Autor: NAGY ATTILA-MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 168

Am citit pe Digi24.ro că un grup de suporteri români instigă la conflict interetnic cu un baner pe care scrie că Ungaria nu are nici Carpați, nici Ardeal și nici succes la capionatul european de fotbal, în timp ce România le are pe toate. Pe mine, acest gen de „provocatori” nu mă deranjează în identitatea mea de secui.

Un român din Arad răspunde la asta într-un comentariu în care spune că el nu cunoaște acest conflict, întrucât are prieteni maghiari buni. Asta este, după părerea mea, un conformism social. Se numește conviețuire. În acest caz, absența conflictului se datorează numărului mic de maghiari. Conflictele se nasc din jumi-juma.

Eu scriu demult pe tema relației româno-maghiare în revista CERTITUDINEA. Au venit mulți peste mine ca să mă descurajeze, chiar cu povestea asta, „am prieteni maghiari”… Acest stereotip e cât se poate de înșelător, el reprezintă suprafața numai, căci în adâncimea fiecăruia se ascund niște traume istorice netratate. Iar aici mă refer în primul rând la traumele multiseculare ale românilor, căci eu știu ce le-am făcut noi românilor. Avem, evident, și noi traumele noastre istorice.

Dau un exemplu recent din fosta Iugoslavie, unde mulți erau prieteni buni, până la începutul războiului. Ce s-a întâmplat? Au ajuns, fiecare, în partea opusă a frontului față de fostul/foștii prieteni. Revenind la situația prezentă de la noi, oare faptul că am intrat în UE, ne-a făcut mai inteligenți? Nu, deloc! Traumele netratate, crimele neasumate, ne urmăresc în inconștient ca o umbră și pot să se reactiveze, asemenea unui vulcan, într-o conjunctură tensionată. Ca și în cazul vulcanilor, ele pot  să explodeze oricând.