Autor: PETRE ȚUȚEA

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 220

• Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze ştiinţific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de ştiinţă cum am eu nevoie de Securitate.
• Luther, cît e el de eretic şi de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creaţia autonomă e o cocotă şi că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viaţă întreagă ca să aflu asta. El nu era aşa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin… Mie mi-a trebuit o viaţă ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.
• Shakespeare, pe lîngă Biblie, – eu demonstrez asta şi la Sorbona – e un scriitor din Găeşti.
• În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spaţiul sacru, în aşa fel încît şi vecinătăţile devin sacre în prezenţa lui.
• Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseriaş de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creaţie reală, au adus-o în istorie creştinii.
• De creat doar zeul creează, iar omul imită. Eu, cînd citesc cuvîntul creaţie – literară, muzicală, filozofică – leşin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă.
• Eu am afirmat odată într-un salon, că Platon este mişcarea spiritului înlăuntru eternităţii. Când gândim, toţi suntem platonicieni. Dacă eu încerc să gândesc universul, trebuie să mut Biblia în universul îngheţat al ideilor platonice. Asta înseamnă meditaţia. Platon a intuit cel mai bine jalea omului neputincios în faţa esenţelor.
• Faţă de măreţia lui Hristos, Platon e un personaj mărunţel şi cuviincios. Pe Platon poţi să-l scuturi şi constaţi că arhetipurile lui sunt filosofice, dar dacă muţi arhetipurile acestea în religia lui Hristos, devin modurile în care el vede divinitatea. Platon n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu „demiurg”, ceea ce în greceşte înseamnă „meseriaş”.
• Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema „Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români”.
• La întrebările fundamentale „de ce?” şi „în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: „d-aia”.
• A venit odată un franţuz la noi, cu nişte maşini, iar una nu funcţiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge şi aşa! Trebuie să scăpăm de acest „merge şi aşa”; că „merge şi aşa” înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricând şi nu orice.
• La puşcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor, dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor, este egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica.
• Cum văd participarea românilor de acum la mântuirea lor? Simplu. Ducându-se la biserică. Şi folosind ştiinţa ca peria de dinţi. Tot ce spune ştiinţa să nu-i lase cu gura căscată şi tot ce spune un popă de la Cucuieţii din Deal să considere adevăr ritualic.
• Am făcut o mărturisire într-o curte cu şase sute de inşi, în închisoarea de la Aiud. Fraţilor, am zis, dacă murim toţi aici, în haine vărgate şi în lanţuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!
• Protestantismul este o religie coborâtă la rangul de morală pentru grădiniţa de copii.
• Pudoarea creştină e atât de pură, încât carnea eroticului creştin capătă pecetea spiritului, ceea ce până la creştini n-a realizat nimeni.
• Prima funcţie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă fără religie am lătra precum cîinii. Ne naştem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim. Şi întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitaţie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita neliniştea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filosofia intri în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran: prin disperare.
• Cine n-a putut fi înlocuită? Religia! Iar filosofia care speculează autonom, face onanie mintală. Şi dacă vrea să scoată, să extragă esenţe din ştiintele naturii, e parazit. Atât! Nu îndrăzneşti să spui despre religie, teologal vorbind – dacă eşti cinstit – , că a fost înlocuită de filosofie sau de ştiinţă. Un creştin îţi spune că adevărul se defineşte prin jocul celor două lumi: cea de aici o oglindeşte imperfect pe cea de dincolo. Spune contra dacă poţi!
• Religia este principiul uniformizator al speciei umane şi este singura salvare în care se poate vorbi despre egalitate.
• Între un laureat al premiului Nobel, care nu s-a idiotizat complet şi a rămas religios, şi un ţăran analfabet nu există nicio diferenţă.