Autor: DAN DIACONU
Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 187
M-am întrebat adesea cum de ne-am îndepărtat violent de comunism pentru ca, după un ocol aparent larg, să intrăm adânc tot în comunism? România a fost singura țară din Est care a interzis Partidul Comunist. Nicio altă țară n-a mers atât de departe. Și, totuși, cum de-am ajuns aici?
Îmi veți spune că aberez, că, uite!, peste tot vezi bunăstare, oameni care ies cu coșurile pline de mâncare din supermarket-uri. E o iluzie. Ca să înțelegeți mai bine, vă voi spune că, la ora actuală, 1 din 5 români trăiește în sărăcie, conform standardelor statistice. Mai mult, dacă într-un an nu se dau pensiile și beneficiile sociale, mai bine de jumătate din populația României intră în sărăcie extremă. Unde vedeți bunăstarea?
Trăim într-o aparentă bunăstare, la fel cum trăim într-o aparentă democrație. Singurul lucru pe care l-am schimbat față de comunism este acest cuvânt: APARENȚA. Înainte de 1989 trăiam într-un comunism pe față, cu sărăcia pe față (dacă ne raportăm la lipsurile din magazine), cu propagandă pe față, cu teroare pe față. Ce s-a schimbat? Trăim într-un aparent regim democratic, cu mai multe partide, dar care în esență se grupează într-un singur partid. Avem o aparentă libertate a cuvântului, în sensul în care ori ești cenzurat brutal atunci când îți spui opinia (uneori ești băgat la pușcărie!), ori urli precum câinele la lună atunci când nu se mai poate schimba nimic. Trăim într-o aparentă bunăstare, mai degrabă una afișată, în timp ce realitatea statistică ne arată bunăstarea din magazine e doar o mască a sărăciei reale. Iar propaganda – care în comunism era exasperantă – acum e mascată de ceea ce s-ar numi generic normele „să facem bine, adică să nu facem rău”. De aceea, pentru a fi corecți, ar trebui să spunem că am fugit de comunism pentru a ajunge într-o aparentă democrație care se dovedește a fi, în realitate, tot un comunism.
Ne-am speriat de komisarii sovietici, dar uităm că acum avem komisarii la Bruxelles. Ne-a scârbit direcția ideologică de la Moscova, pentru ca acum să constatăm că e „mandatory” respectarea fără crâcnire a ideologiei impuse de Bruxelles. Nu e ciudat să vedem cum TOTUL, dar absolut totul, se repetă ca într-un banc prost? Trebuie să fi greșit noi pe undeva. Dar unde?
Chestiunea am mai explicat-o, dar merită reluată explicația. De fapt, doar noi ne-am iluzionat că l-am dat jos pe Ceaușescu. Bucuroși că după ce îl vom frige pe nea Nicu ne va lovi bunăstarea în cap, n-am realizat ce se întâmpla de fapt. Noi credeam că poporul a învins în timp ce, insiderii știau că poporul e cel care urmează să fie învins! Absolut tot ceea ce avem impresia că știm e doar o iluzie, mascată și întreținută de minciuna oficială. Nu, nu poporul l-a învins pe Ceaușescu, ci o altă facțiune a Partidului Comunist! Asta ar fi trebuit să vă rezulte instantaneu în momentul în care l-ați văzut pe nea Nelu adus precum un bibelou și cățărat pe baricada Revoluției. V-ați întrebat de ce „teroriștii” au atunci când în piață a început să se strige „fără comuniști!”? Atunci, „un cetățean de bine” i-a smuls microfonul lui nea Nelu și-a început să se îngrijoreze: „Ce se întâmplă acolo? Se trage? Stați liniștiți, adăpostiți-vă!”. Și uite-așa a început episodul „Teroriștii”.
Pentru ca totul să prindă contur trebuie să înțelegeți realitatea, anume că „naționalismul ceaușist a fost înlăturat de bolșevismul internaționalist”. Mai țineți minte cine a venit la Învățământ? Stalinistul Șora, cel care-a fost expulzat din Franța din cauză de kaghebism. Același Șora care, iată, acum, după moarte, încă vorbește – precum un strigoi – pe Facebook, îndemnând lumea la vot pro-Jegușor.
Cine-a fost primul cetățean străin care-a venit în România? Soros, cel care l-a vizitat pe stalinistrul Bruckner, fostul șef al Scânetii din vremea comunismului bolșevic de la noi. Ce-au făcut ei doi? Grupul pentru Dialog Social, servirea Editurii politice lui Liiceanu de către Pleșu, cel care va deveni șef pe viață al Fundației Soros România s.a.m.d. Vedeți cum se leagă treburile?
Pe vremea aia PNL, PSD (ăla istoric, nu cel actual), PNȚ erau considerate forțe care vor să ne rupă de comunism. În afara PNȚ-ului – care era de fapt un grup de deținuți politici ajunși la decrepitudine și care s-a dus de-a berbeleacul după guvernarea din 1996-2000 – ceilalți erau trăsuriști la Soros. V-ați întrebat totuși de unde-i vine puterea lui Soros în România? El n-a fost singurul om bogat care și-a stabilit organizații aici. Au fost mult mai mulți cei care-au vrut să intre, dar s-au dizolvat rapid sau au fost absorbiți tot de Soros. Se loveau, pur și simplu, de un val de dezinteres. Asta în timp ce păduchelnițele impulsionate de Soros înfloreau. De ce?
Soros a coagulat – și nu numai în România, ci în întreaga Europă de Est – toată griblura bolșevică rămasă în adormire. De peste tot bolșevicii fuseseră eliminați, dar rămăseseră trași pe linia moartă, cu pensii babane și favoritisme specifice foștilor granguri. Ei însă, chiar și-așa izolați de izvorul puterii, au rămas ca o masă, întâlnindu-se și, probabil păstrându-și legăturile externe. Cineva îmi spunea că Ceaușescu, când i s-a comunicat că Maurer și-ar fi exprimat nemulțumirea față de el, ar fi spus că „indiferent ce le dai, ăia sunt tot supărați pentru că singura bucurie a lor pe lumea asta e să aibă putere”. Se pare că știa bine ce șerpi are în ogradă.
Ceea ce e cert este că acei mamuți și-au crescut odraslele exact în dragostea pentru „sfântul comunism bolșevic”. Iată de ce acum nu mai avem de-a face cu „ăi bătrâni”, ci cu unii ca Tismănenu, Cornea sau… Alexandru Florian. Fac o paranteză: aud că Alexandru Florian i-a făcut plângere penală unui membru de-al AUR pentru că ar fi spus că Ceaușescu a fost bun, iar asta e incriminată de „Legea Crin”. Știți cine e Alexandru Florian? Fiul lui lui tac’su, o rapandulă bolșevică venită pe tancurile sovietice și cocoțat din 1950 până-n 1989 ca șef al Catedrei de Marxism Leninism la Facultatea de Filosofie. Înțelegeți meciul?
Ceea ce s-a făcut în 1989 a fost, așadar, nu o evoluție a noastră către o societate cu adevărat democratică, ci o deturnare voită a națiunii către un nou experiment geopolitic pe care-l putem denumi „Sovietul European”, având sediul la Bruxelles.
Și, dacă să ne gândim bine, noi, în realitate, nu ne-am îndepărtat niciodată de comunism, ci am regresat de la socialismul naționalist al lui Ceaușescu la comunismul bolșevic de rit nou, Soros. De aceea când îi vedeți agitându-se pe toți agenții de influență care urlă ca din focul Gheenei, gândiți-vă bine că ei urlă deoarece pierd puterea și, așa cum a zis nea Nicu, nimic nu-i satisface mai mult decât puterea: acea putere care v-a călcat în picioare, acea putere care v-a sfidat, acea putere care, de fiecare dată când ia o decizie, face ca peste noi să se reverse un fluviu de venin.
Sursă: Trenduri economice
Titlul original: „Am plecat din comunism, am ajuns în comunism”
” Agatanghel: proorocie despre România şi Mişcarea Legionară (din cartea “Sfârșitul omului” de Zosima Pascal, paginile 289, 290 și 291)
26 Dec 2023 – Posted in ☦️ Profeții și Proorocii by admin – Permalink
Agatanghel trăia la 1273 în insula Rhodos. Pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu i-a făcut nişte descoperiri.
Prezintă viziunea avută începând cu Renaşterea, despre care spune că atunci oamenii se vor întoarce la antropocentrism. Trupul omului a devenit beatificat, zeificat: în toată Renaşterea vedem această frumuseţe a trupului uman expusă la stadiile de păgânism, la idealizarea trupului, cu sfinţi, Maica Domnului, Dumnezeu chiar prezentaţi în frumuseţe trupească, spre deosebire de Bizanţ care transfigurează trupul.
Trece cu proorocirea şi ajunge la revoluţia de la 1789, “marea revoluţie” franceză, pe care o prezintă ca momentul în care oamenii înlocuiesc Raţiunea Divină cu raţiunea omenească. Aşa s-a şi întâmplat, zeiţa raţiunii a fost pusă ca simbol al acestei revoluţii. Şi arată că vor fi nişte stări de degradare extraordinară a vieţii spirituale, cum s-a şi întâmplat.
Ajunge la revoluţia de la 1848, ajunge la 1920, la constituirea statelor naţionale.
Iar despre Ţara Românească spune:
Mișcarea Legionară
“În vremea aceea (1920) în ţara aşezată pe Carpaţi până la Dunăre, ţara de la Gurile Dunării, numită şi ţara Lupului, va apărea fiului omului încins cu sabie de Arhanghel, care va face o organizaţie numită Legheon (Legiunea Arhanghelului Mihail, Miscarea Legionara, Nota F.N.). Membrii acestei organizaţii vor fi prigoniti de capul statului, vor fi închişi şi ucişi la răspântii de drumuri, şi mulţi vor fugi peste hotare, prigoniţi de poporul duşman lui Dumnezeu (Cum de altfel s-a si intamplat cu membrii Miscarii Legionare, Nota.F.N.). În timpul acesta ţara Vulturului (Germania, Nota F.N.) va face război cu ţara Ursului (Rusia, Nota F.N.) şi în prima parte a războiului Vulturul va fi biruitor. Dar când va fi aproape de inima Ursului, acesta va primi ajutor de la “fiara de peste ape” şi Vulturul va fi înfrânt. Şi inima lui va fi împărţită în patru. Şi în timp ce ursul va înainta spre inima vulturului, toate cetăţile ursului vor striga: “pace!, pace!, pace!”. Şi tot poporul acesta din ţara de pe Carpaţi va cădea în grea robie şi mulţi vor pieri (Comunismul si victimele facute de acesta, Nota F.N.). Dar Maica Domnului şi Sfântul Ioan vor aduna în potire sângele lor şi se vor înfăţişa cu el înaintea Tronului Fiului. Şi nu pentru vrednicia lor, ci pentru rugăciunile Ei, cei care vor mai fi rămas vii vor fi scosi afara din temnite. Şi după o vreme rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva “lupilor îmbrăcaţi în piei de oaie” se va da în ţara Sciţilor. Şi atunci acestia vor fi infranti şi va fi vai de tine “om roşu”. Şi după aceea va porni de pe crestele acestei ţări de pe Carpaţi o acţiune de reîncreştinare a tuturor neamurilor.”
“Fiara de peste ape” este SUA. Inima Vulturului împărţită în patru – după război, Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație – zonele americană, britanică și franceză au format Republica Federală Germană, în timp ce zona sovietică a devenit Republica Democrată Germană.
Din țara Sciţilor face parte și sudul Ucrainei (inclusiv Crimeea) – cred că bătălia este în desfășurare … și mai cred că deja a început reîncreştinarea altor popoare la Ortodoxie de către România deoarece am fost pe locul doi la migrație (după Siria care este in război) și are preoți răspândiți peste tot.”
Praful si pulberea sa se aleaga prin grija Prea Sfantei Treimi s-a Prea Sfantei Fecioare Maria de toti tradatorii romani de neam si tara si alogenii care ne vor baga in razboi contra rusilor. Dar si de toti parlamentarii care au votat astazi Legea impotriva anti-semitismului. Si de ei dar si de familiile lor pana la a 7 spita. Nu-i iertati Puterilor Ceresti pentru ca nenorocitii stiu ce au facut si ce vor sa ne faca. Asa sa fie, Gata, S-a Implinit.
Romania e codusa de alogenii khazari, urmasii khazarilor bolsevici care au ucis toata Coloana Vertebrala a Neamului Roman intre 1948-1965 judecata si condamnata la moarte in asa zisele Tribunale ale Poporului. Saul Brukner, recte Silviu Brucan a fost unul dintre autorii morali care cerea in articolele lui din ziarul Scanteia condamnarea la moarte a dusmanilor poporului din Lotul Maniu. Perioada in care toate institutiile de forta ale statului roman erau in mainile alogenilor, de speta lui Vexer, senatorul alogen care a initiat recenta Lege a pedepsirii anti-semitismului. Dupa ce acesti alogeni criminali au fost pusi pe liber dupa 1965 aproape 500 dintre ei au emigrat in Itzrael unde statul roman le-a platit pensii grase ucigasilor poporului roman. Asa ca le dorim acestor bezebuti ca prin grija Prea Sfantei Treimi s-a Pres Sfantei Fecioare Marian sa se aleaga praful si pulberea de initiatorii si parlamentarii care au votat aceasta lege. Si de ei dar si de familiile lor pana la a 7 generatie. Nu-i iertati Puterilor Ceresti pentru ca nelegiuitii au stiut si stiu ce vor sa ne faca noua, romanilor. Vor sa ne distruga ca popor, neam si tara ca sa se mute ei, alogenii khazari pe aceste melaguri ale noasre. Asa sa fie, Gata, S-a implinit.
Cartea HRISTIMOS a lui Agatanghel în format pdf este aici:
https://saccsiv.files.wordpress.com/2013/09/agatanghel.pdf
E ceva important ce nu „a văzut“ nimeni sau nu a înţeles până acum din acest text, aşa că mai bine mergeţi la text, la final, şi astfel veţi înţelege, dacă liniştea harului e cu voi (dar nu e), cu cine se luptă ruşii acum.
În mare, proorocirile acestui monah Agatanghel din secolul 13, privind preponderent Grecia sau ţări europene precum Franţa, Polonia, coincid cu cele ale Sfântului Cosma Etolianul, ale Sfântului Metodie şi ale Cuviosului Anonim, spun experţii.
*
Cartea de bază privind aceste proorociri, ce a circulat la noi în mediile monahale, care nu se mai găseşte acum, dar pe care Virgil Maxim (deţinut politic arestat încă din 1941 şi condamnat în comunism la 25 de ani de închisoare, pentru că a făcut parte din Frăţiile de Cruce) a citi-o în închisoare împreună cu părintele Papacioc, se numea în original HRISTMOS, având adesea subtitlul „Prorocirea Fericitului Ieromonah Agatanghel“. Au apărut mai multe traduceri, nu toate complete sau la fel de bune.
O ediţie din 1903 „HRISTMOS – Descoperirea fericitului Agatanghel“, de Zosima Pascal, a fost tradusă în mânăstirea Neamţ în anul 1905. Părintele Cleopa a avut şi el cartea (varianta cu „tălmăcirea“ vedeniilor, căci s-au publicat şi ediţii şi fără încercarea descifrării viziunilor profetice) şi spunea că nu înţelege şi nu ştie cum şi unde a dispărut (de la mănăstire).
Despre România, în această carte HRISTIMOS s-ar spune multe, dar greu inteligibil, precum: „Am văzut 3 focuri pe o movilă înaltă pe Dunăre, un glas striga: «Românie, Românie, sfârşitul necazurilor tale un 5 şi 50“ (adică 550 de ani, interpretează tălmaciul, care adaugă că vedenia ar fi avut loc la anul 1327, traducătorul adăugând 550 de ani şi aflând astfel cifra 1877, anul când „România şi-a dobândit independenţa“, dar Profeţia lui Agatanghel datează de la 1272-9 – sau cel târziu din 1298, în altă variantă!, interpretarea fiind deci evident greşită, neînţeleasă)
*
Textul mult mai amplu şi mai interesant decât cel apărut în revista Atitudini, care prezintă şi ea profeţia pentru România a monahului Agatanghel, a apărut în 2009, pe un blog de orientare legionară – sfarmapiatrawordpresscom -, de unde s-a şi diseminat pe net.
Principala sursă a informaţiilor compilaţiei de pe „Sfarmă Piatră“ (care a fost şi numele unei publicaţii legionare din perioada interbelică) era tot cartea lui Virgil Maxim „Imn pentru crucea purtată“ (editura Antim 2002), mai bine exploatată (atenţie: forma scurtă a cărţii, aflată pe Internet, nu conţine textul despre România). Dar „Sfarmă Piatră“ a folosit şi alte două surse: „Mărturisitorul“ (antologie alcătuită de Flor Strejnicu în 2006) şi „Icoana Noilor Martiri ai pământului Românesc“ (editura Bonifaciu, 2009).
*
Despre profeţiile lui Agatanghel s-a mai publicat în România şi în 1990: „Profeţia lui Agatanghel“, într-o carte a autorului grec Skartsiuni Dimitriu, cu epuizare rapidă.