Autor: NAGY ATTILA MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 90

Încă nu știu care va fi, pe termen lung, mai periculos în consecințe: rasismul, sau antirasismul impus cu o subtilă agresivitate?
Totul depinde de gradul de tensiune dintre polurilor opuse. Anumite conflicte au rolul de a relaxa tensiunea între aceste poluri, evident nu fără consecințe, dar care sunt benefice pe termen lung. Ideea de a elimina total sacrificiile acumulează tensiuni care, dacă explodează, fac ravagii mult mai mari.
Pacificarea, corectitudinea absolută, poate fi sursa inconștientă a acestor conflicte, căci pacificarea forțată duce la refularea tensiunilor inconștiente iar acestea, pe termen lung, se acumulează și explodează ca o bombă atomică!
Pacificatorii nu sunt conștienți că aceste conflicte sunt prezente și în propriul lor inconștient, ca partea inconștientului colectiv! Din cauza asta se produce o proiecție a umbrei personale și colective deasupra așa numiților rasiști. Proiecția umbrei rezultă din același fenomen agresiv, din aceeși ura față de „rasiști”, chiar dacă e mult mai subtilă decât cea a rasismului. Problema, pe planul inconștientului, e una și aceeași, dar manifestată altfel! Aceeași bipolaritate se manifestă între antirasiști și rasiști, ca și în cazul rasismului!
În final, am o întrebare: oare acea tensiune, în cazul rasismului excesiv, nu e cumva generată de antirasiști? Căci momentan tensiunile între rase nu sunt chiar atât de exagerate! Dar când tensiunile cresc, ele se manifestă mult mai puternic, prin defularea inconștientului colectiv! Aceste tensiuni trebuie ridicate la nivelul conștiinței, nu trebuie suprimate!