Autor: DANIELA GÎFU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 113

Orice politică a (auto)numirii în fruntea unei entități organizaționale vine împreună cu un pachet voluminos de directive ce servesc unui grup de interese explicite. Or fi mai multe?! Noua conducere, aparent binevoitoare, începe să-și asume din cele preluate în mod abuziv, crezând că dispune de toate cele necesare acestui rol prea râvnit.

Ce se neglijează cu risipă este faptul că experiența și trăirile acumulate până atunci nu ajută totdeauna. În încercarea de a înrădăcina, în mentalul comunității, spiritul de echipă și pasiunea pentru misiunea asumată, se dovedește a fi doar o revenire a celui scos la vatră. Prețul plătit, luat ulterior cu bonus, nu va fi nimic altceva decât o visare vinovată la un scaun ergonomic cu husa încă neschimbată.

Din acest punct de vedere, este fascinant să urmărești strategia noului venit atât de predictibilă. Nu uită nicio clipă să-și aroge primul termen pentru atingerea unui obiectiv, proiectând asupra camarilei de lingăi următorul termen. Că, deh!, nu mor caii când vor câinii!

Toate bune și frumoase, dar timpul costă, de ce nu, mai mult ca la precedenta conducere. Nu-i vina nimănui, dacă a ales să fie prea chivernisită! Natura este imprevizibilă și nimeni nu o poate controla. De pildă, când clivajul dintre forță (forța de împrejurări) și dorință (dorința de a lua acum, că nu se știe pentru câtă vreme) ca substrat emoțional este prea mare, cel mai probabil, o parte din organizație – contextual vorbind, e cam toată – se dovedește a fi suportul providențial.

Fascinația puterii, fie ea și doar la nivel organizațional, evoluează în funcție de echipa aleasă, cu ochii la fel de hulpavi la neglijența de încredere. În acest univers, se nasc povestea și structura următoarei conduceri; și tot aici este construită – uneori în colaborare cu alți năzuitori la șunca din pod – retorica lămuritoare. Nu trebuie, însă, neglijată nici partea rămasă, oricât de puțin numerică este, fiindcă încrederea în interiorul forului decizional se șubrezește.

Începe să se simtă mirosul de transpirație rece care anunță o paralizie fără precedent. Și vremurile fără precedent au nevoie de soluții strategice care să influențeze în cele din urmă capacitatea acelei organizații de a supraviețui. 

18 mai 2022

 871 total views,  4 views today