Autor: Gen. Aviator RADU THEODORU
Articol apărut în CERTITUDINEA numerele 165 și 166
Precizări absolut necesare
• Metoda de investigații este metoda Putin: analiză istorică și preistorică a fenomenului.
• Nu românii au adus NATO în spațiul de siguranță al euroasianismului. Gorbaciov și Elțîn sunt artizanii acestei mutații geostrategice, geoeconomice și geopolitice, cu urmări dramatice în bazinul Marii Negre.
• Agresiunea plutocrației sioniste împotriva Rusiei începe vizibil cu oferta de împrumut făcută de banca Rothschild țarului Nicolae I. Oferta de imixtiune în economia Rusiei e respinsă. Mai mult, țarul înăbușă „revoluția” iudeo-maghiară de la 1848. Moare „otrăvit” de medicul său evreu, deschizând drumul țarilor asasinați de sioniști pentru a se înstăpâni în imensul imperiu rusesc.
• Stalin și sionismul, problemă cardinală care privește deopotrivă Rusia, România și bazinul Marii Negre, a intrat în colimatorul ocultei sioniste prin declanșarea primului război al Crimeei.
• Din sintezele operate, schematizând și reabilitând, în lumina adevărului, partea de genialitate politică a unui Stalin conștient de pericolul pe care-l reprezintă sionismul pentru umanitate, am realizat o imagine apropiată de adevăr, care vizează în final problemele actuale ale globalizării, într-o viziune națională benefică. Această viziune este opusă radical celei sioniste care l-a costat viața, fiind la rândul lui otrăvit de „halatele albe” care-și începuseră opera criminală în mediul naționalist al Uniunii Sovietice postbelice.
PREAMBUL
Kremlin. Sfârșit de decembrie 1944. Armatele sovieto-române asaltau masivii muntoși împăduriți Tatra. Stalin primește delegația Partidului Comunist din România: un fost ilegalist etnic român – Gheorghe-Gheorghiu-Dej, o comunistă evreică din emigrație – Ana Pauker, colonel sovietic, și un ilegalist evreu din România, Aaron Gershwin, alias Gheorghe Apostol.
Este un fel de monolog, Stalin se adresează lui Gh. Gheorghiu-Dej. Îi spune că l-a primit de mai multe ori pe Rakosi, conducătorul Ungariei, care i-a cerut ca Ardealul de Nord-Vest, cedat prin diktatul de la Viena, să rămână la Ungaria. De aici începe să se întrupeze o realitate istorică mondială, considerată ca atare de Stalin, determinată în scurtarea cu 6 luni a celui de-al Doilea Război Mondial.
Sinteză momentului ar arăta cam așa: „Măi, Rakosi, voi ați făcut un „23 August” cum au făcut românii? N-ați făcut. Ardealul rămâne pe veci al românilor. Dacă mai vii la Moscova cu problema asta, te dau afară. Românii, prin actul de la „23 August”, a cruțat viață unui milion de soldați sovietici”.
Este argumentul hotărâtor, de importanță mondială, pe care-l va folosi Stalin în opera lui politică și prin care România a putut să se reîncadreze în circuitul diplomatic și politic mondial.
După explozia informațională mondială și comentariile fulminante, elogioase, legate de scurtarea războiului, deschiderea liniei de invazie a Dunării, îndeosebi de deschiderea porților Carpaților, anglo-americanii tac. Nu agreează „23 August”. Ar fi preferat să măcinăm cât mai mult din forțele sovietice într-o lupta de întârziere în trecătorile Carpaților. Chiar dacă le-am cruțat și lor sute de mii de vieți ostășești, tehnică de lupta, logistică și finanțe.
Stalin are sinteza întregului joc al ocultei financiar-economice sioniste care pregătește globalizarea postbelică. Oculta are și ea propria sinteză: cea a întregii acțiuni antisioniste interbelice dusă de Stalin sub steagul ideologic al antitroțkismului, sinteza purificării de sioniști a Kominternului (la noi sunt eliminați soțul Anei Pauker, Marcel, denunțat de propria-i soție că e troțkist, C. Dobrogeanu-Gherea și doctorul malefic Rakovschi).
Fără echivoc, Stalin răspunde întregii pregătiri politice și ideologice sioniste a globalizării, prin desființarea statelor naționale și a religiilor prin celebra lucrare „Marxismul și Problemele Lingvistice”, prin care propune o globalizare etapizată geografic, economic, lingvistic, prin dezvoltarea națională a grupelor de națiuni compatibile, cu stadii de dezvoltare asemănătoare, totul la scara istoriei, fără nicio intervenție administrativ- pedepsitoare, fără o autoritate suprastatală polițienească, fără traume de nici un fel.
O paranteză
Se alertează globalizatorii sioniști. Stalin are la dispoziție, pentru punerea în practică a teoriei lui, țările est-europene aduse de război la un nivel economic asemănător. De aici se poate da startul. România poate fi un pivot al experimentului, cu condiția să reintre în circuitul politico-diplomatic mondial, printr-un guvern compatibil cu noul statut est-european. Sintezele serviciilor speciale și recomandarea Partidului Comunist, facțiunea națională, îl recomandă ca premier pe dr. Petru Groza, unionist ardelean, creatorul unui partid țărănesc de stânga. Recomandare neagreată de coaliția partidelor zise „istorice”. A doua paranteză Fără a cunoaște lupta gigantică dusă de Stalin pentru desionizarea Uniunii Sovietice, vom continua să rămânem prizonierii universului fals creat de Ocultă, univers paralel în care suntem manipulați exclusiv în favoarea sionismului globalizator.
CALENDAR 1945
Între 6 martie 1945 și 30 decembrie 1947, Stalin pregătește România pentru un preambul al globalizării. Soarta regimului falimentar burghezo-democratic de factură monarhistă este pecetluită.
· 24 februarie 1945. Partidul Comunist scoate în stradă, la București, 600.000 de manifestanți care, sătui de tergiversarile politice, cer un guvern ferm, cu un program de redresare națională. Cum regele tergiversează, în 28 februarie 1945, tancuri sovietice înconjoară palatul regal și formații masive de avioane de asalt și vânătoare survolează Capitală la joasă înălțime. Bucureștenii în panică. Subliniez, cu tușă groasă, că sunt martor ocular și nu de puține ori implicat în evenimente, ca elev sergent comandant de grupă la Școală de Ofițeri Aviație, una dintre printre puținele unități militare nedezarmate. Regele și camarila au ajuns marionete ridicole.
· 3 martie. Regele se execută. Îl primește pe dr. Petru Groza, care-i prezintă câteva variante de govern, pe care suveranul le studiază cu atenție. Spre a-i grăbi studiul, la 5 martie tancurile sovietice înconjoară din nou palatul regal și aviația survolează Capitala. Totul agrementat cu mitinguri spectaculoase.
· 6 martie, ora 20.00. Primul guvern procomunist din istoria României depune jurământul.
· 6 martie, ora 21.00. Se prezintă la palat mareşalul Malinovski, venit de pe front, și Vâșinski, autorul actului fundamental, pentru a-l felicita pe rege pentru alegerea noului premier.
• 1945, 8 martie. Două zile de la instalare. Guvernul dr. Petru Groza semnează o scrisoare adresată lui Stalin, prin care solicită instalarea administrației românești în Transilvania de Nord-Vest, cedată Ungariei prin Diktatul de la Viena, după eliberarea ei de către armatele sovieto-române, Transilvania aflându-se, la momentul Acela, sub administrație militară sovietică.
• 1945, 9 martie. Stalin comunica guvernului român aprobarea guvernului sovietic pentru reinstalarea administrației românești în Transilvania de Nord-Vest. Nimeni n-a crezut atunci că scrisoarea guvernului român și răspunsul dat de Stalin în 24 de ore au fost acte politice spontane. Dar și eu am jubilat în masele frenetice ale bucureștenilor ieșiți în stradă. Stalin, prevăzător, creează în inima României, Regiunea Autonomă Maghiară.
• 1945, 27 mai. Stalin adresează un mesaj Aliaților, prin care evidențiază contribuția României (și a Bulgariei) la războiul împotriva Germaniei hitleriste, care capitulase cu 18 zile în urmă, solicitându-le să recunoască guvernul de la București și să reia relațiile diplomatice cu România. SUA și Regatul Unit nu răspund favorabil solicitării.
• 1945, 9 iunie. Stalin intervine din nou pe lângă SUA și Marea Britanie, ca acestea să reia legăturile diplomatice cu România și Bulgaria.
• 1945, 6 august. Dând exemplu, Uniunea Sovietică reia legăturile diplomatice cu România, deși trupele noastre luptasera alături de cele germane pe teritoriul ei, lansând un semnal internațional favorabil.
• 1945, 23 august. Un an de la întoarcerea armelor. Uniunea Sovietică propune că reprezentantele de la Moscova și București să fie ridicate la rang de ambasade.
Iată rezultatul demersurilor sovietice:
SUA și Marea Britanie recunosc guvernul dr. Petru Groza. În strategia lui pe termen lung vizând Nouă Ordine Mondială Comunistă, Stalin asigura României un rol planificat cu rigurozitate.
• 1945, 4-14 septembrie. Vizită guvernamentală română la Moscova. Delegația condusă de dr. Petru Groza este primită la cel mai înalt nivel: Stalin, Molotov, Mikoian. Se pare că dr. Petru Groza, bun psiholog, politician hârșit în lumea cabinetelor, a intuit că Stalin disprețuia slugărnicia și, în limitele protocolare, îi cere lui Stalin:
– restituirea a 18 nave de război și a 23 de nave comerciale, luate abuziv în zilele confuze următoare celei de la 23 august;
– înapoierea tuturor prizonierilor de război;
– acordarea unui împrumut în cereale (suntem în anul dezastruos al secetei și al foametei);
– înlesniri pentru plata datoriilor de război;
– instalarea grănicerilor români pe frontieră româno-sovietică.
Stalin a răspuns afirmativ, parțial sau total, la solicitările premierului, marcând un pas pozitiv în spațiul dificil al relațiilor româno-sovietice postbelice.
Am trăit euforic momentul de istorie militară: restituirea navei școală „Mircea” (bricul „Mircea”). Ceremonia a fost la nivelul cel mai înalt al statului: suveranul, primul ministru, guvernul și, bineînțeles, Marina, cu rănile războiului încă nevindecate. Închei aici această retrospectivă politică, nu numai pilduitoare, ci și de mare actualitate, privind relațiile cu Federația Rusă prin prisma legității istorice care impune o cu totul altă abordare decât conjunctura NATO și interesele euroatlantismului globalizator prin teroare și desființarea națiunilor.
PRECIZĂRI ȘI CONCLUZII
La 6 martie 1945, primul act politic fundamental pregătit, organizat și susținut de diplomația sovietică din ordinul lui Stalin se împlinise. Din acel moment, diplomația sovietică își-a nuanțat substanțial politica față de România.
• Pe plan intern s-a slăbit presiunea economică.
• Pe plan extern s-a acționat pentru reintegrarea României în fluxul european și mondial al relațiilor diplomatice, rupte din pricina războiului purtat alături de Germania.
• Se constată că, pe întreagă arie politică, guvernul dr. Petru Groza a venit cu un program ferm, adaptat situației reale, și că diplomația sovietică i-a oferit câteva deschideri care, fructificate, i-au adus popularitate, iar țării – beneficii.
Se impun două direcții complementare de abordare a temei:
1. Acțiunea complexă de reabilitare a României în vederea unui viitor în spațiul geopolitic al statelor est-europene compatibile cu un demers globalizator, pornind de la națiune și prin națiune și
2. Biografia reală, benefică, a premierului dr. Petru Groza și relația lui cu Stalin, deosebit de productivă pentru România. Portretul cvasicaricatural făcut omului politic de stânga dr. Petru Groza ține de subcultura de tip Coca-Cola.
Iată rezultatul demersurilor sovietice:
SUA și Marea Britanie recunosc guvernul dr. Petru Groza. În strategia lui pe termen lung vizând Nouă Ordine Mondială Comunistă, Stalin asigura României un rol planificat cu rigurozitate.
• 1945, 4-14 septembrie. Vizită guvernamentală română la Moscova. Delegația condusă de dr. Petru Groza este primită la cel mai înalt nivel: Stalin, Molotov, Mikoian. Se pare că dr. Petru Groza, bun psiholog, politician hârșit în lumea cabinetelor, a intuit că Stalin disprețuia slugărnicia și, în limitele protocolare, îi cere lui Stalin:
– restituirea a 18 nave de război și a 23 de nave comerciale, luate abuziv în zilele confuze următoare celei de la 23 august;
– înapoierea tuturor prizonierilor de război;
– acordarea unui împrumut în cereale (suntem în anul dezastruos al secetei și al foametei);
– înlesniri pentru plata datoriilor de război;
– instalarea grănicerilor români pe frontieră româno-sovietică.
Stalin a răspuns afirmativ, parțial sau total, la solicitările premierului, marcând un pas pozitiv în spațiul dificil al relațiilor româno-sovietice postbelice.
Am trăit euforic momentul de istorie militară: restituirea navei școală „Mircea” (bricul „Mircea”). Ceremonia a fost la nivelul cel mai înalt al statului: suveranul, primul ministru, guvernul și, bineînțeles, Marina, cu rănile războiului încă nevindecate.
Închei aici această retrospectivă politică, nu numai pilduitoare, ci și de mare actualitate, privind relațiile cu Federația Rusă prin prisma legității istorice care impune o cu totul altă abordare decât conjunctura NATO și interesele euroatlantismului globalizator prin teroare și desființarea națiunilor.
România nu are, în acest moment, nicio problema litigioasă cu Federația Rusă. Dimpotrivă. Are un punct consistent de litigii teritoriale, economice, politice și cultural-spirituale cu Ucraina.
Presiunile NATO asupra României spre a o implică în războiul ruso-ucrainean sunt ilegale, violează opțiunile poporului român, interesele lui istorice, expun țara la distrugeri catastrofale.
Nu românii vor să-și însușească imensele bogații ale Federației Ruse. Banca Rothschild le visează de 150 de ani.
În epoca internetului demagogia răsuflată a globaliștilor a devenit ridicolă.
Salve!
Nu de artilerie.
Române!
