Autor: VASILICĂ MILITARU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 131

În România au fost adoptate legi protecţioniste denumite „Legea pentru prevenirea și combaterea antisemitismului“ și „Legea pentru prevenirea și combaterea antiţigănismului“. Lăsăm deoparte ambiguitatea textelor acestor legi din care nu se înţelege clar pe cine nu are voie românul să discrimineze: pe semiţi sau pe evrei; pe ţigani sau pe romi. Este de înţeles că semiţii, evreii, ţigani, romii și maghiarii pot să-i discrimineze pe români. Nu există lege care să le interzică.

După 18 ani de funcţionare, Institutul lui Wiesel nu a reușit să probeze cu documente și fapte reale numărul exagerat de evrei declaraţi victime în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Angajaţii cu pretenţii de cercetători știinţifici au stabilit nejustificat și cu imprecizie absolută că „în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul său au fost uciși sau au murit între 280.000 și 380.000 de evrei români și ucraineni“. Pe banii Statului român, aceiași slujbași obsedaţi de răzbunarea perpetuă de sorginte veterotestamentară, vânează cu ferocitate orice „propagandist legionar“ și interzic păstrarea memoriei unor români uciși în temniţele comuniste de niște coetnici evrei bolșevizaţi. În loc să investigheze arhivele din anii războiului aflate în posesia lor – la care nu au acces și etnicii români – wieseliștii au timp să monitorizeze și să întocmească anual un Raport de monitorizare a antisemitismului din România.

Un alt etnic al „neamului ales“, deputat în Parlamentul României coloniale, a avut tupeul românofob să-i numească printr-o lege pe toţi românii ca fiind „ne-evrei“ iar parlamentarii au votat-o slugarnic. Antonescu a fost declarat antisemit pentru că i-a delimitat prin lege pe evrei de restul populației autohtone.

Legile de românizare adoptate de regimul Ion Antonescu din anii 1940-1941 au fost catalogate  de Institutul lui Wiesel ca „legi rasiale“ și sunt condamnate ca atare de legislația penală actuală. Guvernul antonescian stipula că România este în primul rând a etnicilor majoritari români și promova o economie controlată preponderent de etnicii români, în detrimentul unor etnici evrei minoritari care dețineau supremația economico-financiară.

Art.9, lit.c din Statutul Federaţiei Comunităţilor Evreiești din România (F.C.E.R.) prevede „educarea populaţiei evreiești în spiritul fidelităţii faţă de România şi al ataşamentului faţă de Statul Israel, de promovare a intereselor şi a imaginii României şi a Statului Israel în ţară şi în lume“.

L-aţi auzit vreodată pe președintele evreu al cultului religios F.C.E.R.- Cultul Mozaic criticând derapajele grave de la democraţie ale guvernelor extremiste din Israel care discriminează prin lege minorităţile etnice?

Parlamentul israelian susținut de guvernul Netanyahu și de partidul Likud a adoptat în iulie 2018 o lege de „iudaizare“ care definește Israelul ca „Stat-națiune al poporului evreu“. Premierul Benjamin Netanyahu și-a exprimat satisfacția în legătură cu acest vot: „Este un moment decisiv în istoria statului Israel şi înscriem în marmură limba (evreiască – n.n)., imnul (evreilor – n.n.) şi drapelul nostru (mozaic – n.n.)“.

În timpul dezbaterilor, un deputat de la Likud – partidul lui Benjamin Netanyahu – s-a adresat deputaţilor arabi: „Nu aţi fost aici înaintea noastră şi nu veţi rămâne aici după noi. Facem această lege fundamentală pentru a împiedica orice tentativă de a transforma statul Israel într-o naţiune a tuturor cetăţenilor săi“.

Un alt deputat arab spunea despre textul votat că „încurajează discriminarea, rasismul, perpetuarea statutului de inferioritate al arabilor prezenţi în Israel. Statul evreu acţionează ca o mişcare colonială care urmăreşte iudaizarea pământurilor şi continuă să le fure drepturile proprietarilor“ (cf. www.rfi.ro).

După o pauză de un an și jumătate, revenirea la guvernare a premierul Netanyahu prin votul Knessetului – Parlamentul Israelului – a stârnit un val de proteste. „Este vorba despre guvernul cel mai lamentabil, cel mai rasist, cel mai prost pe care ni l-am fi putut imagina“, a declarat Niv, un manifestant de la faţa locului, potrivit surselor citate de Agerpres (cf. www.digi24.ro).

Deci, la distanţă de peste 80 de ani, în Israel se aplică măsuri similare celor legiferate în România anilor 1940. Nici un reprezentant al autorităților publice românești, care condamnă ca fasciste regimurile Statului Național Legionar și al dictaturii antonesciene nu s-a arătat îngrijorat de „derapajul de la democrație“ al statului Israel în care s-ar afla vreo 800.000 de evrei originari din România, potrivit autointitulatului patriot român George Simion.

Acesta a dezvăluit în emisiunea Punctul Culminant din 2 februarie 2022 de la România TV că partidul A.U.R. a inițiat mai multe proiecte de lege în baza cărora se va acorda cetățenia română tuturor evreilor de origine română care trăiesc în Israel: „Poporul român și poporul evreu trebuie să colaboreze și avem în comun o istorie care ne leagă și 800.000 de evrei vorbitori de limbă română care sunt în Israel, pentru care pregătim unele proiecte de lege pentru a-i ajuta să redobândească cetățenia care le-a fost furată.“

Dubla măsură aplicată românilor „ne-evrei“ continuă și pe alte teme.

România, implicit fiecare român, este condamnată să plătească pe termen nelimitat pensii tuturor evreilor din România care au plecat în Israel, denumiţi „supravieţuitori ai Holocaustului“ precum și urmașilor acestora. În același timp, românii și urmașii românilor, care au suferit în urma instaurării comunismului de niște bolșevici evrei primesc doar stigmatul de „fasciști, legionari și antisemiţi“. Inclusiv evreii bolșevici de la conducerea Uniunii Sovietice au promovat anexarea provinciilor istorice românești Basarabia și Nordul Bucovinei.

Alţi evrei bolșevici veniţi pe tancurile sovietice au instaurat comunismul în România prin teroare și acţiuni criminale antiromânești.

Cunoașteţi cumva soarta celor 309.533 de români prizonieri în lagărele sovietice care nu au fost niciodată despăgubiţi pentru suferinţele îndurate în U.R.S.S.? 

Autorul rus Oleg Popov, în studiul său, intitulat Etnosul evreiesc și mișcarea comunistă mondială, subliniază, referitor la revoluţia din Octombrie 1917, următoarele: „Și cu toate că, în ambele revoluţii (din 1904-1906 și 1917 – n.a.) au luat parte practic toate naţionalităţile și grupurile etnice din Rusia, chiar și cei care s-au aflat pe teritoriul ei în calitate de prizonieri de război, cehi, maghiari și germani, îmi voi permite să expun un raţionament că, după parametrii esenţiali, care determină caracterul naţional, politic, social și cultural al revoluţiei, Revoluţia rusă din anul 1917 poate fi denumită cu toată fermitatea Revoluţie Evreiască Comunistă Mondială, mai exact, prima etapă a acesteia“.

O fi și ăsta vreun legionar antisemit. Șo pă el, wieseliștilor!

Menţiune: Condamn cu fermitate orice crimă sau violenţă sasăvârșită în istoria umanităţii pe criterii etnice, de religie sau rasă. Condamn orice individ al rasei umane care-l invocă pe Dumnezeu pentru săvârșirea de crime. Condamn orice cult religios care justifică crima, în Biblie sau în alte cărţi sacre, ca fiind de inspiraţie divină.