Autor: Prof. Dr. GICĂ MANOLE

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 113

Acest articol a fost publicat în 6 decembrie 2020. Rămâne la latitudinea cititorilor să tragă învățăminte și concluzii pentru viitorul apropiat și foarte apropiat

Dacă tot am „sărbătorit” cum am „sărbătorit” Ziua Națională, ar fi bine să reamintesc care stat a fost, este și rămâne cel mai mare profitor de pământuri istorice românești. Tragedia a fost provocată de pactul Hitler-Stalin din august 1939 prin care imperiul sovietic anexează de la România Insula Șerpilor, Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Aceste teritorii românești au fost repartizate de către Stalin în august 1940 Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Când, în anul 1991 U.R.S.S. s-a dezintegrat, respectivele teritorii românești au rămas Ucrainei, astfel încât vecinul din Nord a primit cadou, fără să miște un deget sau fără o picătură de sudoare, teritoriile istorice românești menționate mai sus. Așadar, Ucraina este marea profitoare a pactului Hitler – Stalin, stăpânind pe nedrept, doar în virtutea forței și brutalității U.R.S.S., vaste teritorii istorice românești care aparțin poporului român încă de la începutul istoriei.

Ucraina nu respectă România, și nici poporul român, pe care îl disprețuiește profund. Acum un deceniu și ceva, o doamnă din Probotești-Herța mi-a spus cu mânie, revoltă și rușine cum că la ucraineni circulă un proverb. Iată-l: „Cum capra nu este ființă, așa și românul nu este om”! Iată „prietenia” și „prețuirea” Ucrainei pentru români.

Pentru autoritățile de la Kiev, cei peste 500.000 de români peste care stăpânește cu sila sunt împărțiți în… „moldoveni” și români! Dacă în timpul U.R.S.S., în nordul Bucovinei, existau 120 de școli românești, acum în „europeanul” și „democraticul” stat ucrainean mai sunt 50. În urmă cu 15 ani, existau în Nordul Bucovinei 95 de școli românești. Așadar, școlile românilor din Ucraina sunt ucrainizate cu perfidie, obrăznicie și cinism. În plin secol al XXI-lea, sub ochii noștri, statul ucrainean îi deznaționalizează pe români, în disprețul oricărei norme de drept internațional.

Vechile monumente istorice ale românilor din zonă au fost demolate, cimitirele istorice românești sunt dezafectate, vandalizate. Osemintele înaintașilor noștri sunt scoase din morminte și aruncate. Elevii români din școlile românești din Ucraina învață din Istoria Ucrainei că România „a ocupat Nordul Bucovinei între anii 1918 – 1940” și că cei care au făcut istorie o mie de ani în regiune nu sunt românii, ci… „cazacii”.

Ucraina calcă în picioare, șterge cu brutalitate și ură 1.500 de ani de istorie românească. În Cernăuți nu există nici măcar o singură librărie cu carte românească. Nu există un singur chioșc cu presă românească. Nu există o singură bibliotecă românească.

La nivel de imagine publică, în orașele din Nordul Bucovinei, și nu numai, nu există nicio statuie a lui Dragoș Vv., Bogdan Vv., Petru Mușat Vv., Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu, Ion Vodă cel Viteaz, Vasile Lupu. În schimb, chiar în centrul orașului Cernăuți, tronează trufaș, porcesc un grup statuar gigant al „ostașului sovietic eliberator”! În Cernăuți și alte localități din regiune nu există o singură stradă care să amintească de personalitățile istoriei și culturii românilor.

Marele Sfânt Laic al României, Mihai Eminescu, are o statuie la Cernăuți, așezată marginal, modestă ca dimensiuni, ridicolă comparativ cu statuile gigant ridicate unor personalități ucrainene. Acum câțiva ani, românii din Noua Suliță s-au străduit să ridice, și ei, o statuie lui Mihai Eminescu. În noaptea de dinaintea inaugurării monumentului, statuia lui Mihai Eminescu a fost decapitată. Mai mult, la nivel oficial, ucrainenii susțin că Mihai Eminescu nu este român, ci ucrainean!

Într-o suită de articole dedicate răpirii Bucovinei și publicate în gazeta „Timpul”, Mihai Eminescu a făcut o temeinică analiză istorică asupra venirii și așezării populației ucrainene în Bucovina după anexarea acesteia de către Austria (1775). După Mihai Eminescu și conform dovezilor istorice, ucrainenii au venit în Bucovina la o dată recentă. Austria i-a încurajat să se stabilească aici după anul 1800, iar Mihai Eminescu, fără ură și părtinire, în numele adevărului istoric, a scris negru pe alb că rutenii, ucrainenii în Bucovina sunt „venituri”. Ei bine, acești nou veniți pe pământul nostru străvechi, aceste „venituri” fără istorie ne stăpânesc azi pământul nostru, ne distrug monumentele, ucrainizează școlile mistificând cu nerușinare adevărul istoric, urmărind să-i șteargă de pe fața pământului pe românii ce le-au încăput în gheare.

Între România și Ucraina, din 1997, există un tratat bilateral de bună vecinătate pe care partea ucraineană îl încalcă în litera și spiritul lui.

Toate cele afirmate mai sus dovedesc că Ucraina este un stat ostil, dușman României și deloc prieten poporului român. Când, la 2014, Vladimir Putin a ocupat de la Ucraina Peninsula Crimeea, el a făcut un act de reparație istorică și de dreptate Rusiei, și nu un act de agresiune cum au afirmat fariseii „diplomației discursului corect politic”. Mă rog să prind ziua când Rusia va lua Ucrainei toate teritoriile istorice rusești (mai mult de jumătate din suprafața Ucrainei actuale), iar statul român va reuși, și el, prin nu știu ce miracol istoric, să-și elibereze teritoriile încăpute în stăpânirea dușmanului din Nord: Insula Șerpilor, Sudul Basarabiei, Ținutul Hotin, Ținutul Herța, Maramureșul de peste Tisa.

Ca victimă majoră a Istoriei, poporul român este condamnat să nu uite. Are răspunderea de a-și păstra intactă memoria istorică și să nu renunțe niciodată la drepturile istorice pe care le-am moștenit de la Marii noștri Strămoși.

Sursă: art-emis.ro

Titlul original: „Ucraina – un dușman istoric al românilor”

 3,476 total views,  4 views today