În urma reacțiilor publice la gestul impardonabil de a rupe, chiar la tribuna Camerei Deputaților, afișul cu imaginile emblematice ale unor mari personalități istorice din cultura și spiritualitatea românească, deputatul Silviu Vexler a publicat pe pagina oficială de Facebook a Federației Comunităților Evreiești din România, un text explicativ de așa-zise scuze, dar care, de fapt, mai degrabă acuză. Președintele Partidului S.O.S. România, Diana Iovanovici Șoșoacă îi dă un răspuns pe măsură. Prezentăm mai jos și textul lui Siviu Vexler, și replica europarlamentarei.
_______________________________________
SILVIU VEXLER: Câteva observații privind ceea ce s-a întâmplat
în Parlamentul României
Am avut o reacție instinctivă și spontană la agresiunea verbală interminabilă, la tentativa de a fi lovit, la ura și amenințările cu moartea îndreptate împotriva mea și a familiei, la acuzațiile de „genocid”, „trădare națională” și „crimă”, toate venite din partea deputaților SOS, POT și AUR, atât în acea zi cât și în zilele și lunile precedente. Lista poate continua.
Indiferent de acest lucru, ar fi trebuit să gestionez diferit situația. Nu am făcut-o și am greșit.
Mi-am cerut scuze public, imediat, în Plenul Camerei Deputaților, pentru gestul de a rupe hârtia, după ce inițial am mutat-o și i-am rugat pe cei care m-au înconjurat agresiv să o afișeze în altă parte, după ce am fost oprit în mod repetat să îmi susțin discursul.
Acest moment a fost precedat de o avalanșă de declarații și gesturi antisemite și extremiste, de o virulență rar întâlnită, atât în Plenul Camerei Deputaților cât și în orice alt mediu și mod posibil.
Nu vă închipuiți că este prima dată când acest lucru se întâmplă : atacurile, amenințările, presiunile, violența, antisemitismul, ura, încercările de intimidare și agresiunea. Din contra. În mod evident, toate aceste aspecte și situații nu au fost prezentate (sau sancționate) în spațiul public.
De-a lungul istoriei și în toate momentele, în fiecare zi, evreii din România și-au demonstrat loialitatea și dragostea față de România și poporul român în ansamblul său. Au făcut-o chiar și atunci când conducerea temporară a Statului i-a trimis nevinovați la moarte. Loialitate care a fost probată nu doar cu vorbe ci și cu sângele vărsat pentru apărarea țării sau prin contribuții imense la dezvoltarea României. Vom continua în același mod. Reconcilierea adevărată nu poate exista fără un element fundamental: adevărul.
DIANA IOVANOVICI ȘOȘOACĂ: „Sunteți un produs al plandemiei,
domnule Vexler!”
Având în vedere acuzațiile publice formulate de deputatul Silviu Vexler împotriva Partidului S.O.S. România, ca justificare a gestului impardonabil fǎcut în Parlamentul României, considerăm necesar să aducem următoarele clarificări, în numele adevărului, al decenței publice și al respectului instituțional. Da, aveți dreptate, domnule Vexler, „reconcilierea adevărată nu poate exista fără un element fundamental: adevărul”. Dar se pare că avem accepții diferite asupra adevărului.
Partidul S.O.S. România respinge categoric orice tentativă de a deturna responsabilitatea pentru un gest regretabil și de a o transfera asupra unor formațiuni politice sau persoane care nu au comis acel act. Ruperea unei fotografii ce conținea imaginea unor personalități fundamentale ale istoriei și culturii române reprezintă un fapt în sine, cu o semnificație simbolică profundă, care nu poate fi justificatǎ prin invocarea tensiunilor politice, a unor presupuse agresiuni verbale sau a climatului polemic din Parlament.
Într-o democrație funcțională, dezbaterea, fie cât de dură, se poartă prin argumente, nu prin distrugerea simbolurilor identitare ale unei națiuni. Este inacceptabil ca un gest personal, asumat ulterior ca fiind o greșeală, să fie reinterpretat ca un act de legitimă apărare sau ca o reacție justificată împotriva extremismului. O asemenea rescriere a realității reprezintă o inversare periculoasă a responsabilităților și o tentativă de a culpabiliza adversari politici prin etichete grave, aruncate fără probe.
În aceeași logică invocată de domnul Vexler, se impune o întrebare legitimă: ce ar fi trebuit să fac eu, Diana Iovanovici-Șoșoacă, în fața anilor de presiuni constante, de hărțuire instituțională inclusiv a familiei mele, de atacuri publice, de tentative repetate de reducere la tăcere, de amenințări, sancțiuni și stigmatizare politică?
Ar fi fost justificat ca și eu să răspund prin gesturi impulsive sau simbolice, invocând stresul, tensiunea sau agresivitatea mediului? Diferența fundamentală constă tocmai în faptul că, în momentele cele mai dure, am ales să rămân în registrul argumentului, al discursului și al confruntării politice directe. A rămâne fără argumente și a recurge la gesturi simbolice de distrugere nu este o dovadă de forță, ci dimpotrivă, expresia unei slăbiciuni politice și a eșecului dialogului democratic.
România este un stat care, de-a lungul istoriei sale, a oferit cetățenie, protecție, drepturi și oportunități tuturor cetățenilor săi, indiferent de origine. Tocmai de aceea, respectul față de simbolurile, istoria și valorile poporului român este o obligație civică fundamentală pentru orice demnitar. Beneficiile primite din partea statului român implică, în mod firesc, o datorie de respect față de identitatea națională și față de sensibilitățile legitime ale societății românești.
Ziceți că „de-a lungul istoriei și în toate momentele, în fiecare zi, evreii din România și-au demonstrat loialitatea și dragostea față de România și poporul român în ansamblul său”. Poate, la nivel individual și izolat. Există chiar mari personalități care s-au identificat cu destinul poporului roman care i-a găzduit. Dar atentatul cu bombă din Senatul României, din 1920, comis de trei evrei, se încadrează și el în această afirmație?
Dar campania dusă, în secolul al XIX-lea de evreii din România prin Alianța Universală Israelită, la Paris și la Berlin, împotriva românilor, pe care-i considerau cei mai fioroși antisemiți, și cereau drepturi pe care nici românii nu le aveau?
Dar campania dusă de Moses Rosen la începutul anilor 1980, împotriva volumului IX din OPERE COMPLETE de Eminescu (apărut sub egida Academiei Române) și chiar împotriva lui Eminescu, pe care l-a calificat ca fiind „fascist, rasist, antisemit, dement, pornografic, mincinos, huligan şi sifilitic“?
Dar prigoana împotriva românilor, declanșată de evreii aflați la vârful structurilor de putere ale României bolșevice, prigoană care a atins apogeul la 14 mai 1948, când au fost arestați, într-o singură noapte, 14.000 de români suspectați că ar fi legionari?
„Loialitate și dragoste față de România și poporul român în ansamblul său” a fost și în 2004, când Raportul Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” a estimat că statul român a ucis 400.000 de evrei, în perioada în care România a fost aliata Germaniei, cifră reluată de institute, manuale, discursuri politice și spațiul mediatic, deși există o contradicție matematică flagrantă între acest număr și datele demografice oficiale ale României?
În România ciuntită, domnule Vexler, adică după pierderile teritoriale din 1940 (Basarabia, nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul), mai rămăseseră doar 312.972 de evrei (sursa: documente oficiale ale statului român, istoriografie israeliană și românească). Se pune întrebarea: dacă România avea mai puțin de 320.000 de evrei, cum putea statul român să ucidă 400.000 și, simultan, să salveze 400.000, așa cum a afirmat Shimon Peres în 2010? (afirmație necontestată de statul Israel, fiind, de altfel, recunoscută și în lucrări documentare).
Este inadmisibilă și grosolană lipsa de rigoare demografică și matematică a acestei afirmații, dar ea reprezintă fundamentul cifrei de „400.000 de victime” și al supralegislației privind antisemitismul. Ea creează falsa impresie că România ar fi exterminat o populație evreiască mai mare decât populația evreiască totală pe care a avut-o vreodată. Acesta-i adevărul fără de care „nu poate exista reconcilierea adevărată”, d-le Vexler?
Și dacă tot ați formulat acest cuvânt care vă e atât de impropriu, „adevărul”, hai să spunem adevărul și despre dumneavoastră, deputatul, președintele Federației Comunităților de Evrei din România și șef al Cultului Mozaic.
În anul 2020, când, în plină plandemie, ați acaparat toată puterea în comunitatea evreiască din România, coetnicii și coreligionarii dvs, intelectuali de prestigiu, au avertizat, printr-o scrisoare deschisă adresată fostului președinte al FCER, Aurel Vainer că „imaginea și interesele tuturor evreilor din România vor fi profund afectate”. Cumularea funcției de deputat și de președinte al Federației, semnala scrisoarea, „generează, în mod evident, o stare de conflict de interese prin acumularea de putere decizională în mâinile unei singure persoane, împiedicând asigurarea transparenței, a echilibrului în administrarea intereselor comunitare cât și a independenței opiniilor fiecărui membru al comunității noastre”.
În același protest public se menționa: „Lansăm acest apel pentru că noi, semnatarii acestei scrisori, considerăm că o persoană, oricât de pregătită și de competență ar fi, nu poate cumula funcții politice și funcții comunitare”. Adaug că alegerea dvs. a generat și un alt conflict de interese, amestecând religia unui cult (mosaic) cu politica parlamentară, fapt interzis ierarhilor și preoților ortodocși din România, de pildă. Acesta nu este un act de discriminare a comunității ortodoxe românești, domnule Vexler? Și tot dumneavoastră ați introdus segregarea pe criterii rasiale a cetățenilor români în evrei și ne-evrei prin Legea nr. 157/2018. O temă predilectă în Tanakh-ul iudaic.
Îi mai știți pe cei care au semnat acea scrisoare, domnule Vexler? Vi-i reamintim noi: Acad. prof. univ. dr. Corneliu Sabetay (Craiova), Prof. Univ. Dr. Liviu Rotman (SNSPA București), Marco M. KATZ (Vicepreședinte Asociația Sionistă din România), Prof. Univ. Dr. Maria Roth (UBB Cluj), Dr. Andrei Schwartz (Membru CC al FCER), Ana-Veronica Schwartz (Profesor), Prof Univ. Dr. Michael Shafir (UBB Cluj), Tiberiu Roth (Președinte, Asociația Sionistă din România), Prof. Univ. Dr. Victor Neumann (Director, Muzeul de Artă, Timișoara), Conf.univ.dr. avocat Victor Marcusohn (București), Dr. Teodor Rafael (București), Ing. Dr. Dan Danielescu, Szilágyi Júlia, critic literar, Dr. Szilágyi-Gál Mihály, lector universitar, Rafael Vecsler (jurnalist), Ligia Weiss (psiholog), Lou (Lucian) Gelehrter (arhitect), Dr. Daniel Lőwy (Membru, Comitetul de Conducere CE Cluj).
După cum vă dați seama, domnule Vexler, niciunul dintre aceștia nu este membru al Partidului S.O.S. România, AUR sau POT. Toți sunt coreligionari și coetnici ai dvs. Și membri ai FCER. Cum ați vrea să vă vedem noi, dacă ei, frații dvs. întru credință și etnie, vă văd așa?
Sunteți un produs al plandemiei, domnule Silviu Vexler – la propriu și la figurat. Adevărata reconciliere nu se construiește prin justificări tardive, prin transferul vinei sau prin instrumentalizarea unor teme sensibile pentru a acoperi un gest care a rănit profund conștiința publică.
Prin gestul dumneavoastră provocați deliberat reacții emoționale puternice în rândul cetățenilor români și creați exact contextul în care aceștia pot fi ulterior încadrați în faptele sancționate de legea pe care ați inițiat-o.
Ca șef al unui cult religios recunoscut prin Legea nr. 489/2006, sunteți obligat, prin art. 13 al legii, să nu comiteți acțiuni publice de defăimare și învrăjbire religioasă. Din această perspectivă, gestul dvs. profund antiromânesc reprezintă și un atac la credința creștină a poporului român. Personalitățile din colajul fotografic distrus în plenul Camerei Deputaților au fost practicanți ai religiei creștine.
În finalul scrisorii dumneavoastră explicative, după ce vorbiți („înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune”) despre loialitatea evreilor „care a fost probată nu doar cu vorbe ci și cu sângele vărsat pentru apărarea țării sau prin contribuții imense la dezvoltarea României”, adăugați o frază scurtă, amenințǎtoare: „Vom continua în același mod”. Iar noi vǎ rǎspundem: „Ne vom întoarce într-o zi!”.
Av. Europarlamentar
Diana Iovanovici-Şoşoacǎ
Preşedinte Partidul S.O.S. România
Senator Dumitru Manea (Miron Manega)
Vicepreşedinte BEX Partidul S.O.S. România
“Legea Vexler 2” iarasi nu va fi promulgata de Presedinte.
Deoarece “Președintele României își recâștigă dreptul de a sesiza CCR și după reexaminarea legilor”:
Președintele României, Nicușor Dan, a anunțat sâmbătă că, în urma unei decizii recente a Curții Constituționale a României (CCR), șeful statului își recâștigă dreptul de a sesiza CCR asupra unei legi pentru orice motive, inclusiv de fond, chiar și după ce actul normativ a fost reexaminat de Parlament.
„Curtea Constituțională a decis recent o schimbare esențială: Președintele României își recâștigă dreptul de a sesiza CCR cu privire la o lege pentru orice motive, inclusiv de fond, chiar și după ce aceasta a fost reexaminată de Parlament”, a scris Nicușor Dan într-o postare pe Facebook.
Retractez! Nicusor Dan a promulgat legea.
Publicare în MONITORUL OFICIAL nr. 1200 din 24 decembrie 2025:
“În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) și ale art. 100 alin. (1) din Constituția României, republicată,Președintele României decretează:ARTICOL UNICSe promulgă Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, precum și pentru modificarea Legii nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului și se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREȘEDINTELE ROMÂNIEI
NICUȘOR-DANIEL DAN București, 23 decembrie 2025.”
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/305793
Asa sa fie! Asa sa fie! Blestemati in veciul vecilor de Sfanta Treime si Sfanta Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu sa fie toti khazarii cu Vexler in frunte ai caror inaintasi au venit in urma cu peste 200 de ani pe meleagurile noastre nechemati de noi si care acum au ajuns sa ne rescrie istoria si sa ne impuna legile date de ei, belzebutii. Picior de khazar anti-roman si urma de sinagoga khazara si istitutul Weiser Elie sa nu mai ramana in Sfanta Noastra Romanie prin grija Puterilor Ceresti. Si alaturi de ei si de toti parlamentarii romani tradatori de neam si tara cu averile lor cu tot care au votat aceasta lege si legile asemanatoare premargatoare ei. Nu-i Iertati Puterilor Ceresti pentru ca belzebutii stiu ce au facut, ne fac si vor sa ne mai faca. Gata, S-a implin.
“Colonel Vasile Zărnescu: SĂ ÎNLĂTURĂM PRESIUNEA „COPITEI DESPICATE“! – Scrisoare deschisă către Parlamentul nou ales
Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu
Incorect Politic
Decembrie 25, 2024
SĂ ÎNLĂTURĂM PRESIUNEA „COPITEI DESPICATE“! Scrisoare deschisă către Parlamentul nou ales
SĂ ÎNLĂTURĂM PRESIUNEA „COPITEI DESPICATE“!
Scrisoare deschisă către Parlamentul nou ales
Adolescența mea a fost sub semnul cărții lui John Reed ZECE ZILE CARE AU ZGUDUIT LUMEA[1] și al cărții TĂUNUL[2], de E. Voynich, pe care, evident, le-am recitit de mai multe ori. În TĂUNUL am găsit sintagma „copita despicată“! Eroul, Arthur Burton, un revoluționar cu o viață tumultoasă, nu lipsită de suferințe fizice și morale, își întreabă, ironic, preopinentul, folosind o figură de stil: «Cum, încă nu ai găsit urma „copitei despicate?!“»
Din educația mea religioasă, dată de părinți, făcută, firește, la nivelul folcloric, știam că expresia „copita despicată“ desemna Diavolul, Tartorul, Satana, Necuratul, pe Ucigă-l Toaca – adică pe Dracul, cu coarne, coadă și cu copita despicată! După ce am fost admis la secția de sociologie a Facultății de filozofie, am împrumutat de la preotul satului, părintele Călincu, BIBLIA, ediția 1968, îngrijită de Patriarhul Justinian. Evident, acel exemplar al BIBLEI, care are 1400 de pagini, culese cu corp 10, nu se citea ca romanul Contele de Monte Cristo, pe care, și pe acesta, l-am recitit de cîteva ori! Dar, Biblia nu am terminat-o de citit integral nici acum, mai ales că lectura ei o interferam, de exemplu, cu Biblia Hazlie[3], dar și cu alte lucrări pe teme religioase[4]. Într-un final, creștin ortodox fiind, am zăbovit mai mult asupra Noului Testament, pe care, la fel, l-am recitit de multe ori; am ajuns și la Evanghelia după Ioan, care, în capitolul 8, consemnează și aceste spuse ale lui Iisus Hristos: „31. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veți rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteți ucenici ai Mei. 32. Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. (…) 37. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să mă ucideți, pentru că’ntru voi cuvântul meu nu-și are loc. (…) 44. Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la’nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr’ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii. 45. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeți“[5].
Așadar, și textul biblic îmi confirma folclorul românesc ortodox, în care crescusem, anume că Iudeii erau fii ai Diavolului, „fiii tatălui minciunii“. Categoric, urma „copitei despicate“ este urma Iudeilor.
Numai că „evreii“ – adică jidovii – din România, din Israel și din întreaga Lume nu sunt urmașii iudeilor „biblici“, dar sunt la fel de mincinoși și de ucigași de oameni, precum cei descriși în Vechiul Testament. Leviții – numiți în Vechiul Testament „Învățătorii Legii“, fiindcă își arogaseră rolul de propagandiști, de „comisari“ ai doctrinei – au falsificat mereu cultul mozaic, pe care l-au transformat în talmudism, opus total Decalogului. Primul holocaust l-a comis regele David cînd a distrus cetatea Raba: „29. Atunci a adunat David tot poporul și s-a dus asupra cetății Raba, s-a luptat împotriva ei și a luat-o. 30. Și a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur și cu pietre scumpe, și a pus-o pe capul său; a luat și foarte multă pradă din cetate. 31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos și l-a pus sub ferăstrău și sub grapă de fier și sub securi de fier și l-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. [Adică l-a incinerat, l-a holocaustat – n.n., V.I.Z.]. Așa a făcut el cu toate cetățile Amoniților. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul“ (2, Regi, 12, 29-31)[6].
În unele dintre ultimele mele articole am introdus și eu această sintagmă, pentru a indica Antihristul. În articolul „Jidanul este Antihristul“[7], am explicat expressis verbis această identitate.
Este o veritabilă tragedie istorică presiunea pe care o exercită, și acum, după 35 de ani, asupra noastră „copita despicată“, adică Antihristul.
Să facem, pentru argumentare, o scurtă expunere istorică analitico-sintetică. După evenimentele din intervalul 17-31 decembrie 1989, pe care cei interesați – complotiștii, conspiratorii, profitorii – le-au numit „revoluție“, cei cu mai mult spirit obiectiv și de discernămînt „lovitură de stat“, iar eu „retrovoluție“ – fiindcă ne-au aruncat cu o sută de ani înapoi –, lucrurile s-au așezat solid sub presiunea „copitei despicate“. Adică: președintele țării a fost numit, spontan și abscons, Ion Iliescu – o corcitură de țigan-jidan; la fel, scos „din pălărie“, Petre Roman a fost numit prim-ministru, el fiind „os de ardelean prin nevastă-sa“ – altfel, jidan-sadea prin taică-su, Walter Roman, „născut Ernö Neuländer“[8]; Marțian Dan – președintele Camerei Deputaților, și el pîrît ca membru al „poporului hales“; Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, de origine găgăuț – dar suspectat că ar fi fost jidov sau tot o corcitură din Comrat, în sudul Basarabiei, fost membru al Academiei Române, deși nu a scris nici o carte; iar, deasupra acestora, zis și „eminența cenușie“ a acestor „emanați ai Revoluției“, Saul Bruckner, alias Silviu Brucan[9]! Nu există nici un dram de îndoială că acest cvintet jidovesc de „politicieni“ – de fapt, de politruci cominterniști – au stabilit și impus orientarea României spre „economia de piață“, deși fuseseră „comuniști convinși“! Este de notorietate că acest cvintet jidovesc era sprijinit de o caracatiță de jidovi infiltrați în toate posturile de conducere ale statului – cei mai mulți mascați sub nume autentic românești –, caracatiță pe care Nicolae Ceaușescu nu reușise să o lichideze, dar pe care a diminuat-o substanțial. Chiar marele șef-rabin și instigator Moses Rosen[10], poreclit „baronul roșu“, se văita că în țară mai rămăseseră doar vreo „șapte mii de evrei“! E-adevărat că apăruse și completarea acestei lamentări: „În România mai există șapte mii de evrei, plus cei o mie din Comitetul Central al P.C.R.!“
Sociologul suedez Elisav Uxenraz a emis o opinie indimenticabilă: „Economia de piață este relația biunivocă dintre un escroc și-un fraier“! Escrocul este, deci, ansamblul „investitorilor strategici“, iar fraierul este poporul român, care a fost prostit cu „teoria“ neoliberală a privatizării pe „un dolar“, de propaganda că industria României este „o grămadă de fiare vechi“ (Petre Roman dixit), de importarea – pentru asigurarea Tranziției rapide – a unor legi străine, incongruente cu economia socialistă pe care o voiau înlăturată ex abrupto. Marele shmeker Dinu Patriciu chiar perora cu suficiența lui de parvenit postdecembrist: „Cum e mai bine: să tăiem coada cîinelui puțin cîte puțin, sau toată dintr-o dată?!“ Numai că carnetul lui de fost secretar de partid al Organizației Capitalei a P.C.R., teoria lui neoliberală și haosul politico-legislativ postdecembrist, instaurat deliberat, l-au împins să se asocieze cu Marc Rich, spion Mossad și infractor urmărit de Justiția din S.U.A. pentru 60 de infracțiuni[11], cu care, practic, a jefuit Petro-Midia Năvodari!
Niște siderurgiști francezi, veniți, prin 1993, într-o delegație de documentare la Combinatul SIDEX, din Galați, au rămas uimiți de caracterul modern al dotării Combinatului, recunoscînd că ei lucrau, la Dunkerque, cu utilaje din 1940! Și era firesc să fie așa, deoarece Combinatul SIDEX a fost construit cu banii împrumutați de Nicolae Ceaușescu de la F.M.I. și Banca Mondială, iar acestea nu au aprobat creditul cerut pînă nu au văzut planurile de construcție și funcționare, care le garantau restituirea banilor prin vînzarea producției realizate! Or, planurile de construcție erau ultramoderne pentru vremea aceea, întrucît fuseseră concepute și furnizate de firma germană Siemens-Martin! Deci, nici vorbă să fie „o grămadă de fiare vechi“, cum se exprimase sabotorul premier Petre Roman – jidovul care, ipocrit, se lăuda că este „os de ardelean“! După ce SIDEX a fost vîndut pe nimic siderurgistului indian Mittal, premierul Adrian Năstase a declarat profund ipocrit și mincinos: „Noi nu știam ce vindem, iar Mittal nu știa ce cumpără!“ Adică Mittal fusese atît de prost încît „nu știa ce cumpără“, dar după ce l-a cumpărat a devenit cel mai mare siderurgist din lume! La fel a fost și situația altor obiective industriale: combinatul SIDERCA, din Călărași, era aproape gata de finisare, dar comanda jidovească, de sus, a dispus dezmembrarea lui și multe utilaje au fost vîndute ca „fiare vechi“, deși erau absolut noi și pline de unsoare, căci nici nu fuseseră scoase din ambalajele în care veniseră! Holdingul ELECTROPUTERE, din Craiova, a fost separat în cinci unități distincte, deși ele fuseseră concepute să funcționeze numai împreună și în mod complementar; după cîțiva ani, cînd s-a văzut că separarea era nefuncțională, au fost reunite, conform concepției inițiale, dar după ce suferiseră pierderi economice majore. Combinatul de Oțeluri Speciale – C.O.S. – Târgoviște a suferit o desființare radicală – pe locul lui cresc acum buruieni, deși acolo se fabricau oțeluri exportate în S.U.A., pentru rachetele și navetele spațiale americane! Combinatul Siderurgic de la Călan a fost vîndut unor italieni, care l-au demontat. Aceeași situație a avut-o COMTIM Timișoara. Și alte circa 1.300 de mari întreprinderi industriale. Fabrica de țevi sudate, din Colentina, s-a demolat acum cîțiva ani, pe locul ei cresc acum arbuști; Întreprinderea de pompe AVERSA, de lîngă Piața Obor, din București, se demolează în aceste luni. Și procesul de distrugere continuă nestingherit, după 35 de ani de la retrovoluția din decembrie 1989. Iar românii nu mai au locuri de muncă și emigrează în străinătate, să culeagă căpșuni în Spania, măsline în Grecia sau spanac în Germania. Circa 7 milioane de români – aproape jumătate din forța de muncă superior calificată a României – au luat calea pribegiei din cauza conducătorilor trădători ai țării, obedienți față de organismele străine, deoarece, cum am mai scris, XENOCRAȚIA CONDUCE ROMÂNIA!
Distrugerea țării este rezultatul guvernării de 35 de ani de către clicocrația cleptocrată[12] din România, votată iarăși majoritar, zilele trecute, de „fraierul român“! De exemplu, Legea nr. 15 din 8 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale a fost emisă pe baza traducerii unui text din limba engleză absolut nepotrivit întreprinderilor românești, care funcționau în economia socialistă. Ofițerii specialiști ai S.R.I. au atras atenția conducerii țării că respectivul text în engleză a fost adus de către Adrian Severin și este absolut dăunător României. Spre cinstea lui, de data aceasta, Alexandru Bârlădeanu a fost singurul care s-a opus vehement acceptării textului englezesc și promulgării Legii 15/1990. Dar, presiunea „copitei despicate“, reprezentată de cvintetul jidovesc, a fost, și de data aceasta, de neînlăturat, iar avertismentul dat de către S.R.I. a fost ignorat – ca în multe alte numeroase dăți. Un astfel de alt exemplu l-am relevat în articolul „Ucraina trebuie desființată (1)!“, referitor la ignorarea avertismentului pe care-l dădusem, cu doar trei zile înainte, privind dîmbul subacvatic folosit de nava ucraineană ROSTOK, ca să eșueze deliberat în vecinătatea comunei Partizani, producînd pagube enorme și irecuperabile[13].
Acei primi ani au fost marcați de isteria „anticomunistă“ – cu sloganuri ca „Jos Securitatea!“, adus de nemernicul secretar de stat american James Baker și introdus inclusiv în Parlament, și de lozinca caraghioasă „Jos comunismul!“, deși se trecuse la regimul capitalismului prădalnic –, precum și de „haosul organizat“ – cum se exprimaseră senatorul liberal-socialist Nicolae Cerveni și ex-judecătorul țărănist Corneliu Turianu. Prin condamnarea globală a acestor două categorii sociale – ofițerii Securității și totalitatea membrilor P.C.R. –, prin operaționalizarea legislativă a acestor două sloganuri, prin propaganda virulentă și prin înființarea C.N.S.A.S., regimul postdecembrist și-a pus singur pecetea de regim totalitar și anti-democratic, deși, demagogic, se autointitula „democratic și stat de drept“! „Propaganda legionară și antisemitismul sunt interzise prin lege în România și se pedepsesc penal“[14] – acesta este laitmotivul vehiculat constant, la modul general și vag, de toate mass media jidovite. „Prin lege!“ Care lege?! Nu este indicată precis, dar, dacă cercetăm problema, o găsim!
În acea vreme tulbure a fost clocită și promulgată și Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României **)[15]. Data de „29 iulie 1991“ trebuie descifrată astfel: că însăilarea ei a fost făcută „pe picior“! Iar cele două steluțe de la finalul titlului, „**)“, atestă această confecționare la repezeală, întrucît, ulterior, a fost nevoie de operat modificări și de republicarea legii de două ori! Acum putem da de urma „copitei despicate“, adică de presiunea jidovească, manifestată de „emanații revoluției“, presiune existentă și încă în formă accentuată! Iat-o, strecurată, discret și, de aceea, nebăgată-n seamă, în litera „h“ a art. 3, al Legii 51/29.07.1991:”