Autor: Gen. Mr. Av. RADU THEODORU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 151

Explicație

Din postdecembriadă îi avertizez pe conștienții, necorupții, patrioții de pericolul mortal al evreizării României. Am pus la dispoziția acestora studiile-argument sintetizate în volumele „România ca o pradă”, „Nazismul sionist”, „Învierea lui Iuda”, „A fost sau nu holocaust?”, „Europa în colimator”, „România, românii și comunismul”, „Mareșalul”, „Satana, coronavirusul și Supermemorandumul de la Strasbourg”. De asemenea, am publicat pe internet și în bilunarul Certitudinea seriale, articole, apeluri spre a conștientiza românii de pericolul mortal al israelizării țării, care se petrece la galop sub ochii lor și cu concursul lor, sub Protecția slugo-statului fals numit român, a Poliției, Armatei, Jandarmeriei, Patriarhiei, cu concursul zelos al ministrului Justiției, al Parlamentului, al partidelor politice, toată afacerea criminală de înaltă trădare fiind patronată de șeful statului: un minoritar sas, unealtă servilă a ocultei financiar-economice și politico-militare evreiești, având în coloana a cincea – fiți atenți! – având în coloana a cincea sprijinul monetar, socio-politic, international, al polipoidului Societății Deschise patronat de inamicul numărul 1 al umanității legice, multimiliardarul evreu George Soroș.

A doua explicație

Împotriva tăvălugului criminal globalist care pustiește planeta, generator de crize economice, holocaust planetar prin pandemie, atacuri biologice sau administrative asupra popoarelor Europei, împotriva dominației monedei euro, împotriva mafiei financiare globaliste care sabotează moneda națională, elementul fundamental al independenței economice, împotriva eliminării banilor lichizi și tipizării populației, împotriva corcirii rasei albe și a distrugerii creștinismului, a valorii cultural-spirituale create de el, împotriva tuturor acestora, în Franța iudaizată prin crimele odioase ale așa-zisei revoluții de la 1789, ca o revanșă istorică a poporului francez, astăzi s-a impus Terrei o pleiadă strălucită de intelectuali francezi, antiglobaliști, între care nominalizez și doi de origine română: Jean Pârvulesco și teologul Jean Boboc. Notez și subliniez că fenomenul istoric de revanșă împotriva încercării khazaro-iudaice de a iudaiza Rusia prin revoluția iudeo-cominternistă din 1918 și Uniunea Sovietică național-comunistă prin stăpânirea dictatorială a oligarhilor khazaro-iudei protejați de Gorbaciov și Ielțîn, după Malta a dobândit, prin bărbatul de stat Putin și geopoliticianul ortodox Dughin, valoare activă, faptică, de antiglobalism planetar, de restituire a valorilor esențiale jefuite Rusiei istorice de tâlharii khazaro-iudei. Se reface, prin Putin și grupul de colaboratori etnici ruși – fiți atenți, repet și subliniez: etnici ruși! – rolul politico-economic planetar al unei Rusii creștin-ortodoxe care își restituie sieși și popoarelor din federație dreptul de a-și păstra și dezvolta legitim identitatea specifică în spațiul euro-asiatic, purificat de inepțiile dezagregante ale globalizării.

Avem doi termeni, două identități ale trinomului agresat de khazaro-iudaismul aflat în căutarea altui pământ al făgăduinței – repet, aflat în căutarea altui pământ al făgăduinței! – după ce pe cel al legendelor tribale l-au ratat prin atrocitățile care astăzi se răzbună, alungându-i. Unde? Al treilea termen al trinomului, a treia identitate istorică după România și Rusia, se numește Palestina. Nu Palestina minciunilor rabinice, ci tragica Palestină a realității contemporane…

Prin 1882 au început în Rusia – Rusia țaristă – pogromurile crâncene făcute de mojicii și cazacii exploatați la sânge de negustorii, cămătarii, arendașii și vechilii khazaro-iudei. Un val de emigranți a invadat clandestin Bucovina, Moldova, Basarabia, iar prin Carpații Păduroși, Maramureșul. Alt val de emigranți a ajuns în Palestina.

O statistică britanică (Palestina se afla sub mandat britanic ), această statistică din 1922 consemnează că populația Palestinei se compunea din 88% arabi, adică 600.330, din care 590.000 erau arabi musulmani, 73.000 arabi creștini și 11% evrei, adică 83.000.
 Atunci Palestina era o țară eminamente agricolă, cum era și România la vremea respectivă. Palestinienii exportau 30.000 tone de grâu pe an. Între 1921-1942 au triplat suprafața livezilor, de șapte ori, au mărit suprafața culturii de citrice, sporind producția de 10 ori. În 1937 raportul secretarului de Stat Britanic pentru Colonii consemnează: „Din 30 milioane de coșuri (așa se măsura atunci producția de portocale, de citrice) cu portocale de iarnă, consum mondial pe 10 ani, țările din nordul Africii produc 3 milioane de coșuri, Spania 8 milioane, Statele Unite 7 milioane și Palestina 15 milioane”.
Iar Golda Meir, fostă prim ministru al Israelului, într-o declarație din 15 iunie 1969, spunea, citez: „Nu există un popor palestinian. Nu este ca și când noi am fi venit pentru a-l da afară pe ușă și a-i lua țara. El nu există”.

Asher Ginsberg, sionist din primul eșalon al sfârșitului de secol XIX, răspunzând celor care afirmau în mod tendențios că Palestina este o țară nelocuită, spunea, citez: „În realitate nimic nu este adevărat. Întreaga întindere a țării este greu să găsești un câmp necultivat”…
 De ce credeți că fac referire la Palestina? Pentru că, astăzi, ceea ce s-a întâmplat în Palestina, pare că urmează să se întâmple în România…

Mai departe… Între 1882-1949, sionismul schimbă raportul demografic… Iarăși mă opresc, ca să fac următoarea precizare: arma principală a sionismului imperialist e schimbarea raportului demografic între locuitorii vechi și invadatori. Deci, au schimbat raportul demografic dintre autohtonii arabi și imigranții evrei, în favoarea acestora din urmă. La 29 noiembrie 1947, evreii formau 32% din populație și posedau numai 5,6% din pământ. Prin dictatul Statelor Unite, la constituirea statului Israel, evreii au primit 56% din teritoriu și pământurile cele mai fertile.

Încă o precizare se impune: dacă iudeo-khazarii s-au înstăpânit în Palestina prin imigrări masive vreme de aproape un secol, înstăpânirea lor în România postdecembristă și în Rusia postsovietică până la momentul istoric Putin s-a făcut cu complicitatea trădătorilor din ambele țări. În România s-a pus în practică un plan minuțios alcătuit cu mult timp înaintea loviturii de stat din decembrie 1989, având ca executanți autohtoni. Aceștia sunt cetățeni români de diferite etnii, ziși dizidenți, recrutați de serviciile speciale ale statelor occidentale, școlarizați prin burse la universități patronate de recrutori, iar după lovitura de stat, cocoțați la vârfurile administrației de unde au executat fidel, fără murmur, și șovăire ordinele primite.

VA URMA

 2,800 total views,  4 views today