Autor: ADRIAN IZVORANU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 221

Programul depus de Siegfried Mureșan are 175 de pagini, 28 de capitole și 372 de măsuri. Impresionează la cântar. Dar un patron nu plătește curentul cu numărul de pagini, iar un fermier nu vinde recolta cu un cuprins. Proba programului este simplă: cine investește, cu ce bani, până când și ce produce în România? Deocamdată, multe angajamente indică direcția, nu nota de plată și nici rezultatul verificabil.

___________________________________

TVA la 19%: data este «când ne permitem»

Programul promite revenirea TVA la 19% «de îndată ce România își va permite». Aceasta nu este o dată, nici un prag bugetar. Pentru o achiziție de 1.000 de lei fără TVA, diferența dintre cota de 21% și 19% este 20 de lei. Pe hârtie, calculul este ușor; în buget, guvernul trebuie să arate venitul pierdut și sursa de acoperire. În schimb, eliminarea impozitului minim pe cifra de afaceri este promisă ferm de la 1 ianuarie 2027. Două reduceri fiscale, două grade foarte diferite de certitudine.

Fără taxe noi. Dar cu ce plătim promisiunile?

Guvernul propus vrea deficit mai mic, indexarea pensiilor și alocațiilor în 2027, investiții și nicio taxă nouă în 2027–2028. Soluția invocată: colectare mai bună și cheltuieli selectate mai atent. Documentul însuși spune că România pierde circa 30% din TVA potențială prin decalajul de colectare. Dacă recuperarea vine lent, iar cheltuiala vine imediat, diferența se împrumută. Întrebarea pentru audierea miniștrilor: câți lei aduce fiecare măsură în 2027 și câți consumă?

Campionii regionali: cine primește startul?

Ajutorul de stat ar urma concentrat în 5–7 ecosisteme: energie, apărare, procesare agroalimentară, materii prime critice și alte domenii. În șase luni se promite inventarul schemelor existente; anual, raportarea costului pe loc de muncă și a exportului generat. Corect. Dar un «campion» ales la masa ministerului poate deveni doar un beneficiar mare. Cine și când face selecția, cofinanțarea, contractele și publică rezultatele? O firmă românească mică din lanțul furnizorilor trebuie să poată intra în joc, nu doar să admire câștigătorul.

Exportăm grâu. Importăm prețul pâinii

Programul trece procesarea agroalimentară între prioritățile industriale. Aici se joacă valoarea: nu ajunge să scoți materia primă din țară și să cumperi înapoi produsul ambalat. Sprijinul trebuie urmărit până la abator, fabrică, depozit frigorific, marcă și contractul de vânzare. Fără capacitate locală și acces la raft, «înlocuirea importurilor» rămâne o expresie bună pentru conferințe. Indicatorul util: cât din producția românească se procesează și se vinde cu valoare adăugată aici?

Energia pe hârtie nu alimentează o fabrică

Capitolul energetic are 22 de măsuri și nume cunoscute: Mintia, Iernut, Cernavodă, stocare, rețele. Programul propune inclusiv plata sprijinului după punerea în funcțiune a capacității, nu doar după aprobarea proiectului. Este testul potrivit. Dar o centrală anunțată nu este un megawatt livrat, iar un megawatt produs nu garantează singur un preț competitiv la poarta fabricii. Am vrea calendarul intrării în exploatare, capacitatea fermă și efectul estimat asupra facturii industriale.

Statul vinde? Întâi să spună ce deține

În 12 luni, fiecare companie centrală ar trebui încadrată într-una dintre cinci opțiuni, de la dezvoltare strategică și listare până la privatizare ori închidere. Programul cere evaluare independentă și interzice folosirea listărilor pentru acoperirea cheltuielilor curente. Sunt garanții importante, dar clasificarea nu este încă o strategie. Pentru fiecare activ ar fi de interes: valoarea, datoria, investițiile necesare, rolul public și alternativa la vânzare. Altfel, România riscă să transforme un patrimoniu productiv într-o încasare de o singură dată.

Investițiile: tăiem panglica sau scurtăm drumul?

Programul are opt măsuri pentru trierea proiectelor și promite să unească în 12 luni schemele paralele pentru același obiect. O investiție începută și neterminată consumă bani fără să livreze serviciul. Dar «prioritizarea» poate deveni și un cuvânt comod pentru oprirea unor lucrări fără explicații. Lista proiectelor continuate, amânate și închise trebuie publicată cu costul rămas, stadiul fizic și beneficiul estimat. Altfel, criteriul real poate rămâne cine are acces la buget?

Fermierul are nevoie de cumpărător, nu de etichetă

Agricultura primește 17 măsuri. Sunt promise un mecanism pentru pierderile din secetă din primăvara lui 2027, sprijin pentru apă și marca «100% RO». Eticheta poate ajuta, dar nu construiește singură silozul, fabrica sau camionul frigorific. O gospodărie și o cooperativă au nevoie de colectare, procesare și contracte previzibile. Ce cantități vor intra în aceste circuite, prin ce investiții și în câte județe? Fără răspuns, produsul românesc poate rămâne recunoscut pe raft, dar insuficient sau deloc prezent pe el, pe raft.

Cine va munci în noile fabrici?

Programul vrea mai multă ocupare și forme flexibile de muncă. Pentru contractele cu timp parțial, însă, eliminarea supraimpozitării de la 1 ianuarie 2027 începe doar cu anumite categorii: părinți cu mai mulți copii și personal din sănătate și educație. Nu este încă reforma generală sugerată de formula publică. Industria, agricultura sezonieră și serviciile au nevoie de oameni calificați, transport și program potrivit. Numărați angajările menținute după șase luni, nu doar cursurile și anunțurile de recrutare.