Autor: VICTOR OSTROVSKY

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 218

Victor Ostrovsky, un fost ofițer de informații al Mossad (katsa), a devenit autor, scriind pe larg despre activităţile sayanim (agenții evrei din diaspora).

În 1990, a publicat, împreună cu Claire Hoy, cartea „Way of Deception”, pentru a atrage atenția asupra corupției și deficiențelor la care susține că a fost martor în Mossad. El a susținut în mod repetat că agențiile de colectare a informațiilor trebuie să li se permită anumite libertăți operaționale, dar este necesară o supraveghere guvernamentală sporită semnificativ a activităților de spionaj. Fără supraveghere eficientă, afirmă Ostrovski, Mossadul nu își poate atinge potențialul și valoarea.

Cu puțin timp înainte de publicarea oficială a cărții, guvernul israelian a înaintat procese atât în ​​Canada cât și în Statele Unite, solicitând ordonanțe împotriva publicării. Un judecător pentru Curtea Supremă din Manhattan a admis cererea, dar publicitatea rezultată a concentrat atenția națională asupra poveștii lui Ostrovsky și a garantat succesul internațional.

Guvernul israelian și-a exprimat îngrijorarea că, expunând anumite operațiuni, cartea a pus în pericol viața personalului Mossad. Ostrovsky susține că nu a pus niciodată pe nimeni în pericol, deoarece au fost folosite doar nume false sau nume de cod . Mai mult, Ostrovsky spune că Mossad a avut acces privat să vadă cartea înainte de publicare, pentru a se asigura că vieța nimănui nu e pusă în pericol.

Victor Ostrovsky trăieşte acum în Canada, unde moderează un shaw radio săptămânal intitulat „Spytalk”.

Încă de la naștere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia
de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi askenazii,
care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Încă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe askenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este
duşmanul lor dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniștii”.

Sayan-ii (Sayanim la pural, în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20.000 de sayanim (sayani) care ajută agenţiile de informații (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetățeni israelieni)  li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informații al Marinei US care s-a implicat in spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului (Mossad) şi a cărui prindere de către FBI  a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepțiune mai simplă și mai largă, sayan poate fi iubitul, colegul, prietenul, soțul, mama, tatăl, vărul, etc.

Cum spune Gilad Atzmon ei sunt: Cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor.  Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală  a viziunii lui Chaim Weizmann  asupra identităţii evreieşti, exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există niciun evreu englez, francez, german sau american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia, Franţa, Germania sau America”. (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897)

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate, eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreității ca element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară […].

Această linie de gândire forte a fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german: „Un evreu crescut printre germani își poate însuși obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, corpul său, tipul său fizic rasial sunt evreiești”. (Vladimir Jabotinsky, „O scrisoare privind o autonomie”, 1904).

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înșiși în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean doar pentru a satisface o noţiune bizară de  frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritate celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepți faptul că mai mult decât orice altceva ești în primul rând un evreu.
Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate, şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel […].
Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor și poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puțini ofițeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte țări.

Există mii de sayanim în întreaga lume (după alte informații sunt 1 milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2.000 care sunt activi și o listă de alți 5.000. Ei îndeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de mașini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o mașină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar gasi cazare fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană de glonţ, fără să  raporteze la poliţie, şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele, din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nici o cale pentru un sayan de a verifica acest lucru […].

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situația la adresa statutului poporului evreu din diaspora, dacă aceste operațiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci, care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei”? Răspunsul va fi: „Vor ajunge toţi în Israel”.

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj pentru că nu are staţii (agenții mici) în ţările ţintă evidente. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o stație la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe nu-și produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu. Dacă dorești să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă dorești date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puține informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţi înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Aceste sunt Boeing și American Boeing. De ce  ați avea nevoie de saudiţi ? Întreaga recrutarea din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi dacă doriţi să recrutați ofiţeri superiori, aceștia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos […].

De obicei este mai puțin riscant să te ocupi de „agenţii albi” decât de cei „negri”(sub acoperire) sau de agenţii arabi. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenția vă prinde că lucrați cu un agent al lor (negru), ea va încerca să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veți fi în pericol […].

Există la New York şi Washington o diviziune super-secretă a Mossad-ului, numită pur şi simplu Al, ebraicul cuvânt pentru „sus” sau „în partea de sus.” Unitatea este atât de secretă, şi deci separată de principala organizaţie, încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există, şi are între 24 şi 27 de persoane veterane în domeniu, dintre care trei în calitate de katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP, și nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară, şi atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obișnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Stațiile sale sunt situate în case sau apartamente în condiţii de siguranţă.

Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că pentru un anumit motiv relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipa Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai AL sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii de ultrascurizate, deoarece chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceștia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva  ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

 (Extras din „By Way of Deception”, Victor Ostrovsky și Claire Hoy, St. Martin’s Press, 1990)

Sursă: mucenicul.wordpress.com