Autor: ADRIAN IZVORANU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 218

Inflația scade. Prețurile nu dau înapoi

Ni se spune că inflația începe să coboare. Este adevărat. Dar adevărul statistic nu înseamnă că viața s-a ieftinit. În iunie, rata anuală armonizată a inflației a fost de 9,2% în România, față de 9,7% în mai. În aceeași lună, media Uniunii Europene a fost de 2,9%. Am coborât puțin, dar am rămas de peste trei ori mai sus decât media europeană și pe primul loc în Uniune.

De aici pornește confuzia pe care merită s-o lămurim. Când inflația scade de la 9,7% la 9,2%, prețurile nu se întorc la nivelul de anul trecut. Ele continuă să urce, doar că ritmul creșterii încetinește. Un coș statistic de bunuri și servicii care costa 100 de lei cu un an în urmă ar costa acum, în medie, 109,20 lei. Coșul fiecărei familii este însă diferit. Pentru cine cheltuiește mai mult pe hrană, energie, medicamente ori transport, scumpirea trăită poate fi mai mare decât media.

Inflația nu este un fenomen misterios și nici o singură persoană nu apasă pe un buton ca s-o pornească ori s-o oprească. În prețurile românești se întâlnesc mai multe presiuni: energia și petrolul scumpe din exterior, taxele indirecte și accizele, costul creditului, cursul de schimb, producția internă insuficientă și lungimea lanțului dintre producător și cumpărător. Unele cauze vin din afara țării. Altele sunt însă vulnerabilități pe care statul român le-a tolerat ani la rând.

Banca Națională a României (BNR) încearcă să răcească inflația ținând dobânda de politică monetară la 6,50%. Măsura descurajează o parte din consum și din creditare, dar are un preț: rate mai grele pentru populație, finanțare mai scumpă pentru firme și investiții amânate. Politica monetară poate frâna cererea, dar nu poate construi fabrici, depozite, sisteme de irigații, rețele electrice sau capacități de procesare.

Aici începe răspunderea politică. Nu orice scumpire este din vina Guvernului, dar fiecare vulnerabilitate internă lăsată fără răspuns devine, în timp, răspundere guvernamentală. O economie care importă o parte prea mare din bunurile de care are nevoie importă și scumpirea lor. O țară care se împrumută scump transferă dobânda în taxele de mâine. Un stat care schimbă fiscalitatea de la o lună la alta introduce în fiecare preț o primă de nesiguranță.

Ce ar trebui făcut? Mai întâi, fiscalitatea trebuie anunțată din timp și păstrată suficient pentru ca oamenii și firmele să-și poată face planuri. Apoi, corecția deficitului trebuie începută cu risipa, privilegiile nejustificate și investițiile fără rezultat, nu cu taxarea reflexă a muncii și a întreprinderii mici. În al treilea rând, combaterea inflației trebuie legată de ofertă: producție alimentară și industrială, procesare în țară, energie sigură, logistică și concurență reală.

Scăderea inflației este necesară, dar nu este suficientă. O economie sănătoasă nu înseamnă doar o cifră mai mică într-un comunicat. Înseamnă venituri care recuperează puterea de cumpărare, muncă productivă, prețuri formate corect și o țară care poate produce mai mult din ceea ce consumă. Stabilizarea statistică trebuie transformată în stabilitate pentru familie. Altfel, vom avea o inflație mai mică și aceeași viață scumpă.

Sursa informației: Eurostat, „Annual inflation down to 2.8% in the euro area”, 17 iulie 2026; Banca Națională a României, decizia de politică monetară din 10 august 2026; BNR, Raportul asupra inflației, mai 2026.

De ce ține BNR banii scumpi?

Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României (BNR) a păstrat dobânda de politică monetară la 6,50% pe an. În limbaj obișnuit, banca centrală transmite că inflația rămâne prea ridicată pentru o relaxare grăbită.

Dobânda-cheie nu este rata din contractul fiecărui român, dar influențează costul banilor în întreaga economie. Când ea rămâne sus, creditele noi tind să fie mai scumpe, refinanțarea firmelor devine mai dificilă, iar economisirea în lei este încurajată. Cererea se temperează și, în timp, presiunea asupra prețurilor poate scădea.

Problema este că medicamentul are efecte secundare. O întreprindere care renunță la un utilaj din cauza creditului scump produce mai puțin. O familie cu rată variabilă își reduce consumul. Bugetul public plătește dobânzi mai mari. De aceea, BNR nu poate rezolva singură o inflație alimentată de energie, taxe, importuri și lipsa capacităților interne.

Critica utilă nu este că dobânda „trebuie tăiată” prin ordin politic. Soluția este ca Guvernul să reducă motivele pentru care banca centrală este obligată s-o țină ridicată: deficit credibil, taxe previzibile, investiții productive și mai puține șocuri administrative în prețuri.

Sursa informației: Banca Națională a României, „Hotărâri ale Consiliului de administrație al BNR pe probleme de politică monetară”, 10 august 2026.

Am rămas în liga sigură, dar pe ultima treaptă

Agenția Moody’s a menținut pentru România calificativul Baa3, cu perspectivă negativă. Baa3 este ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor; sub ea începe zona considerată speculativă. Nu este o retrogradare, dar nici un premiu. Este un răgaz însoțit de avertisment.

Agenția observă progresul reducerii deficitului, dar vede în continuare riscuri legate de finanțele publice, datorie și instabilitate politică. În piață, randamentul obligațiunilor românești pe zece ani se afla în jurul valorii de 7% la 10 august. Randamentul este, simplificat, prețul anual cerut de investitori pentru a împrumuta statul.

De ce îl privește asta pe cetățean? Pentru că dobânda datoriei publice nu este plătită de o instituție abstractă. Ea este plătită din impozite. Cu cât statul se împrumută mai scump, cu atât rămân mai puțini bani pentru servicii publice și investiții sau crește presiunea pentru taxe noi.

Soluția nu este austeritatea oarbă, care poate adânci recesiunea, ci disciplina inteligentă: buget multianual credibil, prioritizarea investițiilor după efectul lor economic, limitarea risipei și raportarea transparentă a costului datoriei.

Sursa informației: Moody’s Ratings, „Moody’s affirms Romania’s Baa3 ratings, maintains negative outlook”, 7 august 2026; date de piață pentru obligațiunile guvernamentale românești la 10 ani, 10 august 2026.

CIFRA EDIȚIEI: Minus 16,46 miliarde de euro

În primul semestru al anului 2026, România a exportat bunuri de 49,04 miliarde de euro și a importat de 65,50 miliarde. Diferența – 16,46 miliarde de euro – este deficitul comercial. Față de aceeași perioadă din 2025, deficitul s-a redus cu 2%, ceea ce este o ameliorare. În luna iunie însă, importurile au crescut cu 9,9%, iar exporturile cu numai 5,9%. Semnalul cere atenție.

Exporturile sunt evaluate FOB (Free on Board – valoarea bunului până la frontiera țării exportatoare), iar importurile CIF (Cost, Insurance and Freight – valoarea care include și asigurarea, și transportul internațional). Diferența de metodă nu schimbă problema de fond: cumpărăm din exterior mai mult decât vindem.

Nu orice import este rău. Utilajele, tehnologia sau materiile prime care măresc producția pot crea venit viitor. Devine periculos importul care înlocuiește inutil o producție internă posibilă sau exportul de materie primă urmat de importul produsului finit, mai scump. Atunci cedăm altora procesarea, salariile mai bune și profitul.

România are nevoie de o politică a valorii adăugate: procesarea resurselor și a producției agricole în țară, finanțare pentru exportatori, infrastructură logistică, formare profesională și achiziții publice care folosesc legal criterii de calitate, reziliență și lanț scurt. Suveranitatea economică nu înseamnă să închidem granițele. Înseamnă să nu depindem inutil de exterior și să avem ce oferi competitiv lumii.

Deficitul comercial nu se repară prin interdicții improvizate și nici prin îndemnul moral adresat cumpărătorului de a alege românește, atunci când produsul românesc lipsește, ajunge greu la raft sau costă mai mult din cauza logisticii slabe. Patriotismul economic serios începe înaintea raftului: acces la capital, standarde clare, depozitare, contracte corecte și o administrație care nu schimbă regulile în timpul jocului. Consumatorul poate susține producția locală; statul trebuie mai întâi s-o facă posibilă și competitivă.

Sursa informației: Institutul Național de Statistică (INS), date privind comerțul internațional cu bunuri în perioada 1 ianuarie-30 iunie 2026, publicate la 10 august 2026.

RADAR EXTERN. De la Hormuz la raftul din România

Petrolul a revenit în centrul inflației. La 10 august, petrolul Brent a urcat cu aproximativ 5%, spre 87,7 dolari barilul, pe fondul incertitudinii privind Strâmtoarea Hormuz. Prin această rută trece, în condiții normale, aproximativ o cincime din petrolul și gazul natural lichefiat comercializate pe mare. Pentru România, transmiterea se face în lanț: carburanți, transport, lucrări agricole, producție și, în final, prețul de la raft.

Europa crește, dar prudent. Produsul intern brut (PIB) a avansat în trimestrul al doilea cu 0,4% în zona euro și cu 0,5% în Uniunea Europeană față de trimestrul precedent. Este o revenire, nu un boom. Germania a crescut cu numai 0,2%, ceea ce contează direct pentru industria românească integrată în lanțurile sale de furnizare.

Banca Centrală Europeană a păstrat dobânzile. La 23 iulie, Banca Centrală Europeană (BCE) nu a modificat cele trei rate principale. Motivul principal: energia rămâne volatilă, iar efectul complet al șocului energetic asupra prețurilor nu este încă limpede. Cu alte cuvinte, banii rămân scumpi nu doar în România.

Concluzia pentru noi este simplă. Nu putem controla Hormuzul, dobânda BCE sau ritmul economiei germane. Putem însă reduce cantitatea de vulnerabilitate externă pe care o lăsăm să intre în fiecare factură: consum și producție eficiente de energie, surse diversificate, producție internă, stocuri strategice și transport mai eficient.

Sursa informației: Reuters, 10 august 2026, evoluția petrolului și piețelor globale; Eurostat, estimarea preliminară a PIB pentru trimestrul al doilea, 30 iulie 2026; Banca Centrală Europeană, decizia de politică monetară din 23 iulie 2026.

PENTRU BUZUNARUL TĂU. Programul „Tezaur”: câștig nominal, câștig real

Noua ediție a programului Tezaur se desfășoară între 10 august și 4 septembrie. Dobânzile anuale sunt de 6,20% pentru un an, 6,75% pentru trei ani și 7,15% pentru cinci ani. Veniturile sunt neimpozabile, iar valoarea nominală a unui titlu este de un leu.

Un exemplu: la 10.000 de lei plasați în emisiunea pe cinci ani, dobânda anuală nominală este de 715 lei. Aceasta nu înseamnă automat un câștig real de 7,15%. Câștigul real depinde de inflația viitoare. Dacă prețurile cresc mai repede decât dobânda, suma din cont este mai mare, dar puterea ei de cumpărare poate fi mai mică.

Titlurile de stat au un risc de credit redus și pot fi o formă disciplinată de economisire, dar trebuie citit prospectul: scadența, plata anuală a dobânzii și condițiile răscumpărării înainte de termen. Banii pentru cheltuieli neprevăzute nu ar trebui blocați fără o rezervă separată.

Informația de mai sus explică mecanismul; nu este o recomandare individuală de investiție.

Sursa informației: Ministerul Finanțelor, comunicatul și prospectul ediției Tezaur 10 august-4 septembrie 2026.

ENERGIE ȘI APĂ. Patru barje nu pot înlocui o strategie

Nivelul excepțional de scăzut al Dunării a oprit deja unul dintre cele două reactoare de la Cernavodă. Împreună, unitățile asigură în mod obișnuit aproximativ 20% din energia electrică a României. Pentru menținerea reactorului rămas în funcțiune, autoritățile au îndepărtat un obstacol de rocă, au dragat albia și au scufundat patru barje încărcate cu piatră, formând un dig provizoriu care împinge mai multă apă spre priza centralei.

Intervenția a ridicat nivelul local cu patru centimetri și, potrivit Ministerului Energiei, a câștigat aproximativ nouă zile de funcționare. Este o operațiune de urgență necesară. Nu este însă o rezolvare structurală ci doar o improvizație de moment. Prognoza anunța continuarea scăderii nivelului în zona centralei până la 16 august.

Aceeași vulnerabilitate a redus drastic producția centralei nucleare de la Paks, Ungaria, care furnizează aproape jumătate din electricitatea țării. Seceta Dunării nu mai este o problemă locală, ci una regională, la intersecția dintre apă, energie și industrie.

După trecerea urgenței, România are nevoie de un proiect permanent fundamentat hidraulic și ecologic: asigurarea adâncimii pe traseele critice, lucrări stabile de dirijare a debitului acolo unde studiile le confirmă, mentenanță predictivă a albiei și soluții redundante pentru alimentarea cu apă tehnologică. La acestea se adaugă stocare de energie, rețele mai puternice și capacități de rezervă. Improvizația poate cumpăra zile. Infrastructura cumpără siguranță pentru decenii.

Sursa informației: Reuters, „Romania nuclear reactor worries persist on Danube water level forecast”, 10 august 2026; Reuters, evoluția centralei Paks, 10 august 2026; date publice ale Societății Naționale Nuclearelectrica.

SOLUȚIA S.O.S. Două agriculturi, o singură țintă națională

Propunere programatică aflată în dezbatere; nu reprezintă încă o poziție oficială adoptată de forurile partidului.

România nu trebuie să aleagă între exploatația mare și gospodăria productivă. Are nevoie de amândouă, dar nu le poate cere să trăiască după aceeași rețetă. Eurostat arată o realitate imposibil de ignorat: România are aproximativ 2,9 milioane de exploatații agricole, iar 90,2% – circa 2,6 milioane – au sub cinci hectare. La celălalt capăt, numai 1% dintre exploatații, cele de minimum 50 de hectare, lucrează 53,1% din suprafața agricolă utilizată.

Agricultura duală pornește de la această structură, nu de la un model importat artificial. Fermele comerciale mari au nevoie de tehnologie, irigații, zootehnie, procesare industrială, logistică și acces la exportul de produse finite. Gospodăriile și fermele mici au nevoie de module productive accesibile, cooperare voluntară, microprocesare locală și acces organizat la piețele aflate la 60-100 de kilometri.

În această a doua ramură, proprietatea rămâne la membri. Cooperativa nu confiscă gospodăria, ci preia ceea ce gospodarul singur face greu și scump: colectare, frig, ambalare, control de calitate, contractare, transport și vânzare. O microplatformă poate deservi 30-50 de gospodării și poate lega producția lor de magazine și lanțuri de furnizare proprii, cantine, restaurante, piețe și coșuri livrate direct.

Ținta nu este subvenția fără sfârșit, ci venitul mai bun la poarta gospodăriei, pierderi mai mici și păstrarea valorii în comunitate. Politica trebuie începută prin proiecte-pilot măsurate cinstit: cât s-a produs, cât s-a vândut, ce venit a rămas membrului și ce cost a suportat bugetul. Ce funcționează se multiplică; ce nu funcționează se corectează sau se oprește.

Agricultura duală nu promite întoarcerea nostalgică la trecut. Ea propune ca România reală – cu ferme de trei hectare și ferme de trei mii de hectare – să primească instrumente diferite pentru aceeași țintă: mai multă hrană produsă și procesată în țară, venit rural și export cu mare valoare adăugată.

Surse de fundamentare: Eurostat, „Farms and farmland in the European Union – statistics”, date pentru 2023 publicate în aprilie 2026; documentele de lucru S.O.S „Politica agricolă duală” și „Modelul economic național 2030-2050”.

ÎN LUCRU: O lege a salarizării pentru toți, nu o excepție pentru fiecare

Direcție de proiect legislativ aflată în lucru; cifrele finale vor rezulta numai după simulări și aprobarea politică

Salarizarea publică nu mai poate fi reparată prin sporuri noi și excepții obținute, pe rând, de profesiile care reușesc să exercite cea mai mare presiune. Este nevoie de aceeași măsură pentru munci comparabile: pregătire, complexitate, răspundere, risc, condiții de lucru și deficit real de competențe.

Direcția propusă este o grilă unică pentru toate familiile ocupaționale, cu salariul de bază dominant și sporuri limitate la situații verificabile. Aplicarea trebuie făcută gradual, fără diminuarea nominală a veniturilor în plată, pe baza unor simulări publice pentru fiecare familie profesională și a unui calendar bugetar realist.

Reforma grăbită produce alte nedreptăți. Reforma amânată păstrează haosul. Soluția este o lege explicată, verificată și finanțată înainte de vot. Asta propune S.O.S. România.