Autor: CORNELIU ZELEA CODREANU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 174

„Însemnări de la Jilava” (extras)

Miercuri, 15 iunie 1938

Şi acum, terminând de citit Scrisorile Sf. Apostol Pavel, am desprins din ele, dovezi hotărâtoare despre existenţa Învierii şi puterii Mântuitorului Iisus Christos. M-a impresionat:

1. Sinceritatea şi curăţenia sufletească a Sf. Apostol;

2. Viaţa integral creştină, fără pată;

3. Primejdiile şi suferinţele prin care a trecut pentru Domnul;

4. Seninătatea şi chiar bucuria cu care primea aceste suferinţe;

5. Tăria de a mai încuraja şi pe alţii, ca să nu se mai clatine în faţa suferinţelor şi prigonirilor;

6. O dragoste sfântă de o înălţime zguduitoare pentru toţi fraţii creştini sau copiii lui duhovniceşti;

7. O râvnă neînvinsă şi rar cunoscută printre apostolii unei credinţe de a propovădui neîncetat pe Mântuitorul Iisus, la toate neamurile;

8. Marea ştiinţă şi înţelepciune.

În fiecare Scrisoare, aproape, începe: „Eu întemniţatul, care mă găsesc în lanţuri pentru credinţa în Christos, Domnul nostru“. Apoi scrie lui Timotei: „Sileşte să vii la mine curând“ (Timotei 4.9). Îi era şi lui dor să vadă pe cineva. „Când oi veni, adu-mi mantaua“. Îi era frig şi lui ca şi mie.

În sfârşit, cu cât pătrundem mai mult în citirea Scrisorilor, ajungem la concluzia:

1. Că nu suntem creştini, că suntem departe de a fi creştini. Cât de departe…

2. Că ne creştinăm în formă, dar că ne descreştinăm în conţinut.

3. Că omenirea a suferit acest proces de descreştinare de-a lungul veacurilor până la noi, cu mici svâcniri spre adâncuri… creştinarea în suprafaţă pare că a preocuat mai mult lumea.

4. Caracteristica timpului nostru: Ne ocupăm cu lupta dintre noi şi alţi oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt şi poftele firei noastre pământeşti. Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului şi păcatului. Toţi oamenii mari ai lumii de ieri şi de azi: Napoleon, Mussolini, Hitler, etc., sunt preocupaţi mai mult de aceste biruinţe.

Mişcarea legionară face excepţie, ocupându-se, dar insuficient, şi de biruinţa creştină în om, în vederea mântuirii lui. Insuficient!

Răspunderea unui conducător este foarte mare. El nu trebuie să delecteze ochii armatelor sale cu biruinţi pământeşti, nepregătindu-le în acelaşi timp pentru lupta decisivă din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu biruinţa veşniciei sau cu înfrângerea veşnică.

5. În sfârşit, lipsa – cel puţin la noi – a unei elite preoţeşti, care să fi păstrat focul sacru al vechilor creştini. Lipsa unei şcoli de mare înălţime şi mare moralitate creştină.

 2,551 total views,  4 views today