile si interesele evreilor si sionistilor sau ca ii slujeau.
“Marius Mircu” al tau e pseudonimul lui Israel Marcus, evreu de la Bacau.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marius_Mircu
Se ştia că inteligenţa nu te dă afară din casă!