Autor: NAGY ATTILA MIHAI

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 153

Omul destructurat în interior, realizează o lume destructurată, haotică.

Omul și lumea constituie un fenomen sincron. Tot ce se întâmplă în om, se va întâmpla în lume și invers. Dar important și primordial este interiorul.

Numai pe fondul ideii de sincronicitate putem înțelege, în plan natural, semnele vremurilor. Pe fondul sincronicității poți înțelege, intuitiv, evenimentele simbolice ale lumii.

Când nu mai există piatra unghiulară în construcție, această constituie un fenomen simbolic, un semn ale vremurilor, care ne avertizează că societatea nu mai este asezat pe Hristos ca piatra unghiulara, Sinele, centru, simbol unificator a societatii. S-a pierdut Temelia lumii!

De mult sunt astfel de semne ale vremurilor. Vaporul Titanic, care era un simbol a totalității lumii civilizate, s-a scufundat. Pierdera Centrului ontologic a adus după sine adâncurile nesigure, dușmănoase față de om și față de construcțiile sale artificiale. Nenoricirea s-a produs la limita dintre vizibil și invizibil, arătând relația scurtcircuitată dintre ele. Ceea ce ne indică, chiar la nivelul simbolului, ce înseamnă un eveniment sincron care se întâmplă în același timp în invizibil și în vizibil.

Acest eveniment tragic a arătat, în mod profetic, soarta civilizației noastre, care este construită pe temelii nesigure, pur materiale, fără structură ontologică, doar la suprafata lumii invizibile.

Tragedia Titanicului prevesta parcă, cu dublu înțeles, scufundarea lumii vechi a creștinității, nu numai a civilizației moderne. În plan simbolic, mă gândesc la demolarea bisericilor vechi în Occident. Biserica – similară, în plan simbolic, cu vaporul Titanic – se scufundă, o dată cu demolarea bisericilor, în marea haosului lumii civilizate, în același timp cu scufundarea lumii civilizate în propriul haos. Scufundarea Titanicului prevestea, parcă, scufundarea creștinității occidentale. Căci Titanicul se află la granița dintre vremurile vechi cu cele noi, reprezentând tot un eveniment sincron, similar limitei dintre vizibil și invizibil.

Semnele vremurilor sunt mesaje care vin tot din adâncurile noastre. Mesaje pe care noi nu le percepem, căci s-a pierdut sincronicitatea lumii vizibile cu cea invizibilă. L-am pierdut pe profetul din noi, adică piatra unghiulară, adică pe Hristos. Iar asta este cea mai mare tragedie lumii de azi!